Conflict of jurisdiction between civil sections over professional status and the binding effect of first-instance specialization on appellate competence
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice settled a negative conflict of jurisdiction between the First and Second Civil Sections of the Ploieşti Court of Appeal, designating the First Civil Section as competent to hear the appeal. The underlying dispute involved a tenant seeking the rescission of pasture lease agreements with a local municipality, which in turn filed a counterclaim for unpaid rent; after the court of appeal initially declared itself materially incompetent on the basis that both parties were professionals acting in a contractual capacity (routing the case to the specialized Second Section), that section rejected the case citing the failure to raise the incompetence exception at the first-instance hearing. The High Court ruled that under Articles 130(2) and 131(1) of the Civil Procedure Code, material procedural competence is definitively acquired at the first hearing in the lower court, so the appellate instance must respect the specialization of the first-instance court (here, a general civil section of the Court of Buzău) rather than reassessing the nature of the litigation at the appeal stage, thereby precluding the transfer to the specialized section for professional disputes.
Legislator headnote
AI generatedart. 1787 C. civ, art. 1349 C. civ, art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, art. 131 din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Conflict of jurisdiction between civil sections over professional status and the binding effect of first-instance specialization on appellate competence: Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantului A. la plata sumei de 7.800 RON şi a reclamantului B. la achitarea sumei de 4.680 RON, stabilite conform contractului de închiriere pentru suprafeţele de pajişti aflate în domeniul privat al comunei Pietroasele, specificată în art. IV - preţul închirierii din contractul nr. x/19.03.2019, sumă ce trebuia achitată până în data de 31.05.2019.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 mai 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la data de 13 august 2019 pe rolul Judecătoriei Buzău, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Comuna Pietroasele, au solicitat rezilierea contractelor de închiriere nr. x/19.03.2019 şi nr. y/19.03.2019 pentru suprafeţele de pajişti aflate în domeniul privat al comunei Pietroasele, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractelor de închiriere.
În drept, au invocat art. 1787 C. civ.
Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantului A. la plata sumei de 7.800 RON şi a reclamantului B. la achitarea sumei de 4.680 RON, stabilite conform contractului de închiriere pentru suprafeţele de pajişti aflate în domeniul privat al comunei Pietroasele, specificată în art. IV - preţul închirierii din contractul nr. x/19.03.2019, sumă ce trebuia achitată până în data de 31.05.2019.
În drept, pârâta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1516 şi art. 1349 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 6029 din 23.12.2020, pronunţată de Judecătoria Buzău, secţia civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, s-a dispus rezilierea contractelor de închiriere nr. x şi nr. 1240 din data de 19.03.2019, încheiate între reclamanţi şi UAT Pietroasele, s-a respins ca neîntemeiată cererea privind repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractelor şi s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă UAT Pietroasele, prin Primar.
Totodată, a fost obligată pârâta să achite reclamanţilor cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 495 RON către A. şi de 333 RON către B..
2. Împotriva acestei sentinţe pârâta Comuna Pietroasele a formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 110 din 22.02.2022, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă, s-a admis apelul declarat de pârâtă, a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că s-a respins acţiunea şi s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtă, în sensul că a fost obligat reclamantul A. la plata chiriei în cuantum de 7.800 RON, iar reclamantul B. a sumei de 4.680 RON, către pârâtă.
Prin decizia nr. 340 din 06.06.2022, s-a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 110 din 22.02.2022, formulată de petenţii-intimaţi A. şi B., în sensul că s-a respins cererea de repunere a părţilor în situaţia anterioară.
3. Împotriva deciziei din apel reclamanţii A. şi B. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin încheierea din 12 ianuarie 2023, dată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, invocată de instanţă din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II-a civilă a aceleiaşi instanţe.
În motivarea soluţiei, Curtea a reţinut că în cauza de faţă părţile au calitatea de profesionişti, iar obiectul cererilor deduse judecăţii derivă din contractele încheiate între profesionişti, atât acţiunea, cât şi cererea reconvenţională fiind întemeiate pe instituţia răspunderii civile contractuale.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2) şi ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 în cadrul curţilor de apel şi al tribunalelor, funcţionează secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale.
Or, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 32/2018 prin care s-a stabilit competenţa funcţională în favoarea secţiei a II a civilă pentru procesele şi cererile derivate din raporturi contractuale în care cel puţin una dintre părţi este profesionist, cu excepţia celor aflate în competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a declinat soluţionarea recursului la această secţie.
4. Cauza a fost înregistrată la 26 ianuarie 2023 pe rolul secţiei a II-a civilă a Curţii de Apel Ploieşti, sub nr. x/2019*.
Prin încheierea din 1 martie 2023, dată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I a aceleiaşi instanţe.
Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivare, instanţa a reţinut că excepţia de necompetenţa materială procesuală nu a fost invocată în condiţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel că necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată.
În acest sens, instanţa a invocat şi cele statuate prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Complet competent să soluţioneze recursul în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ.
3. Dosarul a fost înregistrat la 14 martie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Secţiile I şi a II-a civilă, ale Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei pendinte în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Ploieşti, pentru următoarele considerente:
În speţă se constată că este pusă în discuţie competenţa materială procesuală.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. necompetenţa este de ordine publică "în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat", iar conform art. 130 alin. (2) din acelaşi cod "competenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".
Din analiza textelor legale evocate rezultă că verificările asupra competenţei materiale procesuale se definitivează cel mai târziu la primul termen de judecată în faţa instanţei de fond, când părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, astfel că rezultatul lor se va opune inclusiv instanţei de control judiciar.
Prin urmare, excepţia de necompetenţă materială procesuală după acest moment nu mai poate fi invocată, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.
Totodată, este de menţionat şi Decizia nr. 40/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Complet competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că "organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare; (…) astfel, în condiţiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competenţa trebuie atribuită instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)".
De asemenea, prin Decizia nr. 4 din 24.04.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Complet competent să judece recursul în interesul legii (nepublicată în Monitorul Oficial al României la data redactării prezentei decizii), s-a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:
- cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;
- în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri)".
Aşadar, din deciziile prezentate rezultă că în ipoteza în care litigiul a fost soluţionat în fond de o instanţă/secţie/complet specializată/specializat, în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.
În cauză se constată că instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Ploieşti, a fost învestită cu soluţionarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri provenind de la o instanţă de fond specializată, respectiv secţia I Civilă a Tribunalului Buzău, în materie civilă, şi nu de la o secţie în cadrul căreia funcţionează complete specializate în soluţionarea litigiilor cu profesionişti.
Prin urmare, având în vedere că hotărârea recurată a fost pronunţată de un complet specializat în materie civilă, în calea de atac competenţa de soluţionare a recursului revine secţiei din cadrul curţii de apel corespunzătoare secţiei din cadrul tribunalului care a pronunţat hotărârea atacată, completul învestit cu soluţionarea căii de atac neputând face abstracţie de competenţa completului ce a soluţionat procesul în primă instanţă şi, cu încălcarea limitei temporale prevăzute de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., să îşi aprecieze, în mod contrar, competenţa specializată în funcţie de natura şi obiectul procesului.
Dat fiind faptul că litigiul a fost soluţionat în fond de secţia civilă a tribunalului, deşi exista o altă secţie specializată în soluţionarea litigiilor privind activitatea profesioniştilor, în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar aceasta va respecta specializarea instanţei de fond, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2023.