Public construction contract dispute: inadmissibility of cassation appeal under exclusive appellate jurisdiction for administrative contract litigation
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the contractor’s appeal as inadmissible and ordered it to pay the local authority 7,500 RON in litigation costs, thereby leaving in force the appellate decision that rejected the contractor’s claims and awarded the authority 365,000.74 RON in penalty damages. The dispute arose from the execution of a public procurement construction contract for water and sewage infrastructure, where the contractor alleged the authority failed to execute a mandatory value modification addendum and sought payment for completed works, while the counterclaimed for significant penalties for delay; the core legal issue was the admissibility of the extraordinary appeal (recurs). Relying on Article 53(1) and Article 55(3) of Law No. 101/2016, which stipulate that judgments in administrative contract disputes are subject only to appeal, the court determined that the appellate decision was final and definitive upon pronouncement pursuant to Article 634(1) point 4 and Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, thereby excluding the possibility of a cassation appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 1270 alin. (1) C. civ, art. 1350 C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 41 din Legea nr. 276/2006, art. 1875 alin. (2) C. civ, art. 1864 alin. (1) C. civ; Public construction contract dispute: inadmissibility of cassation appeal under exclusive appellate jurisdiction for administrative contract litigation: În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 205 - 209 şi următoarele C. proc. civ., precum şi pe dispoziţiile art. 1350 C. civ. şi art. 10.b3, 10.bl8, 10.b20., 12.1 -1, 12.5, art. 25 şi 26 şi următoarele din Contractul de lucrări nr. x/2018.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 mai 2023
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Odorheiu Secuiesc, la data de 13 martie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comuna Praid, a solicitat instanţei ca prin sentinţa pe care o va pronunţa să dispune admiterea acţiunii, respectiv: să constate că nu a operat rezilierea contractului de lucrări nr. x/24.07.2018 încheiat între reclamanta-executant şi pârâta-achizitor şi că acest contract produce efecte juridice; să dispună obligarea pârâtei să-şi îndeplinească obligaţia legală de a perfecta cu reclamanta actul adiţional de modificare a valorii contractului de lucrări nr. x/24.07.2018, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 114/2018; să constate prelungirea duratei contractului cu o perioadă de timp egală cu intervalul cuprins între data notificării pârâtei de către reclamantă, cu privire la obligaţia legală de perfectare a actului adiţional de modificare a valorii contractului de lucrări nr. x/24.07.2018 şi data semnării, de către părţi, a acestui act adiţional; să dispună obligarea pârâtei Comuna Praid la plata, în favoarea reclamantei A. S.R.L., a sumei de 105.880,15 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi evidenţiate în factura nr. x/8.11.2019; să dispună obligarea pârâtei Comuna Praid la plata sumei de 12.493,86 RON, reprezentând penalităţi de întârziere, calculate până la data de 05.03.2020, cu precizarea că solicită obligarea pârâtei la plata tuturor penalităţilor de întârziere care vor fi calculate sau percepute până la data achitării integrale a debitului principal menţionat la petitul 4 şi să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru şi onorariu avocaţial.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1270 alin. (1) C. civ.
La data de 9 iunie 2020, pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului reconvenţional la plata sumei de 365.000,74 RON reprezentând penalităţi pentru neexecutare de 0.1% pentru fiecare zi de întârziere, cheltuieli cu expertiza proiectului tehnic şi contravaloarea proiectului tehnic dacă acesta nu corespunde din punct de vedere tehnic, precum şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 205 - 209 şi următoarele C. proc. civ., precum şi pe dispoziţiile art. 1350 C. civ. şi art. 10.b3, 10.bl8, 10.b20., 12.1 -1, 12.5, art. 25 şi 26 şi următoarele din Contractul de lucrări nr. x/2018.
Prin sentinţa civilă nr. 283/2021 din 3 februarie 2021, pronunţată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Harghita, secţia Civilă.
2. Prin sentinţa nr. 688/2022 din 9 iunie 2022, pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia Civilă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comuna Praid şi, în consecinţă, s-a constatat că nu a intervenit rezilierea contractului de lucrări nr. x/24.07.2018 încheiat între părţi. Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 105.880,15 RON, contravaloarea facturii nr. x/08.11.2019, cu penalităţi de întârziere de 12.493,86 RON calculate până la data de 05.03.2020, penalităţi care vor curge în continuare de la pronunţarea acestei sentinţe, până la achitarea integrală a debitului restant. A fost obligată pârâta să încheie cu reclamantul actul adiţional la contractul de lucrări nr. x/24.07.2018, în conformitate cu Instrucţiunile nr. 2/2018 emise de Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi O.U.G. nr. 114/2018. S-a respins capătul de cerere x din cererea introductivă.
De asemenea, s-a respins, ca nefondată, cererea reconvenţională formulată de pârâta Comuna Praid, reclamanta fiind obligată să-i plătească suma de 14.280 RON, reprezentând jumătate din valoarea onorariului de avocat achitat şi 14.484,23 RON contravaloarea taxei judiciare de timbru achitate.
3. Prin decizia nr. 480/R din 6 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu şi, în consecinţă, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii A. S.R.L. şi Comuna Praid împotriva acestei sentinţe.
4. Prin decizia nr. 241/A din 14 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, s-a admis apelul declarat de pârâta Comuna Praid împotriva sentinţei nr. 688 din 9 iunie 2022 pronunţate de Tribunalul Harghita, secţia Civilă, în sensul schimbării în parte a hotărârii atacate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L.
A fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta Comuna Praid şi a fost obligată reclamanta A. S.R.L. să-i plătească pârâtei suma de 365.000,74 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere. A fost respinsă în rest cererea reconvenţională.
Totodată, a fost respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe. A fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtei suma de 9.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în calea de atac.
5. Reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 241/A din 14 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea în tot a deciziei recurate şi reţinerea cauzei spre rejudecare în fond pentru a se dispune admiterea apelului reclamantei A. S.R.L. şi respingerea apelului pârâtei U.A.T. Comuna Praid.
Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că lipsa actului adiţional a determinat imposibilitatea derulării procedurilor de decontare, iar pentru modificările valorice ale contractului erau necesare fonduri alocate în prealabil, în caz contrar existând riscul derulării lucrărilor fără a putea fi decontate sau încasate, încălcând astfel prevederile art. 41 din Legea nr. 276/2006 privind finanţele publice locale, referitor la obligaţia de actualizare a graficelor de execuţie corelat cu bugetul alocat, din capitolul Masuri pentru eliminarea arieratelor.
De asemenea, s-a mai susţinut că instanţa de apel nu a făcut nicio referire la faptul că apariţia O.U.G. nr. 114/2018 constituie tocmai o situaţie imprevizibilă de tipul celei vizate de dispoziţiile art. 6 şi art. 7 din instrucţiunea ANAP nr. 2/2018, modificată şi completată prin instrucţiunea ANAP nr. 1/2019, reprezentând un eveniment care, fără a intra în sfera forţei majore, nu putea fi prevăzut în momentul depunerii ofertei.
S-a mai arătat că instanţa de apel a nesocotit prevederile art. 1875 alin. (2) C. civ., text legal ce se impune a fi raportat la clauza de la art. II pct. 2 din contractul de lucrări încheiat între părţi nr. x/24.07.2018, conform căreia la începerea lucrărilor achizitorul are obligaţia de a obţine toate autorizaţiile şi avizele necesare execuţiei lucrărilor, precum şi dispoziţiile art. 1864 alin. (1) C. civ.
6. Intimata-pârâtă U.A.T. Comuna Praid a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la prevederile art. 53 alin. (1)1 şi art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016. Totodată, a invocat şi excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor şi apărărilor invocate de intimata-pârâtă.
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., stabilind ordinea de prioritate a soluţionării excepţiilor de procedură, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac, invocată de intimata-pârâtă, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanţei să constate că nu a operat rezilierea contractului de lucrări nr. x/24.07.2018 încheiat între reclamanta-executant şi pârâta-achizitor şi că acest contract produce efecte juridice, precum şi să se dispună obligarea pârâtei de a-şi îndeplini obligaţia legală de a perfecta cu reclamanta actul adiţional de modificare a valorii contractului de lucrări nr. x/24.07.2018, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 114/2018. Totodată, s-a solicitat să se constate prelungirea duratei contractului şi să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 105.880,15 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi evidenţiate în factura nr. x/8.11.2019, precum şi la plata sumei de 12.493,86 RON, reprezentând penalităţi de întârziere.
Înalta Curte constată că prima instanţă, Tribunalul Harghita, secţia Civilă, a fost învestită prin hotărârea de declinare a competenţei, pronunţată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, care a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, cu motivarea că litigiul decurgând din executarea unor contracte administrative este de competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun.
În acest sens, s-a reţinut, cu privire la contractele de lucrări prin care se asigură prestarea unui serviciu public, în cauză, serviciul de proiectare, asistenţă tehnică din partea proiectantului şi execuţie lucrări de construcţii alimentare cu apă potabilă şi reţea de canalizare menajeră, că sunt contracte administrative.
Învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârii primei instanţe prin decizia nr. 480/R din 6 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii A. S.R.L. şi Comuna Praid împotriva sentinţei civile nr. 688/09.06.2022 pronunţate de Tribunalul Harghita, secţia Civilă.
În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că tribunalul a fost învestit cu soluţionarea unei cereri referitoare la un contract administrativ supus legislaţiei speciale care guvernează achiziţiile publice. Totodată, s-a constatat că, încă de la momentul declinării cauzei de la Judecătoria Odorheiu Secuiesc către Tribunalul Harghita s-a reţinut că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, care fac referire la procesele şi cererile ce decurg din executarea contractelor administrative.
De altfel, ambele părţi au arătat pe parcursul derulării procedurii faptul că litigiul dintre ele se desfăşoară sub auspiciile legislaţiei speciale a achiziţiilor publice, diferendele vizând executarea unui contract de achiziţie publică.
Raportat la aceste argumente, cu aplicarea art. 547 alin. (2) C. proc. civ. s-a concluzionat că, în cauză, calea de atac corectă este cea a apelului, iar nu a recursului, astfel cum în mod greşit au procedat reclamanta şi pârâta.
Prin urmare, Înalta Curte constată că problema căii de atac ce poate fi exercitată în cauză a fost dezlegată prin considerentele acestei decizii, stabilindu-se că hotărârile pronunţate în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor de achiziţie publică pot fi atacate numai cu apel.
În acest context, instanţa supremă observă că regimul juridic al căilor de atac pentru litigiile având obiectul descris prin cererea de chemare în judecată este reglementat de Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, 13 martie 2020, conform art. 27 C. proc. civ.
Potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".
Conform art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, "hotărârea pronunţată în cazul litigiilor de la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei."
Având în vedere că litigiu se circumscrie dispoziţiilor art. 53 alin. (11) raportat la art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, rezultă că sentinţa primei instanţe putea fi atacată numai cu apel.
Prin urmare, fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi în condiţiile impuse de lege, cu respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.
Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată privind executarea unui contract de achiziţie publică, hotărârea recurată are caracter definitiv de la pronunţare potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi cod coroborat cu art. 55 alin. (31) şi art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 241/A din 14 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Referitor la cererea intimatei-pârâte U.A.T. Comuna Praid privind obligarea recurentei-reclamante A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din acelaşi cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile şi în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial, respectiv factura nr. x din 14 martie 2023 şi extrasul de cont din 27 martie 2023, aflate la dosarul de recurs.
Constatând culpa procesuală a recurentei-reclamante în promovarea recursului şi în raport cu solicitarea intimatei-pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată, aferente procesului, urmează să fie admisă cererea, în sensul obligării recurentei-reclamante la plata sumei de 7.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 241/A din 14 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta-reclamantă să achite intimatei-pârâte U.A.T. Comuna Praid suma de 7.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2023.