Unilateral requalification of contract nullity ground to error in negotio without party consultation violating civil procedure due process rules

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09 ianuarie 2020, pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. - Sucursala Braşov a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de facilitate de linie de credit revocabilă nr. x din data de 23.06.2011 şi a contractului de fidejusiune nr. x din data de 23.06.2011, pentru lipsa cauzei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 961 şi 966 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 274/C din data de 09.06.2021, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, formulată de reclamant.

2. Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 1302/Ap din 28 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, s-a admis apelul şi a fost schimbată în tot sentinţa atacată în sensul că a fost admisă cererea de chemare în judecată şi a fost constatată nulitatea absolută a contractului de facilitate de linie de credit revocabilă nr. x din 23.06.2021 şi a contractului de fidejusiune nr. x din 23.06.2011.

Totodată, în temeiul art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 a fost obligată intimata B. S.A. la plata către Statul Român a sumei totale de 14.407,5 RON, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru aferente judecării cauzei în primă instanţă şi apel.

3. Împotriva acestei decizii pârâta B. S.A. a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei atacate.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta susţine că prin aplicarea cauzei de nulitate a contractelor privind eroarea obstacol, în condiţiile în care a fost învestită cu constatarea nulităţii pentru lipsa cauzei, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile prevăzute de art. 22 alin. (4) C. proc. civ., întrucât nu a pus în discuţia părţilor calificarea juridică a cauzei de nulitate a contractelor.

În susţinerea motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel în mod greşit a aplicat dispoziţiile art. 954 C. civ., atunci când a invocat eroarea obstacol ca şi cauză de nulitate a contractelor.

În acest sens, recurenta a arătat că, întrucât natura contractelor în discuţie este a unui contract de credit şi de garanţie, iar obiectul prestaţiei este o sumă de bani, rezultă fără putinţă de tăgadă că instanţa de control judiciar se află în eroare, atunci când se prevalează de incidenţa instituţiei erorii obstacol cu referire la natura actului juridic.

În aprecierea recurentei eroarea obstacol sub forma error in negotium presupune ca fiecare dintre părţile contractante să creadă că a încheiat un altfel de act juridic, situaţie care nu poate fi reţinută în condiţiile în care contractul încheiat poartă denumirea de "contract facilitate linie de credit revocabilă".

Potrivit recurentei, clauzele celor două contracte semnate şi asumate de intimat sunt clare şi uşor de înţeles, astfel încât afirmaţia că nu a ştiut ce semnează nu poate fi primită de instanţă, iar curtea de apel a reţinut, fără justificare şi fără temei juridic, faptul că sunt veridice "afirmaţiile reclamantului, în sensul că nu trebuia să restituie vreo sumă de bani urmare a încheierii convenţiilor în discuţie".

Mai arată că în ceea ce priveşte lipsa cauzei, trebuie avut în vedere că scopul urmărit de intimat la încheierea contractului de credit a fost acela de a obţine o sumă de bani.

În continuare, recurenta a susţinut că lipsa cauzei nu poate fi reţinută, întrucât intimatul a semnat atât actele prealabile contractului de credit, contractul de credit, contractul de fidejusiune şi ordinul de plată prin care a dispus de suma împrumutată.

În privinţa existenţei unei erori asupra substanţei obiectului contractului, reţinută de curtea de apel, recurenta învederează faptul că nu rezultă din nicio probă că intimatul-reclamant şi recurenta nu au dorit să încheie un contract de credit şi un contract de fidejusiune.

Prin urmare, nu pot fi reţinute prezumţiile instanţei de apel conform cărora intimatul-reclamant a crezut că semnează un contract de împrumut nerambursabil, pentru că nu sunt incidente dispoziţiile art. 954 C. civ., care stipulează ca eroarea produce nulitate când cade asupra substanţei obiectului contractului.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 29 martie 2023, intimatul - reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Cauza a fost înregistrată la 10 februarie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 27 martie 2023, s-a fixat termen de judecată la 18 mai 2023.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele:

Criticile recurentei privind greşita aplicare a normelor de procedură prevăzute la art. 22 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum au fost dezvoltate în memoriul de recurs, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt fondate.

Casarea hotărârii pentru motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate solicita atunci când au fost încălcate reguli de procedură sau principii de drept procesual, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Criticile recurentei se referă la încălcarea obligaţiei înscrisă în art. 22 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că în calea de atac a apelului judecătorul, în virtutea rolului activ, nu a pus în discuţia părţilor calificarea juridică a cauzei de nulitate a contractelor de credit şi de garanţie.

Potrivit prevederilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ. "judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că potrivit art. 22 C. proc. civ. rolul judecătorului este de a stabili adevărul judiciar în cauză, pe baza unei situaţii de fapt pe deplin clarificate.

Se cuvine subliniat, în primul rând că, în înfăptuirea justiţiei, instanţele de judecată trebuie să asigure, în interesul public, respectarea ordinii de drept, dar şi protecţia adecvată şi concretă a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor; instanţele nu pot nega părţilor aplicarea legii, fie pentru că aceasta nu dispune ori distinge, fie pentru că nu depun un efort suficient pentru clarificarea situaţiilor lor juridice, de natură să ducă în mod tranşant la soluţionarea unei dispute litigioase.

În aceste scop, normele de procedură civilă instituie principii adecvate pentru garantarea finalităţii procesului, între care, la art. 22 C. proc. civ. se regăseşte regula rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului.

Obligaţia ce rezidă în cuprinsul articolului 22 alin. (4) C. proc. civ. trebuie, însă, înţeleasă în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, al disponibilităţii şi cel al contradictorialităţii, neputând constitui temeiul substituirii instanţei în poziţia procesuală a uneia dintre părţi şi în apărarea intereselor acesteia.

Instanţa supremă subliniază că atunci când partea a invocat greşit un text de lege, judecătorul nu este ţinut de textul legal respectiv ci, după punerea în discuţia părţilor a calificării juridice, trebuie să aplice dispoziţia legală incidentă situaţiei de fapt fundamentată juridic de parte.

În cauza dedusă judecăţii, se constată că intimata-reclamantă a promovat o acţiune prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractelor de facilitate de linie de credit şi de fidejusiune pentru lipsa cauzei, demersul său procesual fiind fundamentat juridic pe dispoziţiile art. 961 şi 966 C. civ. de la 1864.

În motivarea acţiunii introductive intimatul-reclamant, deşi a invocat lipsa cauzei ca motiv de nulitate absolută a convenţiilor încheiate, a afirmat că nu a cunoscut natura juridică a contractelor pe care le-a semnat, în sensul că a crezut că semnează o convenţie de contractare a unui împrumut nerambursabil şi că nu trebuie să restituie vreo sumă de bani urmare încheierii convenţiilor în discuţie.

În cauză se constată că prima instanţă a respins acţiunea întrucât reclamantul nu a dovedit nevaliditatea convenţiei pentru lipsa cauzei.

Totodată, se reţine că prin decizia recurată, instanţa de apel a admis apelul reclamantei şi a schimbat în totalitate sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea, reţinând în considerentele hotărârii că, pentru respectarea obligaţiei prevăzute la art. 22 alin. (4) C. proc. civ., situaţiei de fapt pe deplin clarificate îi este aplicabilă cauza de nulitate privind eroarea obstacol referitoare la natura actului ce se încheie, potrivit art. 954 C. civ. de la 1864.

Înalta Curte constată că prin reţinerea incidenţei cauzei de nulitate privind eroarea obstacol, direct în considerentele deciziei recurate, au fost încălcate prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul avea obligaţia să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă, situaţie care atrage şi nerespectarea principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, prevăzute la art. 13 şi 14 C. proc. civ., care sunt în strânsă legătură cu rolul activ al judecătorului.

Aşadar, în condiţiile în care în calea de atac a apelului, instanţa nu a pus în discuţia părţilor calificarea juridică exactă a cauzei de nulitate a convenţiilor la situaţia de fapt stabilită în speţă, Înalta Curte constată că pârâta nu a putut să formuleze apărări legate de dispoziţia legală reţinută, respectiv faţă de aplicarea prevederilor art. 954 C. civ. de la 1864 privind nulitatea provocată de eroarea obstacol referitoare la natura convenţiilor încheiate. Astfel, a fost încălcat dreptul părţilor de a discuta şi argumenta calificarea juridică dată de instanţa de apel din oficiu.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură privind principiile procesului civil prevăzute la art. 22 alin. (4) C. proc. civ., referitor la rolul activ al judecătorului, art. 13 din acelaşi cod, privind dreptul la apărare şi art. 14, în ceea ce priveşte contradictorialitatea, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii deciziei recurate.

Având în vedere că sunt întemeiate criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii hotărârii recurate, instanţa supremă constată că devine de prisos a mai analiza motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În considerarea celor evocate, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (2) şi art. 497 din C. proc. civ. raportate la art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod va admite recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1302/Ap din 28 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.

De asemenea, instanţa de apel urmează a avea în vedere în rejudecare dispoziţiile art. 501 C. proc. civ., precum şi cererile formulate privind acordarea cheltuielilor de judecată în temeiul art. 451 alin. (1) din acelaşi cod care, urmare soluţiei pronunţate, nu pot fi acordate în această etapă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1302/Ap din 28 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2023.