Termination of insurance guarantee litigation due to debtor's bankruptcy finality under Law No. 85/2014

Şedinţa publică din data de 24 mai 2023

Asupra recursului de faţă,

Din actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 iulie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub număr de dosar x/2017, reclamanta Compania Naţională de Investiţii C.N.I.SA a chemat în judecată pe pârâta A. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună: obligarea A. S.A la plata către CNI a sumei totale de 3.419.054,74 RON (despăgubire şi penalităţi şi dobânzi aferente).

Prin sentinţa civilă nr. 3269 din II noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admisă în parte cererea introductivă în cauza privind pe reclamanta COMPANIA NAŢIONALA DE INVESTIŢII C.N.I. S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.A. şi chemata în garanţie S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C..

A fost obligată pârâta la plata sumei de 3.001.803,74 RON cu titlu de despăgubiri de asigurare către reclamantă, a fost respins capătul de cerere accesoriu având ca obiect dobânzile în valoare de 278.167 RON şi penalităţile de întârziere în valoare de 137.084 RON, ca nefondat.

A fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva chematei în garanţie B. S.R.L.; a fost obligată chemata în garanţie la plata către pârâtă a sumei de 1.883.012 RON; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 33.623,03 RON taxa judiciară de timbru a capătului principal de cerere astfel cum a fost admis; a fost obligată chemata în garanţie la plata către pârâtă a taxei judiciare de timbru aferentă cererii astfel cum a fost admisă în cuantum de 22.435,12 Iei.

Prin decizia civilă nr. 549 din 23 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de apelanta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALA DE INVESTIŢII C.N.I. S.A. şi apelanta-pârâtă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3269 din 11 noiembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-chemată în garanţie S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C..

Reclamanta COMPANIA NAŢIONALA DE INVESTIŢII C.N.I. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 549 din 23 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti ~ secţia a VI-a Civilă, raportându-se prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea recursului, după o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, critică decizia atacată pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, nerespectarea prevederilor contractuale (Contract nr. x/23.01.2015) şi legale (H.G. nr. 264/2003), precum şi a Instrumentului de garanţie pentru returnarea avansului.

Consideră că instanţa de apel în mod greşit a reţinut în motivare că dispoziţiile clauzei 11.1.3 din contractul principal nu sunt opozabile pârâtei în calitatea sa de asigurător, şi nici dispoziţiile art. 4 din H.G. nr. 264/2003, faţă de care prevalează încheierea poliţei de asigurare, completată cu condiţiile generale şi condiţiile speciale.

Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 11.1.3 din Contractul de proiectare şi execuţie de lucrări, Asiguratul (în speţă S.C. B. S.R.L.), în calitate de antreprenor, s-a obligat, prin constituirea poliţei de asigurare, să garanteze acoperirea tuturor pierderile înregistrate de către Beneficiar (în speţă recurenta CNI SA) ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale. Prin urmare, asigurătorul A. S.A., prin semnarea Poliţei seria x nr. x, şi inclusiv prin semnarea Instrumentului de garanţie pentru returnarea avansului, s-a obligat să plătească în favoarea recurentei CNI S.A. necondiţionat, la simpla cerere formulată de către societatea recurentă, asumându-şi şi însuşindu-şi implicit, prin semnarea poliţei, condiţiile Contractului de Proiectare şi Execuţie de Lucrări nr. x/23.01.2015, încheiat între recurentă şi Asigurat, contract ce a fost adaptat în funcţie de dispoziţiile art. 7 din H.G. nr. 264/2003, care prevăd faptul că recuperarea avansului se face cu perceperea de dobânzi şi penalităţi care curg până la data recuperării efective.

De asemenea, apreciază ca fiind nelegale şi reţinerile instanţei de apel conform cărora asigurătorul nu-şi asumă, conform condiţiilor asigurării, răspunderea cu privire la penalităţi, majorări de orice fel sau daune interese.

Totodată, mai susţine recurenta, instanţa de apel nu a avut în vedere prevederile legale din H.G. nr. 264/2003 unde se specifică care este rolul şi scopul acestei asigurări de garanţii, respectiv să acopere recuperarea avansului acordat, precum şi să fie reparate prejudiciile ce ar putea fi aduse prin imobilizarea fondurilor publice, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale ce derivă din acordarea avansului.

In opinia recurentei, sunt nelegale şi reţinerile instanţei de apel conform cărora nu sunt relevante din perspectiva sumei asigurate prevederile art. 2.1, art. 3.1 din Condiţiile Generale, întrucât nu rezultă obligaţia asigurătorului de a achita drept despăgubire altceva decât avansul.

Chiar în Condiţiile generale ale asigurării, art. 2.1 stabileşte că asigurătorul garantează acoperirea pierderilor înregistrate de beneficiar ca urmare a producerii în perioada asigurată a evenimentelor asigurate, pe care asiguratul nu le poate onora/acoperi la data solicitării de plată a obligaţiilor transmise de beneficiar, iar art. 3.1 prevede că asigurătorul acoperă riscurile ce decurg din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale ce îi revin asiguratului, pe care acesta nu le poate acoperi Ia data solicitării de plată a despăgubirii transmisă de beneficiar. Or, prejudiciul pe care asiguratul nu 1-a putut acoperi este avansul nerecuperat, împreună cu dobânzile şi penalităţile aferente.

Solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 septembrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; niciuna dintre părţi nu a înţeles să-şi exercite acest drept.

La 16 ianuarie 2023, intimata-pârâtă A. S.A. PRIN D. a depus note de şedinţă prin care a solicitat să se constate încetarea procesului faţă de aceasta, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2023, Înalta Curte a admis în principiu recursul, stabilind termen pentru soluţionarea acestuia la data de 24 mai 2023.

Ulterior, la 23 mai 2023, intimata-pârâtă A. S.A. PRIN D. a transmis concluzii scrise, prin care a solicitat, în principal, în temeiul art. 75 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, încetarea de drept a judecării acţiunii civile, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 242 din Legea nr. 85/2014 referitoare la încetarea judecării acţiunii civile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 242 din Legea nr. 85/1014, "Prevederile cap. I, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol."

Totodată, conform art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare. Creanţele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului şi se supun examinării şi înscrierii lor în tabelul creanţelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs."

Conform art. 75 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, aplicabile şi procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, potrivit dispoziţiilor art. 242 mai sus citat, "La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Din interpretarea textelor de lege mai sus citate rezultă că măsura suspendării judecăţii produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, când acţiunea judiciară încetează.

În raport cu aspectele anterior evocate, Înalta Curte reţine că în speţă devin incidente dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Totodată, reţine că, întrucât dispoziţiile legale menţionate se aplică de drept, instanţa nu mai poate face aprecieri cu privire la suspendarea judecării cauzei sau la incidenţa dispoziţiilor art. 262 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, la care a făcut referire recurenta în şedinţa publică din 24 mai 2023, creditoarea urmând să-şi valorifice pretinsa creanţă exclusiv în procedura specială a insolvenţei.

În speţă, prin sentinţa nr. 507 din data de 9 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2021, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei A. S.A., fiind numit lichidator judiciar D..

Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 655 din 20 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosar nr. x/2021.

Având în vedere calitatea intimatei-pârâte A. S.A. PRIN D., de debitoare împotriva căreia s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, împrejurarea că litigiul se află în recurs, ca formă de manifestare a acţiunii judiciare promovate împotriva acesteia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă dispoziţiilor legale sus-menţionate, urmează să decidă încetarea acţiunii judiciare formulate de recurentă, soluţie prevăzută în mod expres de lege.

În consecinţă, în raport cu dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 242 din aceeaşi lege, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta COMPANIA NAŢIONALĂ DE INVESTIŢII C.N.I. S.A. împotriva deciziei civile nr. 549 din 23 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Va casa atât decizia recurată, cât şi sentinţa civilă nr. 3269 din 11 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI -a civilă şi va dispune încetarea acţiunii judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta COMPANIA NAŢIONALĂ DE INVESTIŢII C.N.I. S.A. împotriva deciziei civile nr. 549 din 23 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 3269 din 11 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI -a civilă şi încetează acţiunea judiciară.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2023.