Revision for conflict of judgments barred where triple identity of parties, object, and cause fails under pre-2018 Code provisions

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra cererii de revizuire, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2390/06.04.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor A., B. şi C. şi a respins contestaţia formulată de D., în contradictoriu cu aceştia, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepţia lipsei de interes, invocată de intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 27.09.2007-01.10.2011 şi, în consecinţă, a respins acest capăt de cerere ca fiind prescris, a admis în parte contestaţia formulată, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, a anulat decizia de debit nr. x/20.02.2018, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2, a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată şi a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, D. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 6521/14.12.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La 12.01.2022, revizuientul D. a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 2390/06.04.2021, solicitând anularea ei şi după rejudecare, admiterea contestaţiei; în drept, a invocat art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, a arătat, în esenţă, că hotărârea a cărei revizuire o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1361/13.02.2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4572/07.09.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Astfel, a arătat că prin prima hotărâre s-a stabilit legalitatea deciziei de debit în temeiul căreia s-a emis decizia nr. x/28.08.2008, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sector 2, însă prin cea a cărei anulare o solicită, s-a anulat decizia de debit nr. x/20.02.2018, emisă de intimată, fără a se omologa concluziile reţinute în raportul de expertiză întocmit în primă instanţă, vizând diferenţele nete de încasat, în cuantum de 204.019 RON.

A afirmat şi că cerinţele de admisibilitate a revizuirii prevăzute de textul de lege sus-enunţat sunt îndeplinite şi că cea referitoare la evocarea fondului nu este aplicabilă în speţă. În acest sens, a arătat că litigiile în cadrul cărora au fost pronunţate hotărârile pretins potrivnice au avut aceleaşi părţi, acelaşi obiect - contestarea cuantumului pensiei de serviciu - şi aceeaşi cauză - actualizarea pensiei sale de serviciu -, precum şi acelaşi temei de drept - dispoziţiile Legii nr. 215/2015, coroborate cu cele ale art. III din Legea nr. 293/2016 şi ale art. 33 din Legea nr. 153/2017.

În continuare, revizuentul a prezentat argumente pe fondul cauzei, subliniind că hotărârile instanţelor de fond sunt nelegale şi că acţiunea sa trebuia admisă în integralitate.

De asemenea, a evocat considerentele deciziei nr. 153/2020 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 489/10.06.2020.

La 08.02.2022 intimata Camera Deputaţilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii revizuirii, apreciind că cerinţa identităţii de părţi, obiect şi cauză nu este îndeplinită. De asemenea, a arătat că dezlegările instanţei care a pronunţat hotărârea în raport cu care se invocă autoritatea de lucru judecat nu sunt contrazise prin hotărârea a cărei revizuire se solicită. În acest context, a apreciat că nici efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu a fost încălcat.

Prin întâmpinarea din 10.02.2022, intimata Casa Naţională de Pensii Publice a solicitat respingerea revizuirii ca neîntemeiată.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, care, prin încheierea din 01.03.2022, şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:

Pe calea revizuirii, autorul căii de atac a invocat incidenţa ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1361/13.02.2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4572/07.09.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Aşa cum s-a reţinut mai sus, în speţă sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. în forma în vigoare la data iniţierii procesului - 29.03.2018, respectiv în forma anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018.

Reglementarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanţei, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior şi, în cazul efectului pozitiv, instanţa nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situaţii juridice.

Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevedea că revizuirea unei hotărâri definitive poate fi solicitată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre (...)".

Prin urmare, în litigiile pornite anterior modificării normelor procedurale prin Legea nr. 310/2018, cum este şi cazul de faţă - în considerarea datei începerii procesului şi dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ. -, retractarea unei hotărâri judecătoreşti în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se poate obţine numai pentru încălcarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, nu şi a celui pozitiv.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu îngăduie ca unul şi acelaşi litigiu să fie judecat de două ori. În acest sens, dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Abia ulterior modificării aduse art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, care au inserat posibilitatea ca instanţa de revizuire să anuleze cea din urmă hotărâre şi să trimită cauza spre rejudecare, a fost creat cadrul legal pentru ipoteza de revizuire ce vizează încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Aceste dispoziţii legale nu sunt însă incidente în cauză, în considerarea argumentelor expuse în cele ce preced.

Analizând cele două hotărâri pretins potrivnice, Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 1361/13.02.2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4572/07.09.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, indicată ca având autoritate de lucru judecat, nu a fost pronunţată în cadrul unui proces care să fi avut acelaşi obiect ca şi cel în care a fost pronunţată sentinţa a cărei revizuire se solicită.

Astfel, în primul litigiu, acelaşi reclamant a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaţilor, constatarea nulităţii absolute a actului adiţional nr. x/19.12.2007 la convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzută de Legea nr. 7/2006, precum şi anularea adeverinţei nr. x/24.06.2008, emisă de Camera Deputaţilor şi a deciziei de pensie nr. x/28.08.2008, emisă de Casa de Pensii Sector 2, constatarea venitului brut actual ca fiind în cuantum de 5.356 RON, începând cu 28.08.2008 şi obligarea pârâtei Camera Deputaţilor la plata sumei de 35.800 RON, reprezentând diferenţă între pensia de serviciu cuvenită şi cea încasată şi a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.

În schimb, în procesul finalizat prin hotărârea a cărei anulare se solicită, contestatorul D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, A., B. şi C., anularea deciziei de debit nr. x/20.02.2018, constatarea punctajului mediu anual corect calculat ca fiind cel stabilit pe baza stagiului complet de cotizare de 25 ani, aferent vârstei de 55 ani, la data deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti la plata sumei de 79.863 RON, reprezentând diferenţa între pensia contributivă cuvenită şi pensia contributivă efectiv plătită în perioada 27.09.2007-30.04.2016, din care se va scădea suma de 33.990 RON, achitată în lunile septembrie 2016 şi mai 2017; obligarea aceleiaşi pârâte la plata sumei de 82.632 RON, reprezentând diferenţa între pensia de serviciu cuvenită şi pensia de serviciu efectiv încasată în perioada 01.09.2010 - 30.04.2016, din care se va scădea suma de 30.434 RON, achitată în lunile noiembrie 2016 şi noiembrie 2017 şi la care va adăuga dobânda legală, începând cu 24.11.2014 până la data plăţii efective şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale.

Aşa fiind, tripla identitate de părţi, obiect şi cauză nu este întrunită, motiv pentru care, constatând că art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, Înalta Curte, pentru raţiunile înfăţişate anterior, în temeiul art. 513 alin. (1), (3) şi (6) C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva sentinţei civile nr. 2390/06.04.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 6521/14.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2022.