Conflict of Competence Resolved in Favor of Administrative Jurisdiction for Contestation of Public Sector Competition Acts

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.08.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar şi B., a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:

1. Anularea următoarelor acte administrative emise de C.., acte cu caracter individual, ce au produs efecte juridice faţă de subiecţi de drept determinaţi (respectiv participanţii la concursul organizat, dintre care unul a fost declarat "admis"):

a) Decizia nr. 55/2022 a preşedintelui C.. de constituire a comisiei pentru organizarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante de conducere, respectiv a comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor la concursul publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a nr. 628/2022;

b) Actul/decizia/hotărârea unilaterală şi nejustificată a C.., în calitate de organizator, de modificare a calendarului concursului, astfel cum a fost stabilit prin anunţurile publicate la 09 iunie 2022;

c) Actul/decizia/hotărârea unilaterală şi nejustificată a C.., în calitate de organizator, prin comisia de concurs desemnată, de stabilire a subiectelor la proba scrisă a concursului pentru ocuparea posturilor vacante de conducere, din altă tematică şi altă bibliografie decât cele stabilite prin anunţurile publicate la 09 iunie 2022, respectiv de transformare a probei scrise (teoretice) în probă practică (subiectele au vizat practici/metodologii la nivelul unităţilor şcolare şi al inspectoratelor şcolare, fără legătură cu atribuţiile prevăzute de H.G. nr. 155/2022 pentru postul vacantat) şi de evaluare la proba scrisă din 04 iulie 2022;

d) Refuzul nejustificat al preşedintelui C.. de a-i răspunde în termenul legal de 30 de zile la contestaţia înregistrată sub nr. x/07.07.2022;

e) Actul prin care i s-a refuzat nejustificat de către comisia de soluţionare a contestaţiei, respectiv de către conducerea C.., în calitate de organizator, de a da curs, pe fond, contestaţiei pe care a înregistrat-o cu nr. x/07.07.2022, în condiţii legale, document premergător validării rezultatelor concursului;

f) Actul/decizia de validare a rezultatelor concursului pentru ocuparea posturilor vacante de conducere din cadrul Agenţiei Române pentru Asigurarea Calităţii în Educaţie, astfel cum au fost ele publicate pe site-ul https:/x.eu, respectiv raportul final al concursului de validare a rezultatelor obţinute de candidaţi;

g) Decizia de angajare a doamnei B. - candidat declarat admis la concursul - pe funcţia de director general pentru asigurarea calităţii la Direcţia Generală pentru Asigurarea Calităţii din cadrul C..;

h) orice acte subsecvente (procese-verbale, acte de constatare, note, referate, rapoarte) legate de organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea postului vacant de director general pentru asigurarea calităţii la C.., precum şi de validare a rezultatelor acestui concurs;

2. Obligarea C.. la plata cheltuielilor de judecată (onorariu de avocat, taxe).

În drept, a invocat art. 1 şi următoarele din Legea nr. 554/2004.

La termenul din 12.12.2022, reclamanta a depus o cerere adiţională prin care a solicitat şi anularea deciziei/hotărârii comisiei de contestaţii, consemnată în procesul-verbal din 07.07.2022, prin care comisia de contestaţii desemnată prin decizia nr. x/22.06.2022 i-a respins contestaţia formulată împotriva rezultatului obţinut la proba scrisă din cadrul concursului pentru ocuparea postului vacant de director general, din 4.07.2022.

Prin sentinţa civilă nr. 2363/12.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În considerentele hotărârii de declinare a competenţei s-a reţinut că prezentul litigiu este unul de muncă, guvernat de dispoziţiile art. 538 din O.U.G. nr. 57/2019, astfel cum se completează cu Legea nr. 53/2003, întrucât are ca obiect legalitatea organizării unui concurs a cărui finalitate o reprezintă ocuparea unor funcţii contractuale în cadrul C.. prin încheierea unor contracte individuale de muncă. Art. 267 din Codul muncii recunoaşte şi altor persoane calitatea de parte în conflictele de muncă, în măsura în care este titularul unui drept sau obligaţii în temeiul Codului muncii ori a altor legi, iar prin participarea la concurs reclamanta a dobândit astfel de drepturi şi obligaţii. De asemenea, s-a mai statuat că nu există nicio dispoziţie legală care să atribuie curţii de apel în primă instanţă competenţa de soluţionare a acestui litigiu atunci când contractul de muncă nu este încă încheiat între părţile din prezenta cauză.

Invocarea Legii nr. 554/2004 prin cererea de chemare în judecată nu atribuie prezentului litigiu caracterul necesar pentru stabilirea competenţei prezentei instanţe, din moment ce potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ. judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii.

2. La data de 16.02.2023 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, care prin sentinţa civilă nr. 1934/06.04.2023, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi, în consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, a reţinut că prezenta acţiune are ca obiect anularea actelor emise de către pârâtă în procedura de organizare a concursului, aşa încât eventuala admitere a cererii de chemare în judecată nu ar conduce la încheierea unui contract individual de muncă pentru funcţia de conducere pentru care a fost organizat concursul (în favoarea reclamantei sau a altei persoane).

De asemenea, s-a apreciat că dispoziţiile art. 538 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 nu sunt incidente în cauză, având în vedere că reclamanta nu a formulat cererea de chemare în judecată în virtutea calităţii de "personal contractual" în cadrul pârâtei, ci din poziţia de candidat nemulţumit de modalitatea în care a fost soluţionată contestaţia împotriva rezultatelor concursului, care poate avea sau nu calitatea de personal contractual.

Mai mult, dispoziţiile specifice care reglementează procedura de organizare a unui concurs pentru ocuparea unui post vacant corespunzător unei funcţii contractuale (art. 58 din Regulamentul cadru privind organizarea şi dezvoltarea carierei personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, aprobat prin Hotărârea nr. 1336/28.10.2022, în vigoare de la 08.11.2022), stabilesc în mod clar faptul că eventualele contestaţii formulate de candidaţii nemulţumiţi sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ.

Tribunalul a mai arătat că solicitarea de anulare a actelor emise de către pârâtă în procedura de organizare a concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General în cadrul Direcţiei pentru Asigurarea Calităţii, se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât reclamanta, considerându-se vătămată într-un drept al său prin acest act administrativ, s-a adresat instanţei pentru anularea actului.

Având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 şi faţă de domiciliul reclamantei, caracterul nepatrimonial al acţiunii, precum şi caracterul de organ central al autorităţii care a emis actele contestate, tribunalul a apreciat că instanţa competentă material, funcţional şi teritorial să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 21.04.2023, sub numărul x/2022.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Litigiul are ca obiect o acţiune formulată de reclamanta A., prin care a solicitat anularea actelor emise de către pârâta Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar în procedura de organizare a concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General în cadrul Direcţiei pentru Asigurarea Calităţii.

Problema de drept care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă a fost generată de calificarea diferită a instanţelor aflate în conflict asupra cererii deduse judecăţii, respectiv dacă obiectul acesteia se subsumează actelor administrative ce pot fi atacate în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 sau este de competenţa jurisdicţiei conflictelor de muncă şi de asigurări sociale.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

"Actul administrativ" este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ ca fiind acel act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 prevăd că litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta A. a susţinut nelegalitatea actelor emise de pârâtă în procedura de organizare a concursului pentru ocuparea postului vacant de director general pentru asigurarea calităţii, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, din dispoziţiile specifice care reglementează procedura de organizare a unui concurs pentru ocuparea unui post vacant corespunzător unei funcţii contractuale, reiese faptul că eventualele contestaţii formulate de candidaţii nemulţumiţi sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ.

Aşadar, din interpretarea prevederilor legale anterior evocate, Înalta Curte reţine că solicitarea de anulare a actelor emise de către pârâtă în procedura de organizare a concursului, ce face obiectul prezentului litigiu, se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât reclamanta, considerându-se vătămată într-un drept al său prin acest act administrativ, s-a adresat instanţei pentru anularea lui.

Actele sau faptele deduse judecăţii pot fi calificate de instanţă atunci când părţile le conferă acestora încadrări eronate în drept, o astfel de operaţiune, aplicată în scopul aflării adevărului fiind întotdeauna limitată de voinţa exprimată a reclamantului.

Tocmai de aceea, calificarea cererii şi stabilirea jurisdicţiei speciale subsecvente trebuie pusă în discuţia părţilor, iar în măsura în care reclamantul îşi menţine încadrarea iniţială în drept, instanţa rămâne sesizată potrivit deciziei titularului acţiunii.

Cu alte cuvinte, cât timp disponibilitatea are rang de principiu fundamental în procesul civil, judecătorul nu poate schimba cauza acţiunii deduse judecăţii, ci este ţinut ca, observând cauza acţiunii, astfel cum a fost construită de titularul cererii introductive, în speţă reclamanta întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile din legea contenciosului administrativ, să îi aplice textul de lege incident, competenţa materială fiind stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2023.