Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1436/2023 AI generated

Insurance liability claim: inadmissibility of cassation appeal due to statutory exclusion of extraordinary remedy for first-instance judgments subject only to appeal

Case Number Decizia nr. 1436/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal on cassation as inadmissible, thereby upholding the decision of the Timișoara Court of Appeal which had dismissed the plaintiff's action and ordered the plaintiff to bear the appellate legal costs. The dispute concerned a liability insurance claim where the plaintiff sued two defendants for material and moral damages resulting from a serious bodily injury. The decisive legal basis was the principle of the legality of legal remedies and the specific procedural rules applicable at the time the lawsuit was initiated; under the Civil Procedure Code as amended by Law No. 310/2018, final judgments in insurance matters were explicitly excluded from the cassation remedy pursuant to Article 483(2) and Article 634(1)(4), rendering the appellate decision definitive and unchallengeable on cassation grounds.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 494 din C. proc. civ, art. 27 C. proc. civ; Insurance liability claim: inadmissibility of cassation appeal due to statutory exclusion of extraordinary remedy for first-instance judgments subject only to appeal: , reclamanta a invocat dispoziţiile art. 48-58 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 172/2004.

Keywords

AI generated
exclusion of liability grounds for cassation actions for damages article of civil procedure principle of legality matter in dispute

Cited Legislation

AI generated
art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea în întregime a deciziei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii formulate împotriva pârâtei B.
art. 483 alin. (2) C. proc. civ
a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii pentru neîncadrarea motivelor de casare în cele prevăzute de art.
art. 488 C. proc. civ
civ., excepţia nulităţii pentru neîncadrarea motivelor de casare în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
art. 499 C. proc. civ
Analizând memoriul de recurs şi având în vedere dispoziţiile art. 499 C.
art. 494 din C. proc. civ
civ., potrivit cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C.
art. 27 C. proc. civ
Potrivit art. 27 C. proc. civ.
art. 457 alin. (1) C. proc. civ
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ
Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2020 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat instanţei obligarea în solidar a pârâţilor B. S.A. şi C. la plata sumei de 50.000 euro reprezentând despăgubiri materiale şi daune morale pentru vătămarea corporală gravă şi iremediabilă, precum şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 48-58 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 172/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 382/2002 din 5 iulie 2022, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, au fost respinse excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi cu pârâtul C., în sensul că a fost obligată pârâta B. S.A. să plătească reclamantei suma de 20.000 RON, cu titlu de daune materiale, precum şi suma de 80.000 RON, cu titlu de daune morale, fiind respinsă în rest acţiunea.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta B. S.A., prin care a solicitat admiterea căii de atac exercitate, anularea hotărârii atacate şi reţinerea cauzei spre rejudecare în fond ori trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea pronunţării asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, invocată de societatea apelantă.

În cazul reţinerii cauzei spre rejudecare, apelanta-pârâtă a solicitat, în principal, anularea hotărârii atacate, în sensul admiterii excepţiilor invocate, respectiv excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia autorităţii de lucru judecat şi a inadmisibilităţii, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

În subsidiar, a solicitat diminuarea daunelor morale acordate de instanţa de fond şi respingerea cheltuielilor materiale ca nedovedite. Totodată, a solicitat obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 655/A din 7 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul pârâtei B. S.A., fiind schimbată sentinţa atacată, iar în rejudecare a fost respinsă acţiunea reclamantei A., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către apelantă în sumă de 2552,50 RON reprezentând taxă judiciară de timbru în apel.

3. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea în întregime a deciziei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii formulate împotriva pârâtei B. S.A. şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

La 24 martie 2023, intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii pentru neîncadrarea motivelor de casare în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 03 mai 2023, recurenta-reclamantă A. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate şi a apărărilor formulate de pârâtă ca neîntemeiate, solicitând totodată casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 25 ianuarie 2023, iar prin rezoluţie a fost acordat termen de judecată la 13 iunie 2023 cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Analizând memoriul de recurs şi având în vedere dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare.

Cauza are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii pronunţate într-o acţiune în materia asigurărilor de răspundere civilă reglementată de art. 2223 şi urm. C. civ. şi prin Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările.

Potrivit art. 27 C. proc. civ. "hotărârile rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

De asemenea, potrivit art. 24 Cod procedură de civilă, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor începute după intrarea acesteia în vigoare" iar, conform art. 25 alin. (1) din acelaşi cod "procesele în curs de judecată precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Prin urmare, legiuitorul a optat pentru regula potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii procesului.

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţelor de judecată la 8 iulie 2020, fiind astfel aplicabile dispoziţiile Legii nr. 134 din 2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018.

Prin modificările prevederilor art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ., aduse prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în litigiile izvorând din materia asigurărilor.

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) teza II-a din acelaşi cod, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate şi având în vedere data introducerii acţiunii, rezultă că hotărârea prin care se soluţionează în primă instanţă o acţiune în materia asigurărilor este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunţate în apel.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una din garanţiile procesului echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din acelaşi cod.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 655/A din 7 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 655/A din 7 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2023.