Refugee status under Law 189/2000: displacement from non-occupied "liberated" territory excluded from statutory protection
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s decision to reject the claim and leaving the initial administrative refusal in force. The dispute concerned an administrative challenge to a pension authority's decision denying the applicant’s status as a refugee under Law No. 189/2000, based on her claim that her family was ethnically displaced from a specific village in Cluj County between September 1941 and April 1945. The court determined that the applicant did not meet the statutory requirements of Article 1, paragraph c) of Law No. 189/2000 and relevant government orders, because the origin location was classified as “liberated territory” rather than occupied territory by foreign regimes, and thus the protected scope of ethnic displacement provisions did not apply to her specific circumstances.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 1 din Legea nr. 189/2000; Refugee status under Law 189/2000: displacement from non-occupied "liberated" territory excluded from statutory protection: Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ, persoanele strămutate pentru motive etnice, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Prin persoane strămutate în altă localitate, în sensul Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, inclusiv H.G. nr. 127/2002, se înțeleg și persoanele din Basarabia Bucovina și Ardealul de Nord, care au fost expulzate ori s-au refugiate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 20 ianuarie 2004, reclamanta D.R. a solicitat anularea hotărârii nr. 12702 din 25 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiată și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada septembrie 1941 - aprilie 1945 s-a refugiat împreună cu părinții, din motive etnice, din localitatea Viișoara, la Băile Someșeni, județul Cluj.
Prin sentința civilă nr. 345 din 2 martie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea reclamantei.
Hotărând astfel, instanța a reținut că localitatea Viișoara, de unde reclamanta susține că s-a refugiat etnic, era la acea dată un teritoriu liber, așa încât nu se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamanta, susținând, în esență, că în septembrie 1941, comuna Viișoara era în România, iar familia recurentei-reclamante fiind de etnie maghiară, au fost obligați să părăsească domiciliul și să se refugieze pe teritoriul Ungariei.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ, persoanele strămutate pentru motive etnice, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Prin persoane strămutate în altă localitate, în sensul Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, inclusiv H.G. nr. 127/2002, se înțeleg și persoanele din Basarabia Bucovina și Ardealul de Nord, care au fost expulzate ori s-au refugiate.
În speță, recurenta a plecat împreună cu familia, din comuna Viișoara, județul Cluj, care la acea dată, potrivit listelor eliberate de Arhivele Naționale, era teritoriu liber, în localitatea Băile Someșeni.
Or, legea condiționează în mod expres, ca persoana solicitantă să se fi refugiat din teritoriile ocupate, pe considerente etnice exercitate de regimurile străine instaurate pe teritoriile ocupate.
Având în vedere că recurenta-reclamantă nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, urmează a se constata că nu există motive de casare sau de modificare a sentinței pronunțată de instanța de fond.
În consecință, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.R. împotriva sentinței civile nr. 345 din 2 martie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2005.