Exclusion of cassation for administrative contract execution disputes under Law No. 101/2016

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 17 decembrie 2021, pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A., în insolvenţă, a solicitat obligarea pârâtului Municipiul Timişoara la plata sumei de 103.029,3 RON reprezentând servicii prestate în temeiul Contractului de lucrări nr. x/15.06.2017 şi a dobânzii penalizatoare, calculată pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua următoare termenului de scadenţă al facturii şi până la data stingerii sumei datorate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1179, art. 1270 alin. (1), art. 1272. art. 1516, art. 1530 şi urm. şi art. 1768 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 215 din 12.04.2022, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată prin întâmpinare, a fost admisă cererea formulată de reclamantă şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 103.029,30 RON, reprezentând contravaloare servicii prestate în temeiul contractului de lucrări nr. x din 15.06.2017, cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data scadenţei fiecărei facturi fiscale în parte şi până la data achitării efective a debitului.

2. Împotriva acestei sentinţe pârâtul Municipiul Timişoara prin Primar a formulat apel, prin care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul respingerii acţiunii în ceea ce priveşte obligarea instituţiei apelante la plata facturilor nr. x din 19.12.2018 (rest solicitat 2000 RON), nr. 42 din 14.08.2018, nr. 103 din 20.12.2018 şi nr. 11 din 06.02.2019, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 624/A din 20 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul pârâtului.

3. Împotriva acestei decizii pârâtul Municipiul Timişoara prin Primar a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca fiind prescrisă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În motivarea, recurentul a susţinut, în esenţă, că din înscrisurile depuse rezultă că factura nr. x din 19.12.2018 a fost achitată în întregime, prin plata efectuată de B. S.A. în temeiul unei cesiuni de creanţă.

Mai arată recurenta că toate plăţile efectuate au stins datoria invocată de reclamantă. Referitor la factura nr. x din 06.02.2019, recurenta susţine că aceasta nu poate fi emisă în baza contractului x/15.06.2017, iar în ceea ce priveşte factura nr. x din 20.12.2018, lucrările au fost efectuate defectuos.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 februarie 2023, intimata-reclamantă A. S.A., în insolvenţă, prin administrator judiciar provizoriu reprezentat de consorţiul format din C. S.P.R.L., D.. şi E.., a invocat excepţia nulităţii recursului iar, pe fond, respingerea acestuia ca nefondat.

4. Cauza a fost înregistrată la 16 ianuarie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, iar prin rezoluţia din 21 martie 2023 s-a fixat termen de judecată la 18 mai 2023.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., stabilind ordinea de prioritate a excepţiilor de procedură, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată societatea reclamantă a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor cuvenite potrivit prestaţiilor efectuate în temeiul contractului de lucrări nr. x din 15.06.2017, având ca obiect efectuarea de lucrări de reparaţie şi întreţinere a imobilelor deţinute sau aflate în administrarea municipiului Timişoara, a infrastructurii din incinta lor, precum şi eliberarea bunurilor rezultate din evacuări, demolare imobile şi alte construcţii, ridicare rulote şi obiecte mari abandonate, manipulare, transport şi depozitare, încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.

Prin urmare, Înalta Curte constată că pretenţiile reclamantei decurg din executarea unui contract de achiziţie publică, fiind incidente norme speciale sub aspectul procedurii de soluţionare a acestor litigii.

Aşadar, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 17 decembrie 2021, potrivit art. 27 C. proc. civ. în cauză este incidentă Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 101/2016 "prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor" şi "prezenta lege se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".

De asemenea, potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", iar conform art. 55 alin. (31) din acelaşi act normativ "hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Din textele legale evocate rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile privind executarea contractelor administrative, în care se încadrează şi contractele de achiziţie publică, pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020.

În cauză, Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii recurate conţine menţiunea greşită a dreptului de recurs în termen de 30 de zile, întrucât acţiunea reclamantei a fost introdusă la data de 17 decembrie 2021, dată la care dispoziţiile Legii nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, prevedeau că pentru procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative, prin derogare de la dispoziţiile de drept comun, calea de atac este numai apelul.

Prin urmare, calea de atac a recursului formulată de pârât, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor prin art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Menţiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…)" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ.

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs".

Instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată privind executarea unui contract de achiziţie publică, hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţare potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi cod coroborat cu art. 55 alin. (31) şi art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul Municipiul Timişoara prin primar împotriva deciziei civile nr. 624/A din 20 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Timişoara prin primar împotriva deciziei civile nr. 624/A din 20 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2023.