Negative conflict of jurisdiction over salary discrimination claim of auxiliary court staff resolved in favor of the court of the place of work

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia Civilă sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării:

- recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. şi, pe cale de consecinţă, să se dispună obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava la recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale ale fiecăruia dintre reclamanţi, având în vedere funcţia deţinută, conform prevederilor Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 27/2006 (01.08.2016) şi în continuare şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare corespunzător avut în vedere la calculul indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi salariale aferente ale personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., aşa cum au fost prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006;

- repararea prejudiciului produs prin neaplicarea dispoziţiilor legale mai sus arătate prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare, prejudiciu constând în plata diferenţei dintre indemnizaţia de încadrare calculată potrivit modalităţii de calcul arătată la pct. 1 şi indemnizaţia de încadrare plătită efectiv (inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017) de la data naşterii/recunoaşterii dreptului (01.08.2016) şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, prejudiciu creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze;

- obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava la plata în favoarea reclamanţilor a diferenţelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, având în vedere funcţia deţinută, prin raportare la nivelul indemnizaţiei personalului auxiliar şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu data de 01.08.2016 şi în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare;

- actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

Reclamanţii au precizat că nu solicită valorificarea coeficientului de multiplicare 19% prevăzut de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 pentru procurorii D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., deşi există o similitudine între solicitarea lor şi solicitările admise ale magistraţilor care au câştigat coeficientul aplicabil procurorilor D.N.A şi D.I.I.C.OT.

În drept, reclamanţii au invocat art. 194, art. 95 şi art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2015 şi cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 36 din 04.06.2018 şi Decizia nr. 23 din 26.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale a României, O.U.G. nr. 20/2016, Legea nr. 330/2009, Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283/2011, O.U.G. nr. 19/2012, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, O.U.G. nr. 83/2014, Legea nr. 71/2015, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 20/2016, O.U.G. nr. 9/2017 şi Legea cadru nr. 153/2017, art. 1.531 şi art. 1.535 din C. civ., precum şi dispoziţiile art. 166 din Codul Muncii.

În prealabil, reclamanţii au arătat că deţin calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.

Prin sentinţa civilă nr. 1260 din data de 26.10.2022, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiţie în favoarea Tribunalului Suceava.

În motivarea soluţiei, prima instanţă învestită cu soluţionarea litigiului dintre părţi a reţinut că prevederile art. 127 C. proc. civ. nu îşi găsesc aplicabilitatea în cauză, întrucât, pe de o parte, reclamanţii, deşi au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, totuşi, nu se încadrează în prevederile alin. (1) al articolului 127 C. proc. civ., în condiţiile în care cauza de faţă nu este de competenţa Judecătoriei Fălticeni şi nici a unei instanţe inferioare acestora, ci de competenţa unei instanţe superioare, respectiv a Tribunalului Suceava.

Pe de altă parte, chiar dacă pârâţi în cauză sunt şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, instanţa a reţinut că acest aspect nu determină competenţa Tribunalului Mureş din perspectiva art. 127 alin. (21) C. proc. civ., întrucât acest text de lege are în vedere numai ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, iar în prezenta cauză, pârâţii sunt parchete de pe lângă instanţe. Or, dispoziţia legală analizată nu se aplică prin asemănare şi parchetelor de pe lângă instanţe, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens.

2. La Tribunalul Suceava, secţia I civilă, cauza a fost înregistrată la data de 13 decembrie 2022 sub acelaşi număr, care prin sentinţa civilă nr. 378 pronunţată la 21 martie 2023 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Suceava a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. conţin o derogare de la normele de competenţă, reglementând o situaţie excepţională, şi fiind îndeplinită condiţia premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza, a constatat că operează prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Mureş, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Târgu Mureş.

În acest sens, a făcut referire la considerentele Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 ale Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 638/23.07.2018, referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

3. Dosarul a fost înregistrat la data de 19.04.2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub numărul x/2022.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

În speţă, prin acţiunea formulată, reclamanţii, personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni au solicitat recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale şi plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate din recalculare, având în vedere funcţia deţinută, prin raportare la nivelul indemnizaţiei personalului auxiliar şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu data de 01.08.2016 şi în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare.

Aşadar, reclamanţii au învestit instanţa cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă.

Pentru soluţionarea acestor litigii, dispoziţiile procesuale de drept comun se regăsesc în prevederile art. 266-275 din Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, în raport cu data cererii de chemare în judecată (18.07.2022).

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din acelaşi act normativ stipulează că "Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., amintite de instanţele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, Înalta Curte reţine că aceste prevederi legale reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (3) aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor din cadrul parchetelor potrivit deciziei RIL nr. 7/2016 (M. Of. nr. 461 din 22 iunie 2016).

Reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, în timp ce competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine în primă instanţă tribunalului.

În soluţionarea unui conflict de muncă în care reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, dispoziţiile art. 127 alin. (1), alin. (21) şi (3) din C. proc. civ., aşa cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 310/2018, incidentă în raport de data introducerii acţiunii, nu sunt aplicabile, întrucât, pe de o parte, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine în primă instanţă tribunalului, iar, pe de altă parte, pârâţii sunt parchete de pe lângă instanţe judecătoreşti şi nu instanţe de judecată, prevederile art. 127 alin. (21) C. proc. civ. fiind de strictă interpretare.

Conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz, ceea ce nu este cazul în speţă.

În acest caz sunt incidente dispoziţiile de drept comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă, respectiv art. 266-275 din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, potrivit cărora este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului sau instanţa de la locul de muncă, respectiv Tribunalul Suceava, acest ultim criteriu fiind avut în vedere la stabilirea instanţei competente teritorial.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă, căruia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2023.