Jurisdiction over SIM deactivation privacy claim fixed at claimant's domicile court; claimant's choice upheld.

Şedinţa publică din data de 24 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.12.2021 pe rolul Judecătoriei Avrig, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei obligarea pârâtei la inactivarea cartelei având numărul de telefon x, precum şi la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând daune morale. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat art. 72, art. 252, art. 253 şi art. 1349 C. civ.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Avrig, solicitând, în temeiul art. 107 C. proc. civ., declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 281/2022 pronunţată la data de 16.06.2022 de Judecătoria Avrig în dosarul nr. x/2021, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Avrig şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În argumentarea acestei sentinţe, instanţa, a reţinut în esenţă, următoarele:

Din înscrisurile aflate la filele x, rezultă că titularul de contract pentru numărul de telefon x este numitul C. şi nu reclamanta din cauză.

Potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., prevăd că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată, prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Astfel, se observă că regula generală prin care se stabileşte competenta teritorială a instanţelor judecătoreşti, este aceea a domiciliului, ori după caz, a sediului pârâtului, fiind necesar ca cererea de chemare în judecată să fie introdusă la instanţa în circumscripţia căreia pârâta îşi are sediul.

În acest context, instanţa a reţinut că sediul pârâtei din prezenta cauză este situat în sectorul 1 al mun. Bucureşti, astfel cum rezultă din contractele de prestări servicii de telefonie încheiate între aceasta şi numitul C..

Totodată, s-a constatat faptul că dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, având în vedere că reclamanta nu poate justifica calitatea de consumator. Această concluzie rezultă din cuprinsul celor două contracte de prestări servicii de telefonie anterior menţionate, în cadrul cărora calitatea de părţi ai raportului juridic obligaţional îl au numitul C. şi pârâta B. S.A.

Or, pentru a putea invoca calitatea de consumator şi implicit competenţa alternativă a instanţei prevăzută la art. 113 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., reclamanta trebuia sa facă mai întâi dovada calităţii de parte în cadrul celor două contracte, astfel cum se stipulează în cuprinsul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

În considerarea acestor argumente şi raportat la dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Avrig invocată de către pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

La data de 09.01.2023, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 2188/2023 din 8 martie 2023, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâta S.C. B. S.A., având ca obiect obligaţie de a face, în favoarea Judecătoriei Avrig; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa în drept să hotărască asupra conflictului de competenţă.

În argumentarea acestei sentinţe, instanţa, a reţinut în esenţă, următoarele:

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Există însă unele situaţii în care, pe lângă instanţa de la domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe (competenţă teritorială alternativă), cum ar fi situaţia reglementată de art. 113 pct. 9 C. proc. civ., în conformitate cu care:

"în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Norma legală anterior citată prevede aşadar, în mod expres, că în situaţia cererilor întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, reclamantul are posibilitatea de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe elementele răspunderii civile delictuale, şi nu pe cele ale răspunderii civile contractuale, situaţie în care sunt incidente prevederile art. 113 pct. 9 C. proc. civ., nu cele ale art. 113 pct. 8 din acelaşi act normativ.

De asemenea, având în vedere natura prejudiciului invocat de reclamantă, şi anume încălcarea vieţii sale private prin pretinsele fapte ilicite ale pârâtei, locul producerii prejudiciului nu poate fi decât acela în care aceasta are domiciliul. Or, întrucât atât domiciliul legal cât şi domiciliul în fapt ale reclamantei se află în oraşul Tălmaciu, jud. Sibiu, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Avrig, această din urmă instanţă, în a cărei circumscripţie s-a produs prejudiciul invocat, este competentă să soluţioneze prezenta cauză, prin raportare la art. 113 alin. (9) C. proc. civ.

Chiar dacă, prin absurd, s-ar considera că instanţa a fost învestită cu o acţiune pentru atragerea răspunderii civile contractuale a pârâtei, Judecătoria Avrig ar fi de asemenea competentă să soluţioneze prezenta cauză, prin raportare la domiciliul reclamantei, în calitate de consumator, fiind lipsită de relevanţă, pentru determinarea competenţei de soluţionare a cauzei, titularul contractului de care s-ar prevala reclamanta, această împrejurare constituind o chestiune de fond.

Instanţa mai reţine că, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ., iar, în situaţia în care acesta ar sesiza o instanţa necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetenţa teritorială. Or, în situaţia dedusă judecăţii, reclamanta nu a sesizat o instanţă necompetentă, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei nu putea fi declinată în favoarea unei alte instanţe deopotrivă competente, dreptul de opţiune revenindu-i exclusiv reclamantei, nu pârâtului sau instanţei competente sesizate.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Avrig competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Avrig la 9.12.2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei obligarea pârâtei la inactivarea cartelei având numărul de telefon x, precum şi la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând daune morale.

De asemenea, se constată că temeiul juridic al cererii, aşa cum l-a identificat reclamanta îl constituie răspunderea civilă delictuală - art. 1349 C. civ.

Înalta Curte reţine că stabilirea competenţei se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul şi cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamantă, instanţa care soluţionează incidentul procedural ivit stabilind doar care dintre judecători este mai bine plasat în analiza cauzei conform dispoziţiilor legale.

În condiţiile în care în analiza competenţei instanţa trebuie să se limiteze la elementele cererii de chemare în judecată, aşa cum le-a înţeles reclamanta, raportat la limitele învestirii, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora:

"În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (...) instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Înalta Curte constată că, în speţă, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

În aplicarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanţa domiciliului pârâtului, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită şi instanţa în raza căreia s-a produs prejudiciul, toate aceste instanţe fiind deopotrivă competente să judece cauza.

Având în vedere natura prejudiciului invocat de reclamantă, respectiv încălcarea vieţii sale private prin pretinsele fapte ilicite ale pârâtei, locul producerii prejudiciului nu poate fi decât acela în care aceasta are domiciliul. Or, atât domiciliul legal, cât şi domiciliul în fapt ale reclamantei se află în oraşul Tălmaciu, jud. Sibiu, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Avrig.

Este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competenţă alternativă şi că opţiunea reclamantei a fost în sensul soluţionării cauzei la Judecătoria Avrig, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., opţiune susţinută de prevederile art. 116 din acelaşi cod.

În egală măsură, este de reţinut că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantei, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acesteia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

Prin urmare, instanţa nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului şi nici chiar reclamanta nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

Dincolo de cele arătate, chiar în situaţia în care s-ar aprecia că este vorba despre o acţiune în răspundere civilă contractuală, prin raportare la domiciliul reclamantei, în calitate de consumator, se reţine că, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Avrig.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Avrig.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2023.