Civil delictual liability vs. contractual nature of post-termination advertising domain occupation; breach of party disposition principle in requalifying legal basis

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 7 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Municipiul Constanţa, prin Primar, a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de prejudiciu rezultat din desfăşurarea activităţii de afişaj, reclamă şi publicitate pe domeniul public şi privat al Municipiului Constanţa, fără a fi îndreptăţită în acest sens, în perioada 2 iulie 2019 - data formulării cererii de chemare în judecată şi la plata dobânzilor legale de la data realizării veniturilor din activitatea de afişaj, reclamă şi publicitate şi până la data plăţii efective.

La termenul de la 26 octombrie 2021, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins excepţia netimbrării invocată prin întâmpinare şi a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1456 din 23 decembrie 2021, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, şi a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentiţe a declarat apel reclamantul Municipiul Constanţa, prin Primar.

Pârâta A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării apelului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia.

La termenul de la 25 mai 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a respins excepţia netimbrării apelului.

Prin decizia civilă nr. 202 din 25 mai 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Municipiul Constanţa, prin Primar, solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurentul-reclamant arată că şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 1349 C. civ. întrucât a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei. Cu toate acestea, susţine recurentul, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că răspunderea delictuală poate fi angajată doar în condiţiile în care nu derivă din nerespectarea unor clauze contractuale, iar în speţă prejudiciul reclamat provine din neîndeplinirea unei obligaţii prevăzute în contract. Autorul căii de atac mai arată că în mod greşit a reţinut instanţa de apel natura contractuală a obligaţiei de predare a spaţiilor întrucât daunele solicitate rezultă din nerespectarea dispoziţiilor O.G. nr. 71/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de administrare a domeniului public şi privat de interes local, ca urmare a faptului că, după încetarea contractului de colaborare încheiat între părţi, pârâta a refuzat să elibereze spaţiile publicitare care i-au fost puse la dispoziţie.

În opinia recurentului, continuarea activităţii de afişaj după data încetării contractului excedează convenţiei părţilor, fapta cauzatoare de prejudicii având natură delictuală.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării şi excepţia nulităţii recursului raportat la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi a solicitat respingerea căii extraordinare de atac.

La termenul de la 8 februarie 2023, Înalta Curte a pus în vedere recurentului să achite taxa judiciară de timbru, motiv pentru care a amânat judecata cauzei la 14 iunie 2023.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă constată că susţinerile recurentului-reclamant în sensul greşitei soluţionări a apelului raportat la temeiul de drept invocat prin cererea de chemare în judecată se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi vor fi analizate din această perspectivă.

Conform acestui text de lege, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, instanţa supremă reţine criticile prin care recurentul-reclamant arată că în mod greşit curtea de apel a apreciat că natura obligaţiei intimatei-pârâte de predare a spaţiilor publicitare, ulterior încetării contractului de colaborare, este una contractuală.

Analizând temeiul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a indicat dispoziţiile art. 1349 C. civ., arătând că intimata-pârâtă a săvârşit o faptă ilicită, care încalcă prevederile Legii nr. 154/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate. Mai constată că instanţa de apel a observat că reclamantul a invocat aceste norme, dar a reţinut, în mod nejustificat, că fapta ilicită invocată de reclamant, respectiv ocuparea domeniului public şi privat al Municipiului Constanţa prin continuarea activităţilor de publicitate conform contractului încheiat între părţi reprezintă o neexecutare a contractului.

Procedând în acest mod, curtea de apel a nesocotit principiul disponibilităţii reglementat de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor."

Este adevărat că acest principiu fundamental al procesului civil se completează cu principiul rolului activ al judecătorului, care are posibilitatea de a influenţa cursul procesului, în anumite condiţii expres stabilite de normele de procedură. Astfel, potrivit art. 22 alin. (4) din acelaşi cod, "judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire."

Instanţa poate interveni în cazul în care partea nu a indicat un temei juridic sau a invocat un temei juridic greşit sau impropriu pretenţiilor formulate, dar în condiţiile în care reclamantul a solicitat în mod clar angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, rolul activ al judecătorului este limitat de obiectul cauzei, astfel cum a fost stabilit de reclamant.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I şi al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Constanţa, prin Primar împotriva deciziei civile nr. 202 din 25 mai 2022, pe care o va casa şi va trimite cauza spre o nouă judecată Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Cu ocazia unei noi judecăţi, instanţa de apel, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale şi în limitele efectului devolutiv al apelului, va analiza motivele de apel plecând de la temeiul de drept indicat în cererea de chemare în judecată, respectiv art. 1349 C. civ., urmând să stabilească dacă sunt sau nu îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale. De asemenea, în virtutea rolului său activ, curtea de apel va aprecia dacă se impune aplicarea dispoziţiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL CONSTANŢA, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 202 din 25 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2023.