Time-barred revision action for contradictory judgments regarding public sector salary equalization

Şedinţa publică din data de 24 mai 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 05.07.2022, sub nr. x/2022, revizuenta Direcţia Generala De Protecţie Internă (DGPI), în contradictoriu cu intimatul A., în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 si 8, art. 192 coroborate cu art. 148-151 şi art. 194-195 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 333A/10.02.2022, pronunţate în dosarul nr. x/2021, de către Tribunalul Bucureşti, prin care a solicitat instanţei admiterea cererii de revizuire şi, în consecinţă, schimbarea în tot a hotărârii atacate.

În sinteză, revizuentul a solicitat să se admită acţiunea, întrucât decizia civilă nr. 333/10.02.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2021, este contradictorie în raport cu sentinţa civilă nr. 866/11.10.2018, pronunţată de Tribunalul Argeş, rămasă definitivă prin decizia nr. 447/R/22.03.2019, dată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2017; ca o consecinţă a solicitat modificarea hotărârii ulterioare, în sensul acordării drepturilor salariale, aşa cum au fost stabilite de către Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 447/22.03.2019, respectiv diferenţele salariale între drepturile stabilite la nivel maxim al funcţiei si drepturile salariale ce i-au fost efectiv plătite, prin raportare la o persoană de referinţă din cadrul unităţii care îndeplinea aceleaşi condiţii cu acesta.

A arătat că prin decizia a cărei revizuire se solicită instanţa de apel nu face altceva decât să reia cele reţinute de către instanţa de fond, precizând în mod eronat că apelanta-contestatoare "nu a administrat dovezi cu privire la greşita aplicare a legii privind coeficienţii şi calculul defectuos al expertului" şi că "nu a putut proba cele solicitate".

În acest context a arătat instanţei faptul că unitatea a susţinut şi demonstrat pe tot parcursul procesului, faptul că punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 866 din 11.10.2018, pronunţată de Tribunalul Argeş, modificată prin decizia nr. 447/R/22.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2017, a fost făcută cu respectarea prevederilor legale în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice.

De asemenea, unitatea a arătat în repetate rânduri că stabilirea salariului maxim al funcţiei deţinute de către intimat nu necesită o expertiză, ci se face prin identificarea unor persoane care în perioada de referinţă aveau aceeaşi funcţie, acelaşi grad şi aceeaşi gradaţie, desfăşurându-şi activitatea în aceleaşi condiţii, însă beneficiază de drepturi salariale mai mari decât persoana vizată, aducând astfel drepturile salariale ale intimatului la nivelul superior identificat.

Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire şi încadrarea acesteia în situaţiile limitativ prevăzute de lege, a menţionat că în cuprinsul art. 129, cu referire la art. 126 din Constituţia României, a fost prevăzut principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul sistemului procesului civil, prin care a fost reglementat dreptul examinării cauzei în două grade de jurisdicţie.

Mai mult, legea procesual-civilă a reglementat şi posibilitatea reconsiderării situaţiei juridice prezumată ca autentică prin hotărâre judecătorească irevocabilă, ce are ca atribut specific şi exclusiv autoritatea de lucru judecat, prin exercitarea căilor extraordinare de atac în condiţii precis şi limitativ determinate.

Prin încheierea din 25.10.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, printre altele, a dispus disjungerea şi formarea unui nou dosar în ceea ce priveşte dispoziţiile punctului 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ. cu acelaşi obiect, respective revizuire având aceleaşi părţi.

Astfel, cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2022.

Prin decizia civilă nr. 3064 A din 22 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind cererea de revizuire formulată de revizuenta Direcţia Generală de Protecţie Internă(DGPI) în contradictoriu cu intimatul A. împotriva deciziei civile nr. 333A/10.02.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia V-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La 21 aprilie 2023, cererea de revizuire, astfel declinată, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr de dosar.

La 16.05.2023, intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat autoritatea de lucru judecat şi excepţia tardivităţii.

La 23 mai 2023, revizuenta a transmis răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimat, ca neîntemeiate, şi admiterea cererii de revizuire.

Cu privire la excepţia tardivităţii, revizuenta a susţinut, în esenţă, următoarele:

Revizuenta nu avea posibilitatea formulării cererii de revizuire în termen de o lună de la data pronunţării celei din urmă hotărâri, deoarece soluţia instanţei de apel pe portalul instanţelor de judecată menţiona doar respingerea apelului pe care l-a formulat, nefiind astfel în măsură să ia cunoştinţă de întreaga soluţie pronunţată în cauză.

În acest context, după comunicarea deciziei civile nr. 333 din 10.02.2022 de către Tribunalul Bucureşti şi analizarea acesteia, s-a constatat că instanţa a dispus acordarea diferenţelor salariale, aşa cum au fost calculate prin Raportul de expertiză.

Anterior, prin decizia civilă nr. 447 din 22.03.2019, Curtea de Apel Piteşti a stabilit în sarcina revizuentei obligaţia de a calcula drepturile salariale la nivel maxim al funcţiei deţinute de reclamant în cadrul DGPI în perioada de referinţă, prin raportare la prevederile legislaţiei de egalizare a salarizării personalului plătit din fonduri publice, şi de a achita acestuia diferenţele rezultate dintre drepturile salariale stabilite la nivelul maxim al funcţiei deţinute şi drepturile salariale ce i-au fost efectiv plătite.

Aşadar, prin cele două decizii pronunţate, instanţele au stabilit în mod diferit obligaţia ce revine revizuentei. Astfel, prin decizia nr. 447/22.03.2019 s-a stabilit acordarea drepturile salariale la nivel maxim al funcţiei deţinute de reclamant în cadrul DGPI, iar prin decizia nr. 333/10.02.2022 s-a stabilit acordarea drepturilor salariale la nivelul maxim prevăzut de lege prin raportare la un coeficient de ierarhizare ca nu a fost niciodată aplicat în plată.

În acest sens, revizuenta a arătat că stabilirea drepturilor salariale la nivelul maxim al funcţiei deţinute, astfel cum a obligat Curtea de Apel Piteşti, nu se poate realiza fără identificarea unor persoane din cadrul instituţiei, care în perioada de referinţă să fi avut aceeaşi funcţie, grad, gradaţie şi să îşi fi desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii cu persoana vizată, fiind salarizate la un nivel superior.

În concluzie, faţă de excepţia tardivităţii, revizuenta s-a apărat susţinând că s-a aflat în imposibilitatea formulării unei cereri de revizuire în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri atâta timp cât nu se cunoşteau soluţiile date de instanţa de judecată.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de excepţia de tardivitate invocată de instanţă, din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu şi de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, ca tardivă, pentru următoarele considerente:

Cererea dedusă judecăţii de faţă, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., are ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 333A din 10 februarie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021, pentru contrarietate de hotărâri.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, iar potrivit alin. (2) hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte a reţinut, în acest context, că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor statuate de lege reprezintă una dintre consecinţele principiului dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, stabilit de art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Instituirea unor termene procesuale serveşte atât unei mai bune administrări a justiţiei, cât şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

În cauză, ultima hotărâre judecătorească, dintre cele pretins potrivnice, este decizia civilă nr. 333A din 10 februarie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Înalta Curte constată că, potrivit actelor dosarului, cererea de revizuire a fost înregistrată inţial, sub nr. x/2022, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 05.07.2022, iar, la prezentul dosar de revizuire, format după disjungere, nu se află ataşată dovada transmiterii cererii către instanţă.

În acest context, Înalta Curte constată că, prin susţinerile expuse în răspunsul la întâmpinare, în sensul imposibilităţii de a declara calea de atac, determinată de faptul că a fost împiedicată să ia cunoştinţă de considerentele care au stat la baza deciziei a cărei revizuire se solicită, înainte de comunicarea acesteia, revizuenta recunoaşte împrejurarea nedeclarării căii extraordinare de atac a revizuirii în termenul prevăzut de lege, respectiv 30 de zile de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Aşa fiind, faţă de susţinerile revizuentei din răspunsul la întâmpinare şi văzând data înregistrării acesteia la instanţă, respectiv 5.07.2022, Înalta Curte constată că cererea de revizuire pendinte nu a fost formulată în termen, fiind astfel depăşit termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termen care a început să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri, respectiv 10 februarie 2022 şi s-a împlinit la 10 martie 2022.

În consecinţă, Înalta Curte constată că revizuenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât în raport de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta DIRECŢIA GENERALĂ DE PROTECŢIE INTERNĂ (DGPI) împotriva deciziei civile nr. 333A din 10 februarie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2023.