Claimant's appeals time-barred and annulled; intervener's appeal inadmissible, finalizing rejection of restitution and paulian claims against bank.

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia Civilă la data de 13 iunie 2013, sub nr. x/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii B. S.A, C., D. şi E., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: în principal, obligarea pârâtei de ordinul I la restituirea/predarea/remiterea către reclamant a sumei de 355.000 euro (la cursul B.N.R. din data plăţii); în subsidiar, întoarcerea executării, ca urmare a desfiinţării titlului executoriu reprezentat prin decizia civilă nr. 972/16.06.2011 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. x/2010 şi restabilirea situaţiei anterioare, în sensul obligării pârâtei de ordinul II la restituirea către reclamant a sumei de 355.000 euro (la cursul B.N.R. din data restituirii); în al doilea subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia că nu este incidentă instituţia întoarcerii executării, să fie obligată pârâta de ordinul II la restituirea/predarea/remiterea către reclamant a sumei de 355.000 euro (la cursul B.N.R. din data plăţii).

Totodată, a solicitat ca, în ipoteza respingerii principalului şi admiterii subsidiarului, să fie declarate ca inopozabile, faţă de reclamant, actele juridice încheiate fraudulos de către debitorul său (pârâta de ordinul II), în complicitate cu terţii dobânditori (pârâţii de ordinul III şi IV) şi, în concret, a antecontractului de vânzare-cumpărare din 17.08.2011, a acordului de mediere din 29.02.2012 perfectat în faţa Biroului de mediator F., şi a sentinţei civile nr. 490 din 6 martie 2012 pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. x/2012; indisponibilizarea tuturor bunurilor imobile ce au făcut obiectul material al actelor juridice mai sus individualizate, până la încetarea executării silite a creanţei pe care reclamantul şi-a întemeiat acţiunea (cea de 355.000 EURO) inclusiv prin îndrumarea O.C.P.I. la înscrierea unei clauze de inalienabilitate în Cartea Funciară a imobilelor în discuţie, realizându-se, astfel, formalităţile de publicitate prevăzute de lege; cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 942, art. 948, art. 969, art. 970 (art. 998-999 in extremis), art. 1073, art. 1074, art. 1082 C. civ. de la 1864; art. 102, art. 103 din Legea nr. 71/2011; art. 626-629, art. 1562-1565 C. civ. (2009); art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie (Paris, 20 martie 1952); orice alte texte şi principii de drept amintite în cuprinsul acţiunii.

Prin precizarea de acţiune depusă la data de 27.09.2013, reclamantul a arătat care sunt cele 54 de imobile înscrise în cartea funciară a localităţii Târnova pentru care a solicitat declararea, ca inopozabile, a actelor juridice încheiate fraudulos de către pârâta de ordinul II, în complicitate cu terţii dobânditori pârâţii de ordinul III şi IV, privitoare la intabularea dreptului de proprietate pe numele pârâţilor de ordinul III şi IV.

Prin a doua precizare depusă la dosar la data de 03.10.2013, reclamantul a arătat că nu mai solicită, pe cale de acţiune pauliană, declararea ca inopozabile a actelor juridice frauduloase care au condus la transferul dreptului de proprietate asupra a două imobile, respectiv cele înscrise în C.F. Nr. x Târnova şi C.F. Nr. x Târnova, din patrimoniul pârâtei II în cel al pârâţilor D. şi E. şi IV, cele două imobile fiind deja înstrăinate către un terţ şi a subliniat că suprafaţa de 611.400 m2 (61,14 ha) reprezintă suma totală a suprafeţelor tuturor imobilelor regăsite în precizarea de acţiune, fără a mai lua în considerare imobilele identificate în CF Nr. x Târnova şi CF Nr. x Târnova, faţă de care nu mai are pretenţii.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie, solicitând respingerea, ca nefondată, a acţiunii, iar, în temeiul art. 68 C. proc. civ., introducerea în cauză, în calitate de chemat în garanţie, a numitei C., pentru situaţia în care banca va cădea în pretenţii faţă de reclamant, obligarea chematei în garanţie, C., la plata către aceasta a sumei de bani la care a fost obligată faţă de reclamant, în principal, ca urmare a constatării îndeplinirii cerinţelor prevăzute la art. 992 şi următoarele C. civ. de la 1864, privind plata lucrului nedatorat şi, în subsidiar, ca urmare a constatării îndeplinirii cerinţelor prevăzute la art. 992 şi următoarele din C. civ. de la 1864, privind îmbogăţirea fără justă cauză.

Pârâta C. a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Pe cale de excepţie, pârâta a invocat inadmisibilitatea acţiunii, având în vedere faptul că, în speţă, nu poate opera instituţia întoarcerii executării silite în condiţiile în care nu s-a uzat de executarea silită şi nu s-a preluat vreo sumă de bani de la reclamant, iar acesta avea posibilitatea să preîntâmpine operarea pe conturile bancare printr-o cerere de suspendare a executării silite în cadrul promovării căii de atac, întrucât acesta cunoştea faptul că hotărârea pronunţată în apel este executorie de drept, fără intervenţia organului de executare silită.

Totodată, pârâta a invocat excepţia insuficientei timbrări şi a apreciat că, în cauză, reclamantul nu şi-a dovedit calitatea procesuală activă faţă de C. în raport cu petitul acţiunii, atât cel principal, cât şi subsidiarul, sens în care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Referitor la data la care reclamantul a înţeles să promoveze acţiunea, respectiv în raport de anul 2009 când a avut loc depozitul bancar, pârâta a apreciat că dreptul la acţiune este prescris şi nu operează vreo cauză de întrerupere a cursului prescripţiei deoarece reclamantul nu a formulat vreodată o acţiune reconvenţională prin care să pretindă suma de bani evidenţiată în prezentul litigiu, motiv pentru care, pe cale de excepţie, pârâta a invocat exceptia prescripţiei dreptului material la acţiune, în conformitate cu art. 3 raportat la art. 8 din Decretul nr. 167/1958.

Totodată, pârâţii C., D. şi E. au depus împreună o întâmpinare la precizarea de acţiune a petitului subsidiar, prin care reclamantul a solicitat declararea ca inopozabilă faţă de sine a actelor juridice încheiate de către C., solicitând să se dispună respingerea cererii, în principal ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Referitor la cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta B., pârâţii au solicitat respingerea acesteia.

Prin note de şedinţă, B. S.A. a solicitat să se constate că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 208 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la întâmpinarea pârâtei C. faţă de cererea de chemare în garanţie, pe fond solicitând a fi înlăturate apărările pârâtei C. ca nefondate.

Prin încheierea din 31 octombrie 2013, Tribunalul Arad, în baza art. 3 şi 8 din Decretul nr. 167/1958, apreciind că dreptul material la acţiune al reclamantului curge de la data pronunţării deciziei nr. 4371 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv din data de 13.01.2012, moment în care reclamantul a cunoscut noua situaţie juridică, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active raportat la litigiile purtate între părţi anterior prezentului proces, respectiv sentinţa civilă nr. 794 din 23 noiembrie 2010, pronunţată în dosarul nr. x/2010 şi decizia nr. 4371 din 13 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Faţă de excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, unită cu fondul prin aceeaşi încheiere, pe motiv că nu s-ar putea invoca întoarcerea executării silite în condiţiile în care nu s-a uzat de executarea silită, instanţa a respins-o având în vedere condiţiile de exercitare a acţiunii civile şi hotărârile judecătoreşti dintre părţi, irevocabile.

Excepţia de procedură a insuficientei timbrări a rămas fără obiect deoarece, iniţial, prin încheierea camerei de consiliu din data de 26 noiembrie 2013, a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantul A.. Ulterior însă, raportat la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - cauza Weissman şi alţii împotriva României, a fost admisă cererea de acordare ajutor public judiciar formulată de reclamant pentru eşalonarea de la plata taxei judiciare de timbru în sumă totală de 26.865,07 RON privind acţiunea civilă formulată în contradictoriu cu pârâţii, dispunându-se eşalonarea sumei de 26.865,07 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, pe o perioadă de 12 luni, cu scadenţă în data de 10 a fiecărei luni, egale valoric.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2013, instanţa a respins excepţia de decădere din termenul de depunere a întâmpinării de către chemata în garanţie C., potrivit art. 208 raportat la art. 74 alin. (3) din C. proc. civ. şi a admis în principiu cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta de ordin I - B. contra pârâtei C..

Prin sentinţa civilă nr. 480 din 20 februarie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Arad, secţia Civilă a admis în parte acţiunea civilă formulată, astfel cum a fost precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii de ordinul I B. S.A. Arad, II C., III D. şi IV E. şi, în consecinţă:

A respins capătul principal al acţiunii reclamantului privind obligarea pârâtului de ordinul I B. S.A. Arad să restituie/predea/remită reclamantului suma de 355.000 euro, la cursul B.N.R. de la data plăţii.

A respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii reclamantului invocată de pârâta II C. şi unită cu fondul cauzei prin încheierea de şedinţă din data de 31 octombrie 2013.

A admis capătul de cerere al acţiunii reclamantului A. în sensul că a obligat pârâta II C. să restituie reclamantului suma de 355.000 euro, la cursul B.N.R. de la data plăţii.

A declarat, în condiţiile art. 1565 alin. (1) din C. civ. (2009), ca inopozabile faţă de reclamantul A., actele juridice încheiate de pârâta II C. cu pârâţii de ordinul III şi IV D. şi E., respectiv Antecontractul de vânzare-cumpărare atestat de avocat G., cu nr. x din data de 17 august 2011, precum şi Acordul de mediere încheiat la data de 29.02.2012, în baza Contractului de mediere nr. 11 din data de 29.02.2012 la Birou de mediator H. din Ineu, de care s-a luat act prin sentinţa civilă nr. 490 din 6 martie 2012, pronunţată de Judecătoria Ineu în dosar nr. x/2012.

A dispus indisponibilizarea bunurilor imobile ce au făcut obiectul material al actelor juridice de mai sus, proprietatea pârâtului III D., căsătorit cu pârâta IV E., în concret, a terenurilor situate în extravilanul localităţii Târnova, jud. Arad, evidenţiate în următoarele 52 de cărţi funciare: 1.cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 2. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 3. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 4. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 5. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 6. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 7. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 8. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 9. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 10. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 11. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 12 cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 13. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 14. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 15. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 16. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 17. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 18. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 19. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 20. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 21. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 22. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 23. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 24. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 25. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 26. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 27. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 28. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 29. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 30 cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 31. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 32. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 33. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 34. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 35. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 36. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 37. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 38. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 39. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 40. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 41. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 42. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 43. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 44. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 45. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 46. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 47. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 48. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 49. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 50. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 51. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, 52. cartea funciară nr. x a localităţii Târnova, până la încetarea executării silite a creanţei în sumă de 355.000 euro.

A dispus îndrumarea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară să înscrie în cele 52 de cărţi funciare privind imobilele situate în extravilanul localităţii Târnova jud. Arad clauzele de inalienabilitate în baza art. 626-628 din Noul C. civ.

A respins cererea de chemare în judecată a pârâtei-chemată în garanţie C. formulată de pârâtul de ordinul I B. S.A. Arad, ca rămasă fără obiect.

A obligat pe reclamantul A. să plătească pârâtului de ordinul I B. S.A. Arad suma de 20.020 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând timbrajul aferent achitat de acest pârât pentru cererea de chemare în judecată a pârâtei-chemată în garanţie C..

A obligat pârâta II C. să plătească reclamantului A. suma de 30.179,07 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând timbrajul aferent acţiunii, precum şi contravaloarea chitanţelor privind eliberarea extraselor de carte funciară.

Împotriva sentinţei civile nr. 480/20.02.2014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2013, au declarat apel atât reclamantul A., cât şi pârâţii C., D., E. şi B. S.A. Arad, apelurile fiind înregistrate pe rolul Curţii de Apel Timişoara la secţia I Civilă.

Prin decizia civilă nr. 113/30.09.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cererilor de apel formulate de reclamantul A., de pârâţii C., D., E., precum şi de pârâta B. S.A. Arad, împotriva sentinţei civile nr. 480/20.02.2014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2013, în favoarea secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Timişoara.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2013*.

Prin decizia civilă nr. 227/A/05.03.2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2013, s-au respins excepţiile invocate; s-au respins apelurile declarate de reclamantul A., de pârâţii C., D., E. şi de B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 480/20.02.2014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2013.

Împotriva deciziei civile nr. 227/A/05.03.2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2013, au declarat recurs A., pârâta C. şi pârâta B. S.A. De asemenea, a formulat recurs provocat pârâta B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 1036 din 2 iunie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor D. şi E..

A respins excepţia lipsei de interes a recurentei - pârâte B. S.A. în declararea recursului provocat.

A admis recursurile principale declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurenta-pârâtă B. S.A. şi recursul provocat declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. formulate împotriva deciziei civile nr. 227/A din 5 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

A casat în parte decizia recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

A respins recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 227/A din 5 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 15.06.2017 sub numărul x/2013.

La 21 septembrie 2017, I. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea pârâţilor D., E. şi C., solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenţie şi, pe cale de consecinţă, respingerea apelului formulat de A. ca netemeinic şi nefondat.

Prin încheierea din 26 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de I. şi a amânat pronunţarea hotărârii la data de 9 noiembrie 2017.

Prin decizia civilă nr. 735/A din 26 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 480/20.02.2014, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2013.

A admis apelul provocat declarat de pârâta B. S.A. Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe.

A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea precizată a reclamantului A..

A obligat pârâta B. S.A. Bucureşti la plata către reclamantul A. a sumei de 355.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua plăţii.

A admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta B. S.A. Bucureşti împotriva chematei în garanţie C.. A obligat chemata în garanţie C. la plata sumei de 355.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua plăţii către pârâta B. S.A. Bucureşti.

A respins, în rest, acţiunea precizată a reclamantului.

A respins cererea de intervenţie accesorie a intervenientului I..

A obligat pârâta la plata sumei de 26.887 RON cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale către reclamant.

A obligat chemata în garanţie la plata sumei de 44.455,54 RON cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale către pârâtă.

Împotriva deciziei civile nr. 735/A din 26 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, atât pârâta B. S.A., cât şi pârâta C. au formulat recurs.

Prin decizia nr. 2101 din 15 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursurile declarate de recurentele-pârâte B. S.A. şi C. împotriva deciziei civile nr. 735/A din 26 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, pe care a casat-o în tot şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

Prin decizia civilă nr. 612/A din 23 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a respins apelurile formulate de apelantul-reclamant A. şi de apelanta pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 480/20.02.2014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi D., E., C. şi intervenientul I..

Totodată, a obligat intimatul reclamant A. la plata către apelanta pârâtă B. S.A. a sumei de 18.245,34 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 612/A din 23 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2013, au declarat recurs reclamantul A., pârâţii C., D. şi E. şi intervenientul I..

I. Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, care să fie ţinută în mod obligatoriu de dezlegările problemelor de drept date prin hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu cheltuieli de judecată în toate gradele de jurisdicţie.

În drept, a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

La 16 aprilie 2021, intimatul-intervenient I. a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantul A..

La 16 aprilie 2021, intimaţii-pârâţi C., E. şi D. au formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care au arătat că nu sunt de acord cu motivul de recurs invocat de reclamant referitor la executarea deciziei civile nr. 972/16.06.2011 a Curţii de Apel Timişoara, dar şi faptul că nu sunt întemeiate motivele de recurs prin care reclamantul susţine că ar fi deponentul şi proprietarul sumelor de bani.

La 6 mai 2021, întâmpinările formulate de C., E. şi D. şi de intervenientul I. au fost comunicate recurentului-reclamant.

La 28 aprilie 2021, intimata-pârâtă B. S.A. a formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului formulat de reclamantul A., în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., formulând, totodată, şi apărări pe fondul cauzei.

La 11 mai 2021, întâmpinarea intimatei-pârâte B. S.A. a fost comunicată recurentului-reclamant.

La 22 iulie 2021, recurentul-reclamant (prin alt reprezentat convenţional) a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă B. S.A., solicitând respingerea excepţiei nulităţii recursului, ca neîntemeiată, precum şi a celorlalte apărări formulate. Totodată, a depus şi note scrise prin care a reiterat solicitarea de admitere a recursului.

II. Prin recursul formulat, pârâţii C., E. şi D. au solicitat admiterea recursului şi, în baza dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, iar, pe fond, admiterea apelului formulat de împotriva sentinţei civile nr. 480/20.02.2014 a Tribunalului Arad, modificarea sentinţei primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii reclamantului faţă de aceştia.

Sub aspectul achitării taxei judiciare de timbru, prin rezoluţia de primire a dosarului, s-a constatat că recurenta C. nu a timbrat cererea de recurs cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10.707,21 RON şi timbru judiciar în valoare de 5 RON şi, în solidar, cu recurenţii Lupu, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.545,54 RON şi timbru judiciar în valoare de 5 RON, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 şi O.G. nr. 32/1995.

În aceste condiţii, prin adresele emise la 2 martie 2021 şi comunicate recurenţilor-pârâţi la 9 martie 2021, respectiv, la 10 martie 2021, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar recurs, li s-a pus în vedere să complinească lipsurile mai sus arătate.

La 11 martie 2021, recurenţii Lupu şi C. au formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 6 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în parte cererea formulată de petenta C., căreia i-a acordat ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru în sumă de 10.707,21 RON la 7.200 RON şi a dispus eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru în sumă de 7.200 RON, în 24 de rate lunare egale, în cuantum de 300 RON fiecare, scadente la data de 1 ale lunii, începând cu luna mai 2021. Totodată, a respins cererea formulată de petenţii D. şi E. cu privire la plata taxei judiciare de timbru de 3.545,54 RON, datorată în solidar cu petenta C..

Cererea de recurs a recurenţilor-pârâţi Lupu şi C. a fost comunicată intimatei-pârâte B. S.A. la 29 martie 2021, respectiv, la 31 martie 2021, iar intimatului-intervenient (recurent) I. la 29 martie 2021.

La 16 aprilie 2021, intimatul-intervenient I. a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului formulat de pârâţii C., E. şi D., arătând că decizia Curţii de Apel Timişoara este nelegală în privinţa acestora.

La 28 aprilie 2021, intimata-pârâtă B. S.A. a formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului formulat de pârâţii Lupu şi C., în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., formulând, totodată, şi apărări pe fondul cauzei.

La 11 mai 2021, întâmpinarea intimatei-pârâte B. S.A. a fost comunicată recurenţilor-pârâţi Lupu şi C. care, la 20 mai 2021, au depus răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea susţinerilor formulate, ca nefondate.

III. Prin recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 612/A din 23 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2013, intervenientul I. a solicitat admiterea recursului şi, în baza dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, iar, pe fond, admiterea cererii de intervenţie accesorie formulată în favoarea pârâţilor C., D. şi E..

Cererea de recurs a recurentului-intervenient I. a fost comunicată intimatei-pârâte B. S.A. la 29 martie 2021, respectiv, la 31 martie 2021, şi, recurenţilor-pârâţi Lupu şi C., la 30 martie 2021.

La 16 aprilie 2021, intimaţii-pârâţi (recurenţi) Lupu şi C. au depus întâmpinare la recursul intervenientului I., prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea recursului intervenientului.

La 28 aprilie 2021, intimata-pârâtă B. S.A. a formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea recursului formulat de pârâtul I., ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de parte în proces, iar, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat anularea recursului, ca nemotivat, formulând, totodată, şi apărări pe fondul cauzei.

La 10 mai 2021, întâmpinarea intimatei-pârâte B. S.A. a fost comunicată recurentului-intervenient I..

La 20 mai 2021, recurentul-intervenient I. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea susţinerilor formulate de intimata-pârâtă.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 5 aprilie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

La 20 aprilie 2022, recurentul-reclamant A., prin avocat, a depus punct de vedere, prin care a formulat apărări faţă de concluziile reţinute prin raport, sub aspectul tardivităţii cererii de recurs, solicitând a se constata admisibilitatea în principiu a cererii formulate.

La 27 aprilie 2022, recurentul intervenient I. a formulat în scris punct de vedere la raport, prin care a arătat că susţine motivele de recurs astfel cum au fost formulate, reiterând solicitarea de admitere a recursului, casarea deciziei şi admiterea cererii de intervenţie.

La 27 aprilie 2022, recurenţii-pârâţi C., D. şi E. au formulat în scris punct de vedere la raport.

Cu privire la recursul propriu, referitor la timbrarea recursului, recurenta C. a arătat că a plătit lunar rata de 300 RON începând cu luna mai 2021 şi că, până la termenul de judecată care va fi stabilit, va achita toate ratele la zi, sens în care s-a angajat că va depune în continuare dovada plăţii ratelor.

În schimb, faţă de taxa judiciară de timbru în cuantum de 3545,54 RON, datorată în solidar cu recurenta C., recurenţii D. şi E. au arătat că, până la termenul de judecată care va fi stabilit, vor achita taxa de timbru şi vor depune dovada plăţii acesteia.

Totodată, au arătat că îşi menţin toate motivele recursului, solicitând admiterea acestuia.

Cu privire la recursul formulat de intervenientul I., recurenţii au arătat că sunt de acord cu admiterea recursului intervenientului, achiesând la concluziile menţionate în raport faţă de recursul acestuia.

Cu privire la recursul reclamantului, au arătat că achiesează la concluziile din raport cu privire la tardivitatea formulării recursului reclamantului şi că îşi menţin poziţia arătată prin întâmpinare faţă de recursul acestuia.

La 15 mai 2022, avocatul care a redactat în numele recurentului-reclamant cererea de recurs a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a învederat că, deşi nu a avut mandat/împuternicire din partea reclamantului pentru a declara recurs, a formulat calea extraordinară de atac. Totodată, consideră că recurentul-reclamant trebuie să arate dacă îşi însuşeşte recursul formulat în lipsa unui mandat/unei împuterniciri prealabile.

Sub aspectul tardivităţii cererii de recurs, a arătat că recursul este formulat în termen.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului recurentului-reclamant, reţinută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 183 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, aplicabil în cauză conform dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., "(1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen"; (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată".

Prin decizia nr. 34/2017, publicată în M. Of. Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen".

Prin decizia nr. 45/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 310/2018, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, sunt socotite a fi depuse în termen.

Totodată, în considerentele acestei decizii (paragrafele 82-83 raportat la paragraful 81), s-a reţinut că "întrucât normele interpretate prin această decizie (34/2017) sunt norme de procedură civilă, aplicarea în timp a acestora trebuie raportată la dispoziţiile art. 24-27 din C. proc. civ., cu caracter general, în sensul că procedurilor judiciare (lites pendentes) le este incidentă legea în vigoare la momentul declanşării lor, iar hotărârile judecătoreşti rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. În consecinţă, cad sub incidenţa efectelor obligatorii ale acestei decizii (34/2017) doar litigiile declanşate anterior modificării aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018".

În speţă, luând în considerare faptul că litigiul a fost declanşat la 13 iunie 2013, deci, anterior modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), decizia instanţei de apel a fost comunicată recurentului-reclamant la 4 ianuarie 2021, iar cererea de recurs a fost transmisă la 4 februarie 2021, prin e-mail, la ora 17:20, se constată că cererea a fost formulată în afara termenului legal de 30 zile de la comunicare, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2), art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 34/2017, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017.

Aşadar, în baza dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., în forma prevăzută de C. proc. civ. anterior modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă în speţă conform dispoziţiilor art. 24-27 C. proc. civ., în interpretarea dată de Înalta Curte prin decizia nr. 34/2017 mai sus amintită, actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen, fiind considerat depus la data înregistrării, în conformitate cu prevederile art. 199 din C. proc. civ. şi art. 94 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375 din 17 decembrie 2015.

Prin urmare, în cazul de faţă, cererea de recurs transmisă la 4 februarie 2021, ora 17:20, prin e-mail, după ora la care activitatea instanţei a încetat, este considerată depusă la data înregistrării, respectiv, la 5 februarie 2021, dată la care cererea nu mai poate fi socotită în termenul legal de declarare a căii de atac.

Aşa fiind, Înalta Curte urmează a respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 612/A din 23 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Fiind astfel soluţionat recursul recurentului-reclamant, pe cale de consecinţă, nu se mai impune a fi luată în analiză excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinare.

Analizând, în continuare, recursul formulat de pârâţii C., D. şi E. împotriva aceleiaşi decizii, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., urmează a-l anula, ca insuficient timbrat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, se reţine că, faţă de data introducerii acţiunii (13.06.2013) şi în considerarea dispoziţiilor art. 55 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora:

"Pentru cererile şi acţiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc şi se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor", în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Potrivit art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau, cel mai târziu, până la primul termen de judecată acordat în cauză, în caz contrar, sancţiunea aplicabilă fiind cea a anulării acţiunii, potrivit alin. (3) din acelaşi text de lege.

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că, la cererea de recurs, se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că, în procedura de filtrare a recursului/recursurilor, prin adresele emise la 2 martie 2021, comunicate recurenţilor-pârâţi la 9 martie 2021, respectiv, la 10 martie 2021 (conform dovezilor de comunicare aflate la dosar recurs), recurentei C. i s-a pus în vedere să timbreze cererea de recurs cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10.707,21 RON şi timbru judiciar în valoare de 5 RON şi, în solidar, cu recurenţii Lupu, taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.545,54 RON şi timbru judiciar în valoare de 5 RON, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 şi O.G. nr. 32/1995, sub sancţiunea anulării cererii.

La 11 martie 2021, recurenţii Lupu şi C. au formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, iar, prin încheierea de cameră de consiliu din 6 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în parte cererea formulată de petenta C., căreia i-a acordat ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru în sumă de 10.707,21 RON la 7.200 RON şi a dispus eşalonarea platei taxei judiciare de timbru în sumă de 7.200 RON, în 24 de rate lunare egale, în cuantum de 300 RON fiecare, scadente la data de 1 ale lunii, începând cu luna mai 2021. Totodată, a respins cererea formulată de petenţii D. şi E. cu privire la plata taxei judiciare de timbru de 3.545,54 RON, datorată în solidar cu petenta C..

De asemenea, în cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, faţă de care, aşa cum s-a arătat mai sus, recurenţii-pârâţi au depus şi punct de vedere, s-a reţinut că recursul acestor părţi este admisibil în principiu, sub rezerva depunerii taxei judiciare de timbru.

Prin urmare, recurenţii-pârâţi au luat cunoştinţă de obligaţia de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul legal datorat, sub sancţiunea anulării recursului.

Cum dovada privind achitarea taxei judiciare de timbru datorate în solidar, în cuantum de 3.545,54 RON, nu a fost depusă de recurenţii-pârâţi până la termenul stabilit în cauză în vederea examinării admisibilităţii în principiu a recursului/recursurilor, Înalta Curte a făcut aplicarea sancţiunii nulităţii recursului prevăzute de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., în procedura prevăzută de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. (existentă înainte de modificările survenite prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă în speţă raportat la data introducerii acţiunii (13.06.2013), conform art. 24 C. proc. civ.).

Fiind astfel soluţionat recursul recurenţilor-pârâţi, în considerarea ordinii de prioritate în soluţionarea excepţiilor (de procedură şi de fond), excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinare nu se mai impune a fi luată în analiză.

Analizând recursul declarat de recurentul-intervenient I. împotriva aceleiaşi decizii, Înalta Curte urmează a-l respinge ca neavenit pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 67 alin. (4) C. proc. civ., calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond.

Constatând, aşadar, că recursul declarat de pârâţii C., D. şi E., în folosul cărora a intervenit recurentul I., a fost anulat ca urmare a insuficientei timbrări a căii de atac declarate de aceştia, Înalta Curte, urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 67 alin. (4) C. proc. civ., să respingă ca neavenit recursul intervenientului accesoriu I. împotriva aceleiaşi decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 612/A din 23 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Anulează recursul pârâţilor C., D. şi E. împotriva aceleiaşi decizii.

Respinge, ca neavenit, recursul intervenientului accesoriu I. împotriva aceleiaşi decizii.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iunie 2022.