Judicial recusal for partiality based on prior rulings in similar corporate cases

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 12.05.2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au chemat în judecată pârâta H. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitate hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor H. S.A. din 26.04.2016. De asemenea, reclamanţii au solicitat şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 25/12.01.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis acţiunea, a constatat nulitatea hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor H. S.A. din 26.04.2016 şi a obligat pârâta să achite reclamantului A. suma de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

La termenul din 03.09.2018 A., B., D., E., F. şi G. au formulat oral o cerere de recuzare a doamnei judecător I., membru al completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului. Cererea a fost motivată şi întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., fiind depusă la dosar la 05.09.2018.

Prin încheierea din 17.09.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de recuzare.

Ulterior, la termenul din 01.10.2018 A., B., D., E., F. şi G. au formulat oral cereri de recuzare a doamnelor judecător J. şi I., membri ai completului de judecată; cererile motivate au fost depuse la dosar la 01.10.2018, respectiv 02.10.2018.

Prin încheierea din 08.10.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis declaraţia de abţinere a doamnei judecător J. şi a respins cererea de recuzare ca rămasă fără obiect.

Prin încheierea din 08.10.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de recuzare a doamnei judecător I..

La 29.10.2018 A., B., D., E., F. şi G. au formulat o nouă cerere de recuzare a doamnei judecător I..

Prin încheierea din 29.10.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de recuzare a doamnei judecător I..

Ulterior, prin decizia civilă nr. 2121A/29.10.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la dezlegarea unei probleme de drept, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Împotriva încheierilor din 17.09.2018, 08.10.2018, 29.10.2018 şi a deciziei civile, reclamanţii A., B., D., E., F. şi G. au declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor şi anularea tuturor actelor de procedură efectuate în cauză după data formulării cererilor de recuzare, inclusiv casarea deciziei pronunţate în apel.

În memoriul de recurs vizând încheierile de şedinţă, au arătat că pârâta a învestit instanţa cu o cerere de apel formulată împotriva sentinţei tribunalului, prin care a fost constatată nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. a S.C. H. S.A. din 26.04.2016, context în care, în raport cu motivele de apel invocate, instanţa avea obligaţia de a verifica dacă a fost sau nu reţinută corect şi legal autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 6493/18.11.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Recurenţii au arătat că au formulat trei cereri de recuzare a doamnei judecător I., membru al completului învestit cu soluţionarea apelului, motivate pe elemente diferite care au născut îndoieli cu privire la imparţialitate, în raport cu art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. şi că acestea nelegal au fost respinse, fiindu-le încălcate drepturile la apărare şi la un proces echitabil.

În continuare, după prezentarea situaţiei de fapt cu privire la incidentele procedurale ivite în faţa instanţei de apel şi motivele care au stat la baza formulării lor, recurenţii au dezvoltat următoarele argumente:

Invocând nelegalitatea încheierii din 17.09.2018, au redat două paragrafe reţinute de instanţă şi au afirmat că a fost încălcat art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., întrucât doamna judecător recuzată, membru al completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului, a soluţionat aceeaşi chestiune litigioasă în alte două cauze, în două modalităţi total opuse.

Potrivit recurenţilor, această modalitate fundamental diferită în care s-a procedat la soluţionarea aceleiaşi chestiuni litigioase prin schimbarea în mod nejustificat şi intempestiv a opiniei juridice, cu încălcarea totodată şi a autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 6493/18.11.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2015, au reprezentat aspecte de natură a ridica serioase îndoieli cu privire la imparţialitatea la care judecătorul este obligat, potrivit dispoziţiilor legale.

Totodată, nelegalitatea încheierii din 17.09.2018 este vădită, în contextul în care, deşi la termenul din 01.10.2018 doamna judecător J. a arătat expres că nu înţelege să se abţină, ulterior, fără să fi intervenit vreun element nou, la 08.10.2018 a înţeles să formuleze declaraţia de abţinere de la soluţionarea apelului, cu motivarea că şi-ar fi spus părerea în privinţa soluţiei în cauză.

Au mai relevat că, motivul de incompatibilitate pentru care doamna judecător J. s-a abţinut este identic cu cel pe care l-au invocat când au recuzat-o pe doamna judecător I.. Or, această cerere a fost respinsă, în condiţiile în care îşi spusese anterior părerea cu privire la soluţionarea chestiunii litigioase din cauză.

În continuare, au arătat că instanţa a apreciat că simpla temere a petenţilor cu privire la pronunţarea unei soluţii, nu poate conduce la îndepărtarea magistratului de la soluţionarea cauzei. Însă, această concluzie este contrară scopului edictat în art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., întrucât nu este vorba de "o simplă temere", de vreme ce toate împrejurările invocate, cu referire la faptul că anterior a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 822/2015 şi modalitatea diferită de soluţionare a aceleiaşi chestiuni litigioase în cele două dosare, au justificat pe deplin îndoielile cu privire la imparţialitatea acesteia şi care au fost confirmate, prin decizia dată asupra apelului.

Invocând nelegalitatea încheierii din 08.10.2018, vizând dispoziţia dată asupra declaraţiei de abţinere a doamnei judecător J., recurenţii au afirmat că aceasta a fost pronunţată de o instanţă care nu a fost alcătuită conform dispoziţiilor legale şi că este incidentă ipoteza de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Sub acest aspect au arătat că, neformularea declaraţiei de abţinere a doamnei judecător la termenul din 01.10.2018, când reclamanţii au învederat completului faptul că şi-a spus părerea asupra soluţiei din apel, şi formularea cererii la 08.10.2018, a determinat componenţa completului de judecată care a soluţionat apelul la data de 29.10.2018. De altfel, această declaraţie de abţinere a fost formulată cu încălcarea art. 43 alin. (3) C. proc. civ.

Referitor la încheierea din 08.10.2018, cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de recuzare a doamnei judecător I., au arătat că este nelegală şi că a fost pronunţată cu încălcarea art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Subliniind motivul care a determinat formularea celei de-a doua cereri, cel potrivit căruia doamna judecător nu a înţeles să se abţină de la judecarea cererii de recuzare a colegei sale de complet, recurenţii au afirmat că, raportat la împrejurările concrete ale cauzei se poate constata că existau elemente întemeiate care să justifice îndoielile cu privire la imparţialitate, fiind previzibilă soluţia.

Referitor la încheierea din 29.09.2018, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a aceleiaşi doamne judecător, au arătat că formularea celei de-a treia cereri a fost determinată de împrejurările intervenite ulterior soluţionării primelor două cereri, cu referire la faptul că aceasta a soluţionat şi admis cererea de abţinere de la judecata cauzei a colegei sale de complet, pentru motivul că şi-a exprimat părerea cu privire la soluţie. Or, acesta este şi motivul de incompatibilitate pentru care reclamanţii au recuzat-o pe doamna judecător I. la data de 03.09.2018.

În drept, au invocat ipotezele de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

În memoriul de recurs vizând decizia civilă nr. 2121/2018, recurenţii-reclamanţi au solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, instanţei de apel.

În motivare, au susţinut în esenţă că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 101, art. 120 şi ale art. 123 din Legea nr. 31/1990 şi cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei penale nr. 172F/2011 şi sentinţelor civile nr. 6875/07.12.2015, nr. 6493/2015 şi nr. 6887/8.12.2015, reglementată de art. 430-431 C. proc. civ.

Totodată, au mai invocat încălcarea art. 1.254, coroborat cu art. 1.325 C. civ. şi că decizia recurată este rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 211 C. civ., art. 117 din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 7 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009.

În drept, au invocat ipotezele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

La 13.03.2019 intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva încheierii din 08.10.2018, prin care a fost soluţionată declaraţia de abţinere, cu motivarea că aceasta nu este supusă niciunei căi de atac şi totodată, a solicitat respingerea recursului promovat împotriva celorlalte încheieri.

La 15.04.2019 recurenţii-reclamanţi au răspuns la întâmpinare.

La 19.08.2019 intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare la recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 2121/2018, invocând excepţiile inadmisibilităţii recursului, în raport cu art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, coroborat cu art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., şi a nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ., pentru lipsa criticilor de nelegalitate ce pot fi circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

La 25.09.2019 recurenţii-reclamanţi au răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; recurenţii-reclamanţi au prezentat punctul de vedere.

Prin încheierile din 31.03.2020, Înalta Curte a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, formulată de recurenţii-reclamanţi şi a suspendat judecata cauzei, până la soluţionarea cererii.

Prin decizia nr. 1088/10.05.2022, Înalta Curte a repus cauza pe rol, a respins ca inadmisibile recursurile declarate împotriva încheierii din 08.10.2018, prin care a fost soluţionată declaraţia de abţinere şi a deciziei civile nr. 2121/29.10.2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă; a admis în principiu recursul declarat împotriva încheierilor din 17.09.2018, 08.10.2018 - în ce priveşte dispoziţia dată asupra cererii de recuzare şi din 29.10.2018 şi a stabilit termen în şedinţă publică.

Examinând recursul declarat împotriva încheierilor din 17.09.2018, 08.10.2018, vizând soluţionarea cererii de recuzare şi din 29.10.2018, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa supremă notează că, deşi recurenţii au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile acestora se circumscriu ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., text potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Criticile potrivit cărora instanţa a respins cererile de recuzare, cu încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., nu sunt întemeiate.

Recurenţii au susţinut că în mod nelegal curtea de apel le-a respins cererile de recuzare, prin încheierile din 17.09.2018, 08.10.2018 şi din 29.10.2018, arătând că există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea doamnei judecător recuzate în mai multe rânduri, exprimându-şi astfel părerea anterior cu privire la soluţia din prezentul litigiu, de vreme ce acesta s-a pronunţat în mod diferit în alte cauze similare şi că a dezlegat aceleaşi chestiuni litigioase. Au mai arătat că acelaşi membru al completului recuzat nu a înţeles să formuleze declaraţie de abţinere de la soluţionarea cererii de recuzare a colegei sale de complet şi că motivul care a stat la baza dispoziţiei de admitere a cererii de abţinere este identic cu acelaşi motiv de incompatibilitate sesizat şi de către recurenţi în prima cerere de recuzare.

Conform art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil de a judeca atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Înalta Curte notează că în favoarea judecătorului operează prezumţia de imparţialitate, astfel că partea care invocă textul de lege sus-menţionat trebuie să facă dovada contrară acesteia.

În cauză, curtea de apel a analizat elementele prezentate de petenţi, însă acestea nu pot constitui împrejurări de natură să nască îndoieli justificate cu privire la imparţialitatea judecătorului recuzat.

Invocarea existenţei unor alte două dosare, în care magistratul vizat a făcut parte din completurile de judecată care au soluţionat apelurile declarate împotriva sentinţelor pronunţate în cauzele având ca obiect acţiunile în anulare ale hotărârilor A.G.A. a S.C. H. S.A. din 28.04.2015 şi din 28.11.2016, nu este natură a răsturna prezumţia de imparţialitate. Aceasta întrucât între cele trei dosare - nr. x/2016, nr. y/2015 şi nr. z/2016 - nu există identitate de obiect, ci doar parţial identitate de părţi şi cauză, iar analiza respectării condiţiilor de formă şi de fond ale adoptării hotărârilor se face în funcţie de particularităţile şi circumstanţele din fiecare dosar dedus judecăţii.

Nici modul în care magistratul vizat de cererile de recuzare a soluţionat alte litigii, în care a dezlegat anumite chestiuni litigioase în ce priveşte registrul acţionarilor S.C. H. S.A., nu este de natură a justifica obiectiv temerile recurenţilor cu privire la imparţialitatea judecătorului, deoarece fiecare cauză în parte este analizată în raport cu motivele invocate şi probele administrate.

Totodată, aspectele legate de justificarea sau nu a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al unei chestiuni litigioase dezlegate într-o altă cauză ţine de fondul soluţionării apelului, iar nu de o pretinsă imparţialitate a judecătorului desemnat să judece respectiva cauză.

De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că "Simpla circumstanţă ca un magistrat să se fi pronunţat deja în cadrul unui alt proces privindu-l pe acelaşi reclamant nu poate aduce, prin ea însăşi, atingere imparţialităţii judecătorului (cauza Indra împotriva Slovaciei, 2005).

Aşa fiind, nu se poate reţine că judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei ar fi imparţial pentru că a judecat alte dosare similare.

Aspectele legate de presupusa lipsă de imparţialitate a magistratului vizat motivat de faptul că nu a înţeles să se abţină de la soluţionarea cererii de recuzare a colegei sale de complet, în condiţiile în care aceasta din urmă soluţionase la rândul ei o cerere de recuzare a magistratului care urma să judece cererea, nu se circumscriu cazurilor de incompatibilitate absolută reglementate de art. 41 C. proc. civ. şi nici celor de la art. 42 C. proc. civ., astfel că în mod just a fost respinsă cererea de recuzare, prin încheierea din 08.10.2018.

Înalta Curte notează că, soluţionarea cererilor de recuzare se face de către un alt complet de judecată decât cel recuzat, în raport cu art. 50 alin. (1) C. proc. civ. în situaţia în care incidentul procedural se referă doar la o parte dintre membrii completului de judecată colegial, soluţionarea acestuia se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau judecătorilor stabiliţi prin planificarea de permanenţă, alături de magistratul nerecuzat, conform art. 110 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Aşadar, participarea magistratului vizat la judecata cererii de recuzare şi neformularea unei declaraţii de abţinere în situaţia descrisă de recurenţi, nu poate fi asimilată sferei cazurilor de incompatibilitate de la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., nefiind identificate elemente de natură a prilejui îndoieli asupra imparţialităţii judecătorului.

Mai mult, apreciind că se impune declaraţia de abţinere a judecătorului vizat şi că aceasta nu a fost formulată, recurenţii s-au prevalat de cererea de recuzare, fiindu-le respinsă.

De aceea, argumentele recurenţilor sub acest aspect nu pot fi primite.

Totodată, vor fi înlăturate şi criticile aduse încheierii din 29.10.2018, prin care recurenţii arată că motivul de incompatibilitate pentru care au recuzat magistratul vizat este identic cu cel invocat de un alt membru a completului şi căruia i-a fost admisă cererea de abţinere, pentru faptul că şi-a exprimat părerea cu privire la soluţia în cauză.

În subsecvenţa acestei critici, recurenţii au afirmat că pentru identitate de raţionament, cererea de recuzare a magistratului vizat pe care au formulat-o trebuia admisă, întrucât s-a aflat exact în aceiaşi situaţie, spunându-şi părerea asupra chestiunii litigioase din cauză anterior, în dosarul nr. x/2016.

Înalta Curte notează că, dosarul nr. x/2016 a avut ca obiect acţiunea în anulare a hotărârii A.G.A. a S.C. H. S.A. din 28.11.2016, în timp ce litigiul în care au fost formulate incidentele procedurale vizează o altă hotărâre A.G.A. a aceleiaşi societăţi, cea din 26.04.2016; aspectele expuse anterior sunt suficiente pentru a releva că soluţionarea unor cauze similare nu prezumă lipsa de imparţialitate a judecătorului vizat, în absenţa altor elemente care să dovedească contrariul.

Mai mult, prin reluarea argumentelor aduse împotriva încheierii din 17.09.2018, dublate de dispoziţia de admitere a cererii de abţinere a unui magistrat din completul de judecată colegial, recurenţii nu au identificat care sunt acele elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului vizat. Aceasta, deoarece în timp ce recurenţii impută magistratului vizat că şi-a exprimat părerea într-o cauză similară, în cazul judecătorului care a făcut parte din completul colegial şi căruia i-a fost admisă cererea de abţinere, motivul a constat în faptul că acesta şi-a exprimat părerea cu privire la un motiv de apel prin intermediul încheierii de soluţionare a unei cereri de recuzare.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că argumentele invocate de recurenţi nu justifică măsura casării încheierilor atacate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aşa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A., B., D., E., F. şi G. împotriva încheierilor din 17 septembrie 2018, 8 octombrie 2018 şi 29 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2022.