Limits of material error correction: rejection of request to modify substantive judicial costs award under Civil Procedure Code Art. 442
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the civil appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's refusal to correct the underlying judgment and allowing the original dismissal of the claimant's challenge to the loan contracts to stand. The dispute centered on a petition to nullify multiple loan agreements for lack of consent by the company administrator, where the plaintiff had lost at both the first instance and on appeal; subsequently, the defendant-filed a request to correct a material error, arguing the appellate court erroneously denied judicial costs due to a failure to notice existing invoices. The court held that the appellate court correctly applied the procedural law, ruling that the defendant's request did not constitute a correctable "material error" under Article 442 of the Code of Civil Procedure because it sought to modify the substantive outcome regarding judicial costs rather than fixing a formal, non-substantive mistake, thus failing to meet the admissibility criteria for such a remedial procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 1246 din C. civ, art. 442 alin. (1) din C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ, art. 503 din C. proc. civ, art. 442 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ; Limits of material error correction: rejection of request to modify substantive judicial costs award under Civil Procedure Code Art. 442: The dispute centered on a petition to nullify multiple loan agreements for lack of consent by the company administrator, where the plaintiff had lost at both the first instance and on appeal; subsequently, the defendant-filed a request to correct a material error, arguing the appellate court erroneously denied judicial costs due to a failure to notice existing invoices. The court held that the appellate court correctly applied the procedural law, ruling that the defendant's request did not constitute a correctable "material error" under Article 442 of the Code of Civil Procedure because it sought to modify the substantive outcome regarding judicial costs rather than fixing a formal, non-substantive mistake, thus failing to meet the admissibility criteria for such a remedial procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 mai 2022
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele LA B. S.R.L. şi C. ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea contractelor de împrumut nr. x/11.11.2013 în valoare de 100.000 RON, nr. 02/10.12.2013 în valoare de 50.000 RON, nr. 02/18.12.2013 în valoare de 50.000 RON, nr. 3/18.02.2014 în valoare de 70,000 RON, nr. 7/18.02.2014 în valoare de 20.000 RON, nr. 5/03.03.2014 în valoare de 45.000 RON, nr. 8/09.04.2014 în valoare de 50.000 RON şi a contractului fără număr din data de 20 februarie 2014 în valoare de 20.000 RON, încheiate între pârâta C. şi LA B. S.R.L., pentru lipsa consimţământului său, în calitate de administrator, la încheierea acestora, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1179, art. 1236, art. 1238 şi art. 1246 din C. civ.
Tribunalul Ilfov, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 862 din 25 martie 2019, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele LA B. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. şi C., ca neîntemeiată; a respins cererea pârâtei C. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamantul A. a formulat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 10 iunie 2019.
Prin decizia civilă nr. 1520 A din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei civile şi s-a declinat competenţa de soluţionare a apelului formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 862/25.03.2019 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă, în favoarea Secţiilor a V-a şi a VI-a Civile din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2020, la data de 31 ianuarie 2020.
Prin decizia civilă nr. 1104 din 11 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatele-pârâte LA B. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. şi C., împotriva sentinţei civile nr. 862 din 25 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2018; s-a respins cererea intimatei C. de acordare a cheltuielilor de judecată din primă instanţă şi apel.
La data de 8 ianuarie 2021 petenta C. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul şi considerentele deciziei civile nr. 1104 din 11 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în cadrul apelului declarat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatele-pârâte LA B. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. şi C., constând în greşita menţionare a inexistenţei dovezilor privind cheltuielile de judecată şi greşita respingere pe acest temei a capătului de cerere referitor la cheltuielile de judecată formulat de intimata-pârâtă C..
Prin încheierea din 19 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca inadmisibilă cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenta C., în contradictoriu cu intimatul A. şi cu intimata LA B. S.R.L. prin lichidator judiciar D.., eroare materială strecurată în dispozitivul şi considerentele deciziei civile nr. 1104 din 11 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
Împotriva acestei încheieri, recurenta-pârâtă C. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020, la data de 15 aprilie 2021.
Recurenta-pârâtă C. a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a încheierii recurate şi, pe fond, admiterea cererii de îndreptare eroare materială astfel cum a fost formulată.
S-a arătat că prin cererea de îndreptare eroare materială s-a solicitat, în esenţă, îndreptarea erorii materiale cu privire la lipsa dovezilor cheltuielilor de judecată şi, pe cale de consecinţă, schimbarea în parte a dispozitivului hotărârii doar în ceea ce priveşte respingerea cererii intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, în sensul de a admite cererea de obligare a apelantului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.000 RON, reprezentând onorariul de avocat, conform facturilor fiscale nr. x/20.12.2018 în sumă de 1.500 RON, nr. 341/08.01.2019 în sumă de 1.500 RON şi nr. 395/05.07.2019 în sumă de 3.000 RON, achitate integral prin virament bancar.
Încheierea recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:
Instanţa de apel a respins, în mod nelegal, cererea de îndreptare eroare materială ca inadmisibilă pentru motivul că obiectul acesteia nu s-ar circumscrie textului de lege prevăzut la art. 442 alin. (1) din C. proc. civ., considerând aplicabile speţei dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din acelaşi cod.
În opinia recurentei-pârâte, instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale menţionate, cu referire la faptul că art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., indicat în încheierea recurată, nu este aplicabil în speţa de faţă, întrucât decizia civilă nr. 1104/11.09.2020 a Curţii de Apel Bucureşti nu era definitivă, astfel că putea fi atacată cu recurs.
Contestaţia în anulare, conform dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ., poate fi formulată doar împotriva hotărârilor definitive sau pronunţate de instanţa de recurs, ceea ce nu era cazul în speţă.
Pe de altă parte, nici dezlegarea dată recursului nu este rezultatul unei erori materiale, deoarece este vorba de judecata în apel, iar chestiunea în discuţie viza doar existenţa dovezilor privind cheltuielile de judecată.
Nu este vorba despre o chestiune de legalitate a deciziei civile nr. 1104/11.09.2020 a Curţii de Apel Bucureşti care să poată forma obiectul unei cereri de recurs, ci doar despre o omisiune a instanţei de apel de a verifica efectiv dosarul pentru a observa faptul că existau dovezile privind cheltuielile de judecată, astfel încât, în accepţiunea recurentei-pârâte, cererea formulată se încadra în cerinţele textului de lege de la art. 442 alin. (1) C. proc. civ. pentru a fi admisibilă.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Intimatul-reclamant A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, pe cale de excepţie, respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale, ca nefondată.
Intimata-pârâtă LA B. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. nu a formulat întâmpinare în cauză.
Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare la data de 14 septembrie 2021.
Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat părţilor, cu menţiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.
Intimatul-reclamant A. a înţeles să-şi exercite acest drept.
Prin încheierea din 10 martie 2022 s-a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta-pârâtă C., stabilindu-se termen la data de 26 mai 2022 pentru judecata pe fond a căii extraordinare de atac, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când s-a pronunţat prezenta decizie.
Analizând recursul declarat, în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed.
Cu titlu prealabil, se reţine că motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă C., are în vedere situaţia în care hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurenta susţine, în esenţă, faptul că încheierea din 19 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, cererea sa de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul şi considerentele deciziei civile nr. 1104 din 11 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, fiind în mod greşit respinsă, ca inadmisibilă.
Nu este vorba despre o chestiune de legalitate a deciziei civile nr. 1104/11.09.2020 a Curţii de Apel Bucureşti care să poată forma obiectul unei cereri de recurs, ci doar despre o omisiune a instanţei de apel de a verifica efectiv dosarul pentru a observa faptul că existau dovezile privind cheltuielile de judecată, astfel încât, în accepţiunea recurentei-pârâte, cererea formulată se încadra în cerinţele textului de lege de la art. 442 alin. (1) C. proc. civ. pentru a fi admisibilă.
În raport de această argumentare, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., iar nu a celui indicat de recurentă, întrucât se invocă aplicarea greşită a unor norme de drept procesual, respectiv cele referitoare la admisibilitatea cererii de îndreptare eroare materială, impunându-se calificarea corespunzătoare.
Criticile sunt nefondate, instanţa de judecată aplicând corect dispoziţiile procedurale ce vizează îndreptarea erorilor strecurate în dispozitivului unei hotărâri.
Potrivit dispoziţiilor art. 442 alin. (1) din C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Înalta Curte subliniază că prin instituţia îndreptării unei hotărâri judecătoreşti legiuitorul a urmărit repararea omisiunilor instanţei, în ipoteza în care îndreptarea vizează erori materiale ce nu au incidenţă asupra fondului dreptului substanţial dedus judecăţii şi nu afectează legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate.
Noţiunea de eroare materială are, în sensul acestei proceduri, înţelesul de greşeală materială vizibilă, avându-se în vedere doar greşelile asupra numelui, calităţilor şi susţinerilor părţilor, cele de socoteli sau orice alte greşeli materiale.
Prin urmare, greşelile materiale vizate de textul legal menţionat sunt de ordin formal, strict procedural, astfel că ele nu pot fi folosite pentru modificarea soluţiei pronunţate de instanţă.
Se cuvine a fi menţionat că procedura de îndreptare a erorilor materiale nu este o sancţiune pentru culpa instanţei, ci un remediu obiectiv pentru o neconcordanţă a hotărârii cu împrejurările faptice pe care trebuie să le reflecte cu acurateţe.
Pe această cale nu se poate urmări şi obţine îndreptarea hotărârii cu privire la un aspect de fond, întrucât nu ar avea caracterul unei erori materiale.
Solicitarea recurentei-pârâte C. nu se încadrează în dispoziţiile legale care reglementează procedura de îndreptare a unei hotărâri judecătoreşti, întrucât aceasta este, în realitate, nemulţumită de soluţia dată cererii sale de acordare a cheltuielilor de judecată din primă instanţă şi apel.
Rezultă că demersul procesual al recurentei nu se încadrează în dispoziţiile art. 442 din C. proc. civ. şi, de aceea, soluţia recurată, de respingere a cererii formulate în afara condiţiilor procedurale, se dovedeşte a fi legală.
Faţă de cele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva încheierii din 19 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 mai 2022.