Public procurement claims: Inadmissibility of cassation appeal under exclusive appeal jurisdiction for executive contract disputes

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Şimleul Silvaniei la 24.10.2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumelor de câte 65.000 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor băneşti reglementate şi conferite de prevederile art. IV al Legii nr. 236/11.12.2019 privind modificarea şi completarea art. 15 din O.G. nr. 42/2004, pentru fiecare dintre perioadele 14.12.2019-30.06.2020 şi 14.12.2019-30.06.2020, în baza contractului de concesiune nr. x/01.09.1999, şi de 65.000 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor băneşti aferente perioadei 16.12.2019-30.06.2020, în baza acordului-cadru de servicii nr. x/11.05.2017 şi a contractului subsecvent de servicii nr. x/11.05.2017, şi a dobânzii legale aferente debitului, de la scadenţă până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 08.07.2021, Judecătoria Şimleul Silvaniei a respins excepţia necompetenţei sale materiale.

Prin sentinţa civilă nr. 916/14.09.2021, Judecătoria Şimleul Silvaniei a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 65.000 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor băneşti aferentă perioadei 16.12.2019-30.06.2020, în baza contractului de concesiune nr. x/01.09.1999 şi de 65.000 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor băneşti aferentă perioadei 14.12.2019-30.06.2020, în baza acordului-cadru de servicii nr. x/11.05.2017 şi a contractului subsecvent de servicii nr. x/11.05.2017 şi a dobânzii legale aferente sumelor acordate, de la 24.12.2020 şi până la data plăţii efective; a respins solicitarea reclamantei de acordare a sumei solicitate pentru data de 15.12.2019 şi a obligat pârâta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii din 08.07.2021 şi a sentinţei, pârâta a declarat apel, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin sentinţa civilă nr. 89/08.02.2022, Tribunalul Sălaj, secţia Civilă a admis apelul, a anulat hotărârile şi a stabilit competenţa sa materială pentru judecata cauzei în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 647/18.04.2022, Tribunalul Sălaj, secţia Civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 65.000 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor băneşti aferente perioadei 16.12.2019-30.06.2020, în baza contractului de concesiune nr. x/01.09.1999, şi de 65.000 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor băneşti aferente perioadei 16.12.2019-30.06.2020, în baza acordului-cadru de servicii nr. x/11.05.2017 şi a contractului subsecvent de servicii nr. x/11.05.2017, la care se adaugă dobânda legală calculată de la 24.12.2020 şi până la data plăţii efective; a respins în rest acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 550/20.10.2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins apelul.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

În motivare, după prezentarea parcursului judiciar, a susţinut că decizia recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. IV şi art. V din Legea nr. 236/2019, art. 15 din O.G. nr. 42/2004, art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020, art. 2 şi art. 5 alin. (1) şi art. 8 din Capitolul II din Anexa la O.U.G. nr. 117/2020.

Sub acest aspect, a reiterat atât criticile vizând dezlegarea dată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a sa, arătând că este o autoritate centrală coordonatoare şi că raportul contractual al reclamantei a fost stabilit cu D.S.V.S.A. Sălaj, cât şi pe cele referitoare la fondul pretenţiilor, sens în care a redat pe larg aspecte privitoare la lipsa dovezilor privind efectuarea acţiunilor de către reclamantă pentru care pretinde plata drepturilor băneşti.

Totodată, a subliniat că pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 236/2019 nu era suficient ca intimata-reclamantă să fie beneficiara unui contract de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 227/2019.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 30.01.2023 intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii, lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi a nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

La 15.02.2023 recurenta-pârâtă a răspuns la întâmpinare.

În şedinţa publică de la 25.05.2023, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, care primează faţă de excepţia nulităţii cererii de recurs, vizând chiar existenţa căii de atac, excepţie asupra căreia, pronunţându-se cu prioritate în conformitate cu dispoziţiile art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, obiectul litigiului constă în pretenţiile reclamantei, care solicită ca pârâta să fie obligată să-i plătească suma totală de 130.000 RON, cu titlu de drepturi băneşti, la care se adaugă şi dobânda legală, în raport cu prevederile Legii nr. 236/2019 privind modificarea şi completarea art. 15 din O.G. nr. 42/2004, contractul de concesiune nr. x/01.09.1999, acordul-cadru de servicii nr. x/11.05.2017 şi contractul subsecvent de servicii nr. x/11.05.2017, iar litigiul pendinte a început la 24.10.2020.

Izvorul obligaţiei pârâtei de acordare a drepturilor băneşti decurge din convenţiile arătate mai sus, încheiate în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.

Instanţa supremă subliniază că litigiul de faţă se află sub incidenţa dispoziţiilor art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020, în vigoare de la 13.07.2020.

Aşadar, având în vedere data declanşării prezentului litigiu, 24.10.2020, calea de atac se va determina, potrivit art. 24 şi art. 27 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile noii legi de procedură, Legea nr. 101/2016.

Potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, "Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul".

În conformitate cu dispoziţiile art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil şi, cum intimata nu a făcut dovada privind efectuarea cheltuielilor de judecată, cererea privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR împotriva deciziei civile nr. 550/20.10.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Respinge cererea intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2023.