Exclusivity of insolvency judge jurisdiction over claims for return of debtor's assets during insolvency proceedings

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 04 martie 2022 pe rolul Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, sub nr. x/2022, reclamanta societatea A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar C., la restituirea sau predarea reţelelor CATV şi a echipamentelor ce au făcut obiectul contractului de închiriere din data de 01.01.2019.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1821 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 6347 din 21.09.2022, pronunţată de Judecătoria Galaţi, secţia civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Galaţi, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

În motivare, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 76 din 18 iunie 2020, pronunţată de Tribunalului Teleorman, în dosarul nr. x/2019, a fost deschisă procedura insolvenţei împotriva debitoarei B. S.R.L, la solicitarea reclamantei.

Prin urmare, a apreciat instanţa că singurul în măsură a se pronunţa asupra contractelor încheiate de către debitorul aflat în procedura insolvenţei şi asupra bunurilor acestuia este judecătorul-sindic, întrucât în calitatea sa de participant la procedura insolvenţei acesta are şi atribuţii de supraveghere a procedurii, este singurul care are la dispoziţie toate datele despre stadiul acesteia, despre situaţia economică a debitorului şi despre actele întocmite de administratorul judiciar, având competenţa de a verifica dacă administratorul şi-a îndeplinit cu bună sau rea-credinţă atribuţiile. Instanţa a concluzionat că judecătorul-sindic este singurul în măsură a se pronunţa asupra unor contestaţii împotriva deciziilor administratorului judiciar, cum sunt cele prin care acesta a refuzat predarea echipamentelor ce au făcut obiectul contractului.

2. Cauza a fost înregistrată la 29 septembrie 2022 pe rolul Tribunalului Teleorman, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 26 din 3 februarie 2023, pronunţată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Instanţa a reţinut competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi întrucât cererea de chemare în judecată nu este de competenţa judecătorului-sindic, potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Totodată, tribunalul a reţinut că părţile au prevăzut în contract o clauză atributivă de competenţă în favoarea instanţelor de la sediul proprietarului-locator, potrivit art. 10.2 din contract, şi având în vedere că sediul locatorului-reclamant este în Mun. Galaţi, a stabilit competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Galaţi.

3. Dosarul a fost înregistrat la 12 aprilie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Galaţi şi Tribunalul Teleorman, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Teleorman, pentru următoarele considerente:

În cauză, se reţine că reclamanta a solicitat pârâtelor restituirea unor bunuri care au format obiectul contractului de închiriere a cărui valabilitate a încetat, potrivit reclamantei, la data de 01.01.2021. De asemenea, este de menţionat că prin sentinţa civilă nr. 76 din 18 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. x/2019, a fost deschisă procedura insolvenţei împotriva debitoarei-pârâte B. S.R.L, la solicitarea reclamantei.

Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, legiuitorul urmărind concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului, în competenţa exclusivă a judecătorului-sindic desemnat în procedura insolvenţei debitoarei. Asigurarea judecării în mod unitar de către judecătorul-sindic a tuturor cererilor îndreptate împotriva debitorului, ce pot afecta patrimoniul acestuia, este unul dintre obiectivele avute în vedere de Legea insolvenţei.

Importanţa şi specificul procedurii insolvenţei determină instituirea unor reguli de competenţă, care sunt diferite de cele ale dreptului comun. În acest sens, conform art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, competenţa exclusivă privind procedurile prevăzute de această lege cade în sarcina tribunalului, prin judecătorul-sindic.

Potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, modificată, atribuţiile judecătorului-sindic privesc controlul judecătoresc al activităţii administratorului/lichidatorului judiciar, precum şi procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei, reglementarea de la alin. (1) nefiind una exhaustivă - "Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt (...)".

Prin sintagma "procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei" legiuitorul a avut în vedere toate acele cereri şi procese care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenţei, astfel cum sunt reglementate de legea-cadru, privind controlul asupra actelor, operaţiunilor şi plăţilor efectuate de către participanţi după deschiderea procedurii.

Prin urmare, din conţinutul acestor reglementări reiese că legiuitorul nu limitează atribuţiile judecătorului-sindic la cazurile concrete enumerate în alin. (1) al art. 45 din Legea nr. 85/2014, ci are în vedere şi controlul tuturor operaţiunilor şi actelor săvârşite de către administratorul judiciar, lichidatorul judiciar, debitori şi alţi participanţi la desfăşurarea procedurii, precum şi litigiile care au legătură directă cu procedura concursuală.

Astfel, cererea formulată de reclamantă privind restituirea unor bunuri, care au făcut obiectul contractului de închiriere dintre părţi şi despre care administratorul judiciar a informat reclamanta că nu pot fi restituite întrucât debitoarea-pârâtă susţine că respectivele bunuri îi aparţin, nefiind astfel clarificată situaţia lor juridică, nu poate fi soluţionată decât în condiţiile reglementate de legislaţia specială, respectiv Legea nr. 85/2014, al cărui scop este acoperirea pasivului debitorului, şi nu potrivit normelor de drept comun.

Regula aplicabilă contractelor în derulare se regăseşte în primul alineat al art. 123 din Legea nr. 85/2014, modificată:

"(1) Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, nefiind aplicabil (...)".

Ca atare, în condiţiile în care situaţia juridică a bunurilor revendicate nu este clarificată şi în vederea respectării principiului maximizării gradului de valorificare a activelor şi de recuperare a creanţelor, prevăzut la art. 4 pct. 1 din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic este cel competent să soluţioneze cererea reclamantei.

Judecătorul-sindic, în calitatea sa de organ care aplică procedura insolvenţei, având şi atribuţii de supraveghere a acesteia, potrivit art. 45 din Legea 85/2014, este singurul care are la dispoziţie toate datele despre stadiul procedurii, situaţia economică a debitorului, activele acestuia şi actele întocmite de administratorul/lichidatorul judiciar, fiind, aşadar, cel în măsură să verifice actele şi operaţiunile practicianului în insolvenţă şi să stabilească situaţia juridică a activelor debitorului, cu atât mai mult cu cât în speţă se pune problema modului de executare a unui contract încheiat de debitor anterior supunerii sale procedurii insolvenţei, reclamanta prevalându-se şi de obligaţia legală a locatarului de a restitui bunul luat în locaţiune la încetarea locaţiunii (art. 1821 din C. civ.).

În consecinţă, competenţa de soluţionare a cererii privind restituirea unor bunuri a căror situaţie juridică nu este stabilită şi care se află în posesia debitoarei, revine judecătorului-sindic din cadrul tribunalului, judecător specializat în materia insolvenţei, potrivit art. 41 alin. (1), coroborat cu art. 45 din Legea 85/2014.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine judecătorului-sindic învestit cu soluţionarea dosarului de insolvenţă nr. x/2019, aflat pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia civilă, acesta având posibilitatea de a analiza cererea formulată de reclamantă.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4), va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman-Sectia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2023.