Recovery of litigation costs denied where both principal and incidental appeals are dismissed on the merits

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

Asupra cererii de completare de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 638 din 16 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-au respins recursul principal declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 642/A-COM din 16 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi recursul incident declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondate.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la 27 martie 2023, sub nr. x, petenta C. S.R.L. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 638 din 16 martie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul obligării recurenţilor-reclamanţi A. şi B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.889,55 RON, reprezentând onorariul de avocat aferent întâmpinării formulate cu privire la recursul principal.

S-a învederat că la termenul din 2 martie 2023 au fost depuse la dosarul cauzei dovezile privind onorariul de avocat aferent recursului, astfel:

- dovada referitoare la plata onorariului în cuantum de 5.889,31 RON, aferent recursului incident (factura nr. x/10.03.2022 şi extras de cont emis de reprezentantul convenţional care atestă încasarea facturii);

- dovada referitoare la plata onorariului în cuantum de 5.889,55 RON, aferent întâmpinării formulate cu privire la recursul principal declarat de recurenţii-reclamanţi (factura nr. x/09.03.2022 şi extras de cont emis de reprezentantul convenţional care atestă încasarea facturii);

Având în vedere că recursul principal formulat în cauză de către recurenţii-reclamanţi a fost respins, se poate concluziona că aceştia sunt părţile căzute în pretenţii.

Recurenta-pârâtă a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată atât prin întâmpinarea depusă la recursul promovat de recurenţii-reclamanţi, cât şi la momentul formulării concluziilor, la termenul din 2 martie 2023.

Deşi s-a făcut dovada suportării cheltuielilor de judecată constând în onorariile de avocat, anterior închiderii dezbaterilor, conform art. 452 din C. proc. civ., decizia al cărei dispozitiv se solicită a fi completat nu cuprinde o dispoziţie asupra cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 444 din C. proc. civ.

Analizând cererea de completare prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., "dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviinţarea unei cereri de completare a hotărârii judecătoreşti este admisibilă numai atunci când instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilităţii în procesul civil, în sensul soluţionării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.

Totodată, se constată că omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de dispoziţiile art. 444 din C. proc. civ., motiv pentru care, instanţa se poate pronunţa asupra cererii de completare prin hotărâre separată.

Conform art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Astfel, dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este recunoscut părţii care a câştigat procesul şi atunci când aceasta le-a solicitat în mod expres în etapa procesuală în care le-a efectuat.

La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câştigat litigiul.

Or, în speţă, atât recursul principal declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B., cât şi recursul incident formulat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. au fost respinse ca nefondate, context în care niciuna din părţi nu poate pretinde cheltuieli de judecată în raport cu cealaltă, ambele părţi având poziţia juridică de părţi căzute în pretenţii.

De altfel, în finalul considerentelor deciziei din recurs instanţa supremă a reţinut că:

"Faţă de soluţia de respingere a ambelor recursuri rezultă că atât recurenţii-reclamanţi, cât şi recurenta-pârâtă sunt în culpă procesuală în calea extraordinară de atac şi pe cale de consecinţă nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată".

În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte va respinge cererea formulată de petenta C. S.R.L. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 638 din 16 martie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta C. S.R.L. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 638 din 16 martie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2023.