Jurisdiction conflict over labor dispute involving court IT specialist: non-applicability of Art. 127 CPC and determination of competence by place of work under Labor Code

Şedinţa publică din data de 24 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Brăila la data de 05.02.2022 sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public- Parchetul de pe lângă ÎCCJ, D.I.I.C.O.T, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării (CNCD), obligarea pârâţilor la calcularea majorării salariale prevăzută de legea 153/2017 de la data de 01.01.2018 la nivelul indemnizaţiei din luna decembrie 2017 prin includerea în indemnizaţia de încadrare a cotei de contribuţii transferată de la angajator la angajat; Obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale de 21% rezultate din calcularea majorării de 25% prevăzută de legea 153/2017, de la data de 01.04.2018 la nivelul indemnizaţiei din luna decembrie 2017, prin includerea în indemnizaţia de încadrare a cotei de contribuţii transferată de la angajator la angajat; Obligarea la plata dobânzii legale şi actualizarea cu rata inflşaţiei a diferenţelor; Obligarea pârâţilor PÎCCJ şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti să include în indemnizaţiile lunare aceste majorări, începând cu 01.01.2018.

Prin încheierea din data de 19 mai 2022 pronunţată în dosarul x/2022 s-a dispus disjungerea cauzei şi formarea de dosare distincte pentru fiecare reclamant în parte, în privinţa reclamantei J. fiind format prezentul dosar (nr. x/2022), iar cauza a rămas în pronunţare pe excepţia de necompetenţă teritorială.

Prin sentinţa civilă nr. 446/02.06.2022 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I-a civilă în dosarul nr. x/2022, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, apreciind că dispoziţiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. nu se aplică în cazul personalului auxialiar - specialist IT, regulile de competenţă fiind de strictă interpretare, ci, în cazul reclamantei din prezentul dosar, competenţa se determină potrivit art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, respectiv art. 210 din legea 62/2011, având în vedere atât domiciliul, cât şi locul de muncă al acesteia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 21.07.2022.

Prin sentinţa civilă nr. 302 din 5 aprilie 2023, Tribunalul Buzău, secţia I civilă Complet Specializat litigii de muncă şi asigurări sociale a admis exceptia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către instanţă din oficiu; a declinat competenta de soluţionare a cererii promovată de reclamanta J. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Ploieşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect "drepturi salariale ale personalului din justiţie", în favoarea Tribunalului Brăila - sectia I Civilă.

Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competenţă între Tribunalul Brăila şi Tribunalul Buzău; a suspendat cauza şi a înaintat dosarul la ICCJ pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În fundamentarea acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:

În speţă, s-a reţinut, în esenţă, că reclamanta J. ocupă funcţia de specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău şi că face parte din sfera personalului auxiliar de specialitate, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

Chiar şi în situaţia interpretării restrictive, doar în ceea ce priveşte noţiunea de grefier, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 59 C. proc. civ., fiind îndeplinite condiţiile privind coparticiparea procesuală facultativă, în condiţiile în care obiectul procesului este reprezentat de dobândirea unor drepturi care au aceeaşi cauză, între care există o strânsă legătură, caz în care devin incidente dispoziţiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii, care recunosc competenţa de soluţionare a cauzei, după criteriile prevăzute de lege.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Brăila şi Tribunalul Buzău - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre ele este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă.

Se constată că litigiul vizează un conflict de muncă declanşat de către reclamanta J. ce are calitatea de specialist IT.

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar conform alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Totodată, potrivit art. 127 alin. (3) din C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Norma legală este de strictă interpretare, astfel că nu poate fi extinsă, prin analogie în raport cu raza de desfăşurare a activităţii, la alte categorii de salariaţi, nevizate în mod expres prin lege.

Reclamanta din prezenta cauză nu intră în sfera de aplicare a art. 127 din C. proc. civ., întrucât, pentru a fi incident alin. (3) raportat la alin. (1) al articolului, este necesar ca judecătorul/procurorul/grefierul (nu şi specialiştii IT), care are calitatea de reclamant, să funcţioneze în cadrul instanţei (unităţii de parchet corespunzătoare) care este competentă să soluţioneze cauza sau în cadrul instanţei (unităţii de parchet corespunzătoare) superioare celei competente.

În cauză, nu pot fi reţinute nici prevederile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 din C. proc. civ., întrucât acestea se referă la cereri introduse împotriva unei instanţe de judecată, iar nu împotriva unei unităţi de parchet de pe lângă o instanţă.

Astfel, competenţa revine în primă instanţă tribunalului, în temeiul art. 266 şi art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, precum şi al art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Potrivit art. 266 din Codul muncii:

"Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar conform art. 269 din Codul muncii:

"Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

Conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care completează art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Aşadar, la determinarea instanţei competente este necesar a se avea în vedere domiciliul reclamantei sau locul de muncă al acesteia.

În speţă, cum locul de muncă al reclamantei se află în municipiul Buzău, competent să soluţioneze cauza este Tribunalul Buzău.

Faţă de aceste considerente, în aplicarea art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă Complet Specializat litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă Complet Specializat litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2023.