Nullity of extraordinary appeal for failure to frame substantive and evidentiary criticisms as specific legal errors under the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia Civilă la 30.07.2021, reclamanţii CONSILIUL JUDEŢEAN MUREŞ şi JUDEŢUL MUREŞ au chemat în judecată pârâtul ORAŞUL UNGHENI, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata către reclamanţi a sumelor totale de 640.477,20 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubrizare, compusă din 188.603,52 RON aferentă anului 2019 şi din 451.873,68 RON aferentă anului 2020, şi de 100.235,85 RON, reprezentând majorări de întârziere aferente debitului total restant, compusă din 41.492,27 RON pentru anul 2019 şi din 36.149,89 aferentă anului 2020, şi la plata majorărilor de întârziere de 1%, în baza art. 183 din Legea nr. 207/2015; în subsidiar, a solicitat plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, cu cheltuieli de judecată.

La 01.11.2021 reclamanţii şi-au modificat acţiunea, în sensul că solicită obligarea pârâtului la plata sumei totale de 491.715,51 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubrizare, compusă din 146.460,12 RON aferentă anului 2019 şi din 345.255,38 RON aferentă anului 2020, şi a sumei totale de 96.733,13 RON, reprezentând majorări de întârziere aferente debitului total restant, compusă din 41.492,27 RON pentru anul 2019, din 32.799,26 RON aferentă anului 2020 semestrul 1 şi din 22.441,60 RON pentru anul 2020 semestrul 2, şi la plata majorărilor de întârziere calculate în baza art. 183 din Legea nr. 207/2015 de la 01.11.2021 şi până la achitarea efectivă a debitului, iar în subsidiar la plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere.

Prin sentinţa civilă nr. 124/08.02.2022, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a respins ca nefondată acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 903/A/03.11.2022, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în senul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 491.715,51 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubrizare pentru finanţarea Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor Solide menajere şi similare, compusă din sumele de 146.460,12 RON, pentru anul 2019 şi de 345.255,38 RON, aferentă anului 2020; a obligat pârâtul la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenţei, respectiv de la 01.10.2019 pentru suma datorată pentru semestrul 2 al anului 2019, de la 01.04.2020 pentru suma datorată pentru semestrul 1 al anului 2020 şi de la 01.10.2020 pentru suma datorată pentru semestrul 2 al anului 2020 şi până la achitarea efectivă a debitului; a respins restul pretenţiilor formulate.

Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, curţii de apel.

În motivare, după prezentarea pe larg a situaţiei de fapt, a subliniat că la 21.09.2021 a transmis tribunalului prin e-mail o întâmpinare şi înscrisuri, care nu au fost înregistrate la dosar, cu încălcarea normelor de procedură.

Potrivit recurentului, din această perspectivă devine incidentă ipoteza de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că înscrisurile nu au fost ataşate la dosar şi că nu au fost avute în vedere la soluţionare, astfel că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Subliniind că acţiunea a fost respinsă în mod just de către tribunal, a afirmat că decizia curţii de apel este nemotivată şi că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor legale de drept material.

În continuare, a arătat că decizia recurată conţine doar o expunere sumară a actelor depuse în probaţiune şi o trimitere succintă şi insuficientă la legislaţia incidentă, fără o motivare concretă asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de C. civ.. Astfel, deşi prima instanţă a motivat neîndeplinirea acestora, instanţa de apel a reţinut doar că sunt incidente dispoziţiile referitoare la angajarea răspunderii contractuale, cu referire la art. 669, art. 670, art. 1073 şi art. 1088 C. civ. din 1864.

Sub acest aspect, a mai afirmat că instanţa de apel nu a reţinut inadvertenţele arătate chiar de reclamanţi cu privire la numărul de locuitori ai U.A.T. Ungheni, chestiune care are o consecinţă directă atât asupra nemotivării hotărârii, cât şi a aplicării greşite a normelor de drept material, cu referire la stabilirea caracterului cert al creanţei.

Potrivit recurentului, instanţa de apel nu a analizat dacă înscrisurile probatorii îi sunt opozabile sau nu, în condiţiile în care prin întâmpinarea neînregistrată la dosar a arătat că aşa-zisa componentă judeţeană a taxei de salubritate apare doar într-o anexă la regulament, care de altfel nu-i este opozabilă. În acest context, în acord cu cele reţinute de tribunal, a relevat că nu se poate stabili în mod clar întinderea prejudiciului, respectiv caracterul cert determinat sau determinabil.

În opinia recurentului, motivarea hotărârii recurate constă într-o preluare a argumentelor arătate de reclamanţi, fără ca instanţa de apel să înfrângă raţionamentul primei instanţe, sens în care a făcut trimitere la jurisprudenţa instanţei supreme şi la prevederile art. 425 C. proc. civ.

În final, a subliniat că o altă chestiune pe care a invocat-o a vizat neîndeplinirea propriilor obligaţii de către Consiliul Judeţean Mureş, cu referire la colectarea selectivă a deşeurilor, fapt care nu se realizează la nivelul judeţului Mureş nici în prezent.

În drept, a invocat ipotezele de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

La 14.03.2023 intimaţii-reclamanţi au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Situaţia de fapt stabilită în etapele devolutive ale procesului constă în încheierea între părţile litigante a contractului de asociere din 02.11.2009, pentru o durată de 30 ani, unul dintre scopurile acestuia fiind gestionarea serviciilor de colectare, transport, sortare, compostare, tratare şi depozitare a deşeurilor municipale.

Demersul judiciar urmăreşte pe calea acţiunii în pretenţii, astfel cum a fost modificată, obligarea pârâtului la plata sumelor totale de 491.715,51 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubrizare pentru finanţarea Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor Solide menajere şi similare în judeţul Mureş, aferentă anilor 2019 şi 2020, şi a celei de 96.733,13 RON, reprezentând majorări de întârziere aferente debitului, la care se adaugă majorări de întârziere calculate în baza art. 183 din Legea nr. 207/2015, fie dobânzi legale penalizatoare pe zi de întârziere.

Prima instanţă a respins acţiunea, iar în apel sentinţa astfel pronunţată a fost anulată, în sensul admiterii în parte a acţiunii şi obligării pârâtului la plata sumei de 491.715,51 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubrizare pentru finanţarea Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor Solide menajere şi similare, şi a dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenţei şi până la achitarea efectivă a debitului, fiind respinse restul pretenţiilor formulate, prin decizia obiect al recursului de faţă.

Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentului-pârât nu se încadrează în cele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deşi a indicat motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., criticile dezvoltate prin memoriul de recurs vizează o presupusă încălcare a regulilor de procedură de către prima instanţă, ceea ce nu este posibil în această etapă procesuală, în condiţiile în care motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit din decizia instanţei de prim control judiciar.

Totodată, invocând motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile dezvoltate prin memoriul de recurs relevă, în realitate, nemulţumirea părţii faţă de modalitatea în care instanţa de apel a evaluat starea de fapt pe care s-a întemeiat decizia atacată în ceea ce priveşte admiterea în parte a acţiunii, pe baza probelor administrate, într-o manieră pe care aceasta o consideră incorectă deoarece nu corespunde cu propria sa viziune asupra temeiniciei.

Sub acest aspect, autorul căii de atac a afirmat că hotărârea atacată este nemotivată şi că instanţa de apel a făcut o expunere sumară a probelor şi o trimitere succintă şi insuficientă la legislaţie, fără a reţine inadvertenţele sesizate chiar de reclamanţi cu privire la numărul de locuitori ai U.A.T. Ungheni, sens în care a prezentat aspecte legate de situaţia de fapt şi probatoriul administrat.

Reamintind recurentului că temeinicia stării de fapt reţinute de instanţa devolutivă nu poate fi repusă în discuţie în calea extraordinară de atac a recursului, Înalta Curte arată că aceste afirmaţii nu se circumscriu şi nu pot fi analizate din perspectiva prefigurată de parte, aceea a prezentării a unei motivări insuficiente de către instanţa de apel.

De aceea, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat formal.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta normele de drept material încălcate sau aplicate greşit, recurentul pune în discuţie, în realitate, modul în care instanţa de apel a analizat cauza sub aspectul solicitării de către reclamanţi a contravalorii componentei judeţene a taxei speciale de salubrizare pentru finanţarea Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor Solide menajere şi similare, prin raportare la probatoriul administrat şi situaţia de fapt, opinia recurentului fiind în sensul că cercetarea fondului este eronată, întrucât reclamanţii sunt cei care nu şi-au executat obligaţiile contractuale.

Pornind de la aceste afirmaţii, recurentul a expus în memoriul de recurs argumente cu privire la probatoriul administrat, la întâmpinarea şi înscrisurile neînregistrate la tribunal, subliniind inadvertenţele cu privire la numărul de locuitori şi colectarea componentei judeţene a taxei de salubrizare stabilită printr-o anexă la regulament şi care nu-i este opozabilă. În acest context, a susţinut că nu se poate stabili întinderea prejudiciului şi caracterul cert determinat sau determinabil.

Aceste afirmaţii nu pot fi considerate că reprezintă o motivare a căii de atac din perspectiva exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce ar putea fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Toate aceste chestiuni vizează aspecte de temeinicie şi care nu mai pot fi repuse în discuţie în calea extraordinară de atac a recursului, unde sunt supuse controlului judiciar exclusiv aspecte de legalitate.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural.

Faţă de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât ORAŞUL UNGHENI împotriva deciziei nr. 903/A/03.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi CONSILIUL JUDEŢEAN MUREŞ şi JUDEŢUL MUREŞ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2023.