Pension Recalculation Dispute Deemed Inadmissible Due to Exclusion of Cassation Appeal in Social Security Matters

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ şi fiscal în data de 28.01.2022 sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Teleorman a solicitat recalcularea pensiei prin luarea în calcul a veniturilor cu titlu de ore festive, ore suplimentare, acord, indemnizaţie concediu odihnă, diferenţă retribuţie, diverse, premii, prima de vacanţă, restituiri, penalităţi - sume scăzute, ore şcoală, beneficii menţionate în adeverinţele nr. x/04.04.2018, emisă de Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. şi nr. x/30.09.2020, eliberată de Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională CF Craiova.

Soluţionând cauza prin sentinţa nr. 175/23.03.2022, Tribunalul Teleorman a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.

2. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul A., prin care a solicitat anularea sentinţei şi obligarea pârâtei Casa de Pensii la recalcularea pensiei, cu luarea în calcul a veniturilor, sporurilor (ore festive, ore suplimentare, acord, diverse, prime, prima de vacanţă, ore şcoală, beneficii, ore S.P.L., specificate în adeverinţele nr. x din 04.04.2018 şi adeverinţa nr. x/30.09.2020).

Prin decizia civilă nr. 5840 din 31 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins ca nefondat apelul reclamantului.

3. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat anularea deciziei atacate şi obligarea Casei de Pensii la recalcularea pensiei sale cu luarea în calcul a veniturilor menţionate prin cererea de chemare în judecată.

În cuprinsul memoriului de recurs recurentul-reclamant a făcut referire la veniturile în baza cărora solicită recalcularea pensiei sale, respectiv a sporurilor (ore festive, ore suplimentare, acord, diverse, prime, prima de vacanţă, ore şcoală, beneficii, ore S.P.L.) specificate în adeverinţele nr. x din 04.04.2018 şi nr. x/30.09.2020.

Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Teleorman nu a depus întâmpinare cu privire la recursul recurentului-reclamant.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 16 ianuarie 2023, prin rezoluţie fiind acordat termen de judecată pentru soluţionarea recursului la 13 iunie 2023, cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Analizând memoriul de recurs şi având în vedere dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu.

Cauza are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii pronunţate în apel, într-un litigiu privind drepturi de asigurări sociale, prin care se solicită recalcularea drepturilor de pensie, cu luarea în calcul a veniturilor menţionate în adeverinţele nr. x din 04.04.2018 şi nr. x/30.09.2020.

Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel" iar conform art. 153 din acelaşi act normativ "Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: [...] lit. g) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii".

De asemenea, în conformitate cu art. 155 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 263/2010 "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în [...] conflictele de muncă şi asigurări sociale [...]. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Prin urmare, instanţa de recurs sesizată are obligaţia de a analiza exercitarea căii de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată privind drepturi de asigurări sociale, hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală de excludere reglementată de art. 483 alin. (2) din acelaşi cod, fiind incident principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 5840 din 31 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 5480 din 31 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2023.