Insurance claim assigned; jurisdiction upheld at accident-location court for reduced-value damages suit.

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de valoare redusă înregistrată la 16 august 2022 pe rolul Judecătoriei Năsăud, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 7.938 RON şi dobânzii legale penalizatoare până la achitarea integrală a debitului principal solicitat.

În motivare, reclamanta a menţionat faptul că, prin actul adiţional nr. x la contractul de închiriere nr. x din 13.05.2022, a fost cesionată în favoarea acesteia creanţa deţinută împotriva asiguratorului B. S.A.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 11 şi art. 21 din Legea nr. 132/2017, art. 25 din Norma nr. 20/2017 privind asigurările auto din România, precum şi art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 474 din 03 noiembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Năsăud, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată de pârâtă şi s-a dispus declinarea soluţionării cauzei către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că reclamanta nu are calitatea de terţ prejudiciat, ci este doar un cesionar care a dobândit drepturile acestuia, fără însă a beneficia de drepturile procesuale ale cedentului, el dobândind doar pe cele ce ţin de creanţa în sine, conform art. 1568 C. civ.

Prin urmare, judecătoria a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ., ci regula generală prevăzută la art. 107 din acelaşi cod privind instanţa competentă de la domiciliul pârâtei, respectiv Judecătoria Sector 1 Bucureşti.

2. Cauza a fost înregistrată la 6 ianuarie 2023 pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, secţia I civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 2160 din 7 martie 2023, pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că în cauză, pe lângă instanţa de la domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe, cum ar fi situaţia prevăzută de art. 115 alin. (1) punctul 3 C. proc. civ., potrivit căruia competentă este şi instanţa locului unde s-a produs riscul asigurat, care în cauză corespunde cu locul săvârşirii faptei ilicite potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

În continuare, instanţa a reţinut că locul unde s-a produs accidentul, conform constatării amiabile de accident, este localitatea Feldru, astfel că Judecătoria Năsăud era competentă teritorial să judece cauza şi nu putea declina competenţa de soluţionare altei instanţe deopotrivă competente, întrucât ar încălca dispoziţiile art. 116 C. proc. civ.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 11 aprilie 2023.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Năsăud şi Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în cauză fiind incidentă ipoteza de la art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Năsăud, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta, în calitate de cesionară a creanţei, a solicitat de la asigurătorul persoanei vinovate de producerea accidentului auto plata de despăgubiri constând în contravaloarea lipsei de folosinţă a autoturismului avariat.

Prin urmare, fiind dedus judecăţii un litigiu grefat pe raporturi de asigurare, competenţa teritorială este de ordine privată şi alternativă, fiind incidente atât regula generală prevăzută la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cât şi regulile în materie de asigurări prevăzute la art. 115 din acelaşi cod.

Totodată, Înalta Curte constată că este lipsit de relevanţă din perspectiva competenţei instanţei faptul că reclamanta acţionează în baza unui contract de cesiune de creanţă, prin care a dobândit creanţa de la terţul prejudiciat, respectiv proprietarul autoturismului implicat în accidentul rutier.

Potrivit dispoziţiilor art. 1568 alin. (1) lit. a) C. civ. cesiunea de creanţă transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată.

Astfel, Înalta Curte, dând eficienţă conceptului de plenitudine a drepturilor astfel transmise prin cesiune, reţine că este transferat cesionarului şi dreptul la acţiune, care este firesc însoţit de dreptul de a beneficia de regulile de competenţă teritorială alternativă prevăzute de normele de procedură pentru litigii izvorâte din asigurare, drept de care s-ar fi bucurat şi cedentul şi pentru a cărui excludere, în cazul cesionarului, nu există raţiune.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (1) Cod procedură "în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: pct. (1) domiciliul sau sediul asiguratului; pct. (2) bunurile asigurate şi pct. (3) locul unde s-a produs riscul asigurat".

Din normele legale evocate, rezultă că, în materie de asigurare, poate fi introdusă acţiunea pentru plata despăgubirilor ori după regula generală în materie de competenţă, respectiv la instanţa de la domiciliul pârâtului, ori la una din instanţele expres indicate de prevederile art. 115 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, având în vedere că locul producerii accidentului este situat în localitatea Feldru, reclamanta a sesizat instanţa competentă în circumscripţia căreia s-a produs riscul asigurat în conformitate cu art. 115 alin. (1) pct. 3 Cod procedură, respectiv Judecătoria Năsăud.

În consecinţă, Înalta Curte constată că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Năsăud, reclamanta potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ. şi-a exercitat dreptul de a alege între instanţele deopotrivă competente, stabilindu-se competenţa teritorială în favoarea instanţei de la locul unde s-a produs riscul asigurat.

Faţă de considerentele anterior expuse, şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2023.