Pension recalculation appeal declared inadmissible due to finality of social insurance decisions

Şedinţa publică din data de 23 mai 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 22.07.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, a solicitat obligarea pârâtei la revizuirea pensiei, în baza art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, pentru perioada 16.09.1974-01.04.1992, în care a fost salariată la U.M. Mija; recalcularea drepturilor de pensie ce i se cuvin în mod legal urmare a revizuirii; emiterea deciziei de revizuire şi acordarea drepturilor de care a fost lipsită prin nerespectarea drepturilor legale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe Legea nr. 263/2010, Legea nr. 3/1977, H.G. nr. 257/2011, art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.

Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 481 din 21 februarie 2022, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa; a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensie prin care să se valorifice menţiunile privind salariul de încadrare din carnetul de muncă al reclamantei, începând cu luna următoare depunerii la pârâtă a cererii înregistrate sub nr. x din 18.03.2021 şi adeverinţelor nr. x din 09.02.2021 şi C1193 din 05.02.2021.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta A., cât şi pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 3121 din 17 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 481 din data de 21 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă.

Prin aceeaşi decizie, a fost admis apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa împotriva sentinţei civile nr. 481/21 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în sensul că, a fost schimbată, în parte, sentinţa apelată, respingându-se, în tot, acţiunea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, instanţei de apel.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte, care nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

Se reţine că, prin decizia civilă nr. 3121 din 17 noiembrie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a soluţionat, cu caracter definitiv, acţiunea promovată de reclamanta A. având ca obiect recalcularea pensiei cuvenite acesteia, fiind astfel, dedus judecăţii un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind "conflictele de muncă şi de asigurări sociale".

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Totodată, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că, împotriva hotărârilor tribunalelor, prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva Caselor Naţionale de Pensii Publice sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia civilă nr. 3121 din 17 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 3121 din 17 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 3121 din 17 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2023.