Negative conflict of competence: Material competence of appellate section must mirror first-instance specialization once initial verification is complete

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 28 mai 2021 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâţii B. şi C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. x din 09.10.2014, de notarul public D. şi să se dispună radierea ipotecii instituite asupra imobilului situat în municipiul Ploieşti, B-dul x nr. 30, judeţul Prahova, proprietatea reclamantei.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1179, art. 1250, art. 2158, art. 1174 alin. (4), art. 1225-1226, art. 1235-1238, art. 2343-2344, art. 2371-2372 şi art. 2428 C. civ.

Prin sentinţa nr. 1744 din 06 iulie 2022, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamanta ca fiind neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. S.R.L. a formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin încheierea din 1 februarie 2023, dată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, invocată de instanţă din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantă în favoarea secţiei a II-a civilă a aceleiaşi instanţe.

În motivarea soluţiei, curtea de apel a reţinut că în situaţia în care la nivelul unei instanţe există secţii sau completuri specializate, o cauză de o anumită natură trebuie repartizată la secţia sau completul specializat corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăţii.

S-a mai reţinut că în cadrul Curţii de Apel Ploieşti există o secţie specializată în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, astfel că nu se impune judecarea cauzei de către o secţie civilă ce soluţionează cauze de drept comun, precum şi litigii de muncă, retrocedări, cauze cu minori, etc., potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2) şi ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

În consecinţă, având în vedere obiectul cauzei şi calitatea de profesionist a reclamantei, societate în insolvenţă, precum şi competenţa materială procesuală a secţiei I Civile şi a secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Ploieşti potrivit Hotărârii nr. 32/09.11.2018 a Colegiului de conducere al acestei instanţe, curtea de apel a apreciat că secţia a II-a civilă este competentă să soluţioneze litigiul.

4. Cauza a fost înregistrată la 14 februarie 2023 pe rolul secţiei a II-a civilă a Curţii de Apel Ploieşti, sub nr. x/2021*.

Prin încheierea din 1 martie 2023, dată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I a aceleiaşi instanţe.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că excepţia de necompetenţă materială procesuală nu a fost invocată în condiţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel că necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată.

În acest sens, instanţa a invocat şi cele statuate prin Decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Complet competent să soluţioneze recursul în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ.

În concluzie, a reţinut că invocarea excepţiei de necompetenţă materială de soluţionare a cauzei de către secţia I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti, ulterior acestui moment procesual, nu mai este posibilă, cu consecinţa consolidării competenţei materiale procesuale în mod definitiv în privinţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea.

3. Dosarul a fost înregistrat la 14 martie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Secţiile I şi a II-a civilă, ale Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei pendinte în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Ploieşti, pentru următoarele considerente:

În speţă se constată că este pusă în discuţie competenţa materială procesuală.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. necompetenţa este de ordine publică "necompetenţa este de ordine publică (...) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat" iar conform art. 130 alin. (2) din acelaşi cod "competenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Din analiza textelor legale evocate rezultă că verificările asupra competenţei materiale procesuale se definitivează cel mai târziu la primul termen de judecată în faţa instanţei de fond, când părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, astfel că rezultatul lor se va opune inclusiv instanţei de control judiciar.

Prin urmare, excepţia de necompetenţă materială procesuală după acest moment nu mai poate fi invocată, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Totodată, este de menţionat şi Decizia nr. 40/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că "organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare; (…) astfel, în condiţiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competenţa trebuie atribuită instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)".

De asemenea, prin Decizia nr. 4 din 24.04.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Complet competent să judece recursul în interesul legii (nepublicată în Monitorul Oficial al României la data redactării prezentei decizii), s-a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:

- cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;

- în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri)".

Aşadar, din deciziile prezentate rezultă că în ipoteza în care litigiul a fost soluţionat în fond de o instanţă/secţie/complet specializată/specializat, în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.

În cauză se constată că instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Ploieşti, a fost învestită cu soluţionarea unei căi de atac împotriva hotărârii instanţei de fond specializate, respectiv secţiei I Civilă a Tribunalului Prahova, în materie civilă, şi nu de la o secţie în cadrul căreia funcţionează completuri specializate în soluţionarea litigiilor cu profesionişti.

Se mai reţine faptul că, prin încheierea din 3 noiembrie 2021, instanţa de fond a procedat la verificarea competenţei şi, în temeiul art. 131 C. proc. civ., a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza.

Prin urmare, având în vedere că, hotărârea recurată a fost pronunţată de un complet specializat în materie civilă, în calea de atac competenţa de soluţionare a recursului revine secţiei din cadrul curţii de apel corespunzătoare secţiei din cadrul tribunalului care a pronunţat hotărârea atacată, completul învestit cu soluţionarea căii de atac neputând face abstracţie de competenţa completului ce a soluţionat procesul în primă instanţă şi, cu încălcarea limitei temporale prevăzute de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., să îşi aprecieze, în mod contrar, competenţa specializată în funcţie de natura şi obiectul procesului.

Dat fiind faptul că litigiul a fost soluţionat în fond de secţia civilă a tribunalului, deşi exista o altă secţie specializată în soluţionarea litigiilor privind activitatea profesioniştilor, în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar aceasta va respecta specializarea instanţei de fond, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2023.