Inadmissibility of cassation appeal against final appellate judgment in administrative contract dispute under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 14 septembrie 2018, pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâţilor Municipiul Ploieşti, Servicii de Gospodărie Urbană Ploieşti S.R.L. şi Clubul Sportiv Municipal Ploieşti, în solidar sau distinct, la plata sumei totale de 1.478.817 RON reprezentând investiţii, precum şi creşterea de valoare a spaţiilor închiriate de reclamantă în baza contractelor de închiriere nr. x, 13, 15 şi 16 din 2013.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1164, art. 1178, art. 1270 şi art. 1350 C. civ.

La data de 16 noiembrie 2018, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere de precizare şi completare a cererii introductive, prin care a arătat că înţelege să completeze acţiunea introductivă, în sensul că solicită obligarea pârâţilor şi la plata sumei în cuantum de 47.276,66 RON, reprezentând contravaloarea investiţiilor.

Totodată, reclamanta a precizat că temeiul juridic subsidiar al acţiunii este îmbogăţirea fără justă cauză, în special cu privire la pârâta Servicii de Gospodărie Urbană Ploieşti S.R.L., dar fără a se limita la pârâţii Municipiul Ploieşti şi Clubul Sportiv Municipal Ploieşti.

La data de 18 decembrie 2018, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere adiţională, prin care a arătat că înţelege să îşi completeze acţiunea introductivă, în sensul că solicită obligarea pârâţilor la plata sumei reprezentând contravaloarea dobânzii comerciale penalizatoare datorate pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a despăgubirilor care fac obiectul prezentei acţiuni, începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 932 din 14 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Clubul Sportiv Municipal Ploieşti, invocată prin întâmpinare, şi s-a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul Clubul Sportiv Municipal Ploieşti, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Ploieşti şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Servicii de Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L., invocate prin întâmpinare, ca neîntemeiate.

A fost admisă, în parte, acţiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată şi completată şi au fost obligaţi pârâţii Municipiul Ploieşti şi Servicii de Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 1.140.400,80 RON, reprezentând contravaloarea investiţiilor realizate la spaţiile închiriate, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare, aplicată la suma menţionată, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective.

S-a respins, în rest acţiunea, ca neîntemeiată şi au fost obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 7.050 RON, proporţional cu pretenţiile admise.

2. Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. S.R.L. şi pârâţii Municipiul Ploieşti şi Servicii de Gospodărie Urbană Ploieşti S.R.L. au declarat recurs.

Prin încheierea din 15 martie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile a aceleiaşi instanţe, motivat, în esenţă, de faptul că prezentul litigiu, care vizează executarea unor contracte administrative, este de competenţa de soluţionare a instanţei civile, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, aşa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 212/2018.

Prin decizia nr. 93 din 12 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-au admis recursurile declarate de pârâţii Municipiul Ploieşti şi Servicii de Gospodărie Urbană Ploieşti S.R.L., a fost casată în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a fost respinsă cererea de chemare în judecată precizată, ca neîntemeiată.

De asemenea, s-a respins recursul declarat de reclamantă ca nefondat şi a fost obligată aceasta să plătească câte 7.505 RON pentru fiecare dintre recurenţii-pârâţi.

3. Împotriva acestei decizii reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare apelului în complet legal constituit.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă recurenta susţine că în temeiul art. 22 alin. (2) şi alin. (4), curtea de apel, în vederea aplicării corecte a legii, avea obligaţia de a restabili calificarea juridica a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 Cod procedură civilă, recurenta apreciază că prin soluţionarea greşită a căii de atac a recursului în loc de apel, curtea de apel a încălcat normele de competenţă de ordine publică, prevăzute la art. 94 alin. (1) lit. (k) raportat la art. 95 pct. l, art. 96 pct. 2 şi art. 97 pct. l C. proc. civ.

Totodată, având în vedere că potrivit dispoziţiilor legale evocate, calea de atac era apelul şi nu recursul, recurenta susţine că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind constituirea instanţei în complet format din doi judecători, critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la 5 decembrie 2022, intimatul Municipiul Ploieşti a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia.

De asemenea, prin întâmpinarea înregistrată la 7 decembrie 2022, intimata Servicii de Gospodărie Urbană Ploieşti S.R.L. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia.

Prin întâmpinarea înregistrată la 8 decembrie 2022, intimatul Clubul Sportiv Municipal Ploieşti a invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii recursului.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 25 octombrie 2022.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 februarie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere depus la 21 februarie 2022, recurenta a solicitat, în esenţă, respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului.

Prin punctul de vedere depus la 22 februarie 2022, intimatul Municipiul Ploieşti a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 18 mai 2023.

La termenul din 18 mai 2023, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţi, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., şi a reţinut următoarele:

Cauza are ca obiect soluţionarea unui recurs declarat împotriva unei decizii prin care au fost admise recursurile pârâţilor într-o acţiune în despăgubiri decurgând din executarea unui contract administrativ. În speţă, reclamanta solicită despăgubiri constând în investiţiile realizate la spaţiile închiriate de la pârâta Servicii de Gospodărie Urbană Ploieşti S.R.L., aparţinând Municipiului Ploieşti, aflate în incinta Stadionului Ilie Oană.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c)1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative".

De asemenea, conform art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 teza a II-a, "litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".

Prin urmare competenţa de soluţionare a litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative a trecut în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun, însă regulile specifice raporturilor juridice încheiate între autorităţi/instituţii publice şi alţi subiecţi de drept, circumscrise contenciosului administrativ, rămân aplicabile acestor litigii.

Totodată, potrivit art. 20 alin. (1) din acelaşi act normativ "hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Aşadar, se constată că în mod just prima instanţă a pronunţat sentinţa cu drept de recurs în termen de 15 zile, iar curtea de apel a soluţionat cauza în mod definitiv, fiind în prezent în situaţia soluţionării unui recurs la recurs, situaţie nepermisă.

Conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârile pronunţate în recurs sunt definitive, astfel că acestea nu mai pot fi atacate cu recurs, cale de atac ce poate fi promovată numai împotriva hotărârilor date în apel, a celor date fără drept de apel şi a altor hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, astfel cum indică art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are şi valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

În considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din acelaşi cod.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., împotriva deciziei nr. 93 din 12 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B. împotriva deciziei nr. 93 din 12 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2023.