Territorial jurisdiction for union-filed labor suits: application of union's registered seat over employee domicile
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Bucharest Court of Appeal (VIIIth Section of Labor and Social Security Conflicts) is competent to hear the case, rejecting the Gorj Court of Appeal's claim. The dispute involved a labor action brought by a national trade union federation on behalf of its members against a national forest authority and its local directorate, seeking reclassification of employees into special working conditions and payment of additional social security contributions; the Bucharest Court initially declined jurisdiction arguing the individual employees were not direct members of the plaintiff federation, while the Gorj Court declined based on the federation's headquarters location. Relying on Article 28 of Law No. 62/2011, Article 269 of the Labor Code, and its own precedent in Decision No. 1/2013, the Court established that trade unions possess active procedural standing to sue on behalf of members based on written mandates, and that territorial jurisdiction in such collective labor conflicts is determined by the union's registered seat, not the individual employees' domiciles or workplace locations.
Legislator headnote
AI generatedart. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 28 din Legea nr. 62/2011, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for union-filed labor suits: application of union's registered seat over employee domicile: Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 421/2023 din 6 aprilie 2023 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Gorj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocată de părţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect obligaţia de a face, în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 269 din Codul Muncii şi art. 208-210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora, competenţa în soluţionarea litigiilor de muncă revine tribunalului de la domiciliul/sediul reclamantului şi faţă de împrejurarea că sediul acestuia se află în Bucureşti, competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Bucureşti.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 mai 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 10 noiembrie 2022 sub nr. x/2022, FEDERAŢIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA a solicitat, în numele şi pentru membrii de sindicat identificaţi şi enumeraţi în tabelele cu împuterniciri anexate cererii de chemare în judecată şi în contradictoriu cu pârâţii REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA şi REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ GORJ pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:
1. Obligarea pârâtelor la încadrarea salariaţilor, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care, potrivit atribuţiilor din fisa postului presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate, control silvic şi cinegetic, exploatări forestiere, construcţii forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16 decembrie 2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16 decembrie 2019. începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv;
2. Obligarea pârâtei RNP - Romsilva - Direcţia Silvică Gorj la încheierea actelor adiţionale la contractele individuale de muncă ale salariaţilor, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, în sensul modificării condiţiilor de muncă, din condiţii normale de muncă în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16 decembrie 2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16 decembrie 2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv;
3. Obligarea pârâtelor la plata contribuţiei suplimentare de asigurări sociale, în cuantum de 8% pentru condiţii speciale de muncă, pentru salariaţii, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16 decembrie 2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16 decembrie 2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv şi în continuare, pe toată durata existenţei contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajaţi, în condiţii speciale de muncă.
Excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată, invocată de pârâtă prin întâmpinare, a fost soluţionată în sensul respingerii la termenul din 18 ianuarie 2023, cu motivarea cuprinsă prin încheierea de şedinţă de la acea dată.
Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 416/2023 din 1 februarie 2023 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a dispus declinarea cauzei privind pe FEDERATIA SINDICATELOR DIN SILVILCULTURA SILVA, în numele şi pentru A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT., UUUUUU., VVVVVV., WWWWWW., XXXXXX., YYYYYY., ZZZZZZ., AAAAAAA., BBBBBBB., CCCCCCC., DDDDDDD., EEEEEEE., FFFFFFF., în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că toţi reclamanţii - membrii de sindicat din cauza de faţă au domiciliul pe raza judeţului Gorj şi sunt salariaţi ai Direcţiei Silvice Gorj, context în care se reţine că reclamanţii, persoane fizice în numele cărora a fost formulată acţiunea de faţă nu au calitatea de membri ai Federaţiei Sindicatelor din Silvicultură "SILVA", ci ai Sindicatului Direcţiei Silvice Gorj, iar împrejurarea că salariaţii în numele cărora a fost formulată acţiunea de faţă au înţeles să împuternicească în acest sens Federaţia, exclusiv în scopul atragerii competenţei Tribunalului Bucureşti nu este de natură să conducă la o altfel de concluzie, faţă de dispoziţiile exprese ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 care face referire expresă la membrii organizaţiei sindicale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 22 februarie 2023 sub acelaşi nr. de dosar.
Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 421/2023 din 6 aprilie 2023 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Gorj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocată de părţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect obligaţia de a face, în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 269 din Codul Muncii şi art. 208-210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora, competenţa în soluţionarea litigiilor de muncă revine tribunalului de la domiciliul/sediul reclamantului şi faţă de împrejurarea că sediul acestuia se află în Bucureşti, competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Bucureşti.
Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 24 aprilie 2023, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanta Federaţia Sindicatelor din Silvilcultură SILVA, în numele şi pentru membrii săi, în contradictoriu cu pârâţii Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Gorj, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 din Codul Muncii şi art. 208-210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora, competenţa în soluţionarea litigiilor de muncă revine tribunalului de la domiciliul/sediul reclamantului.
Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, dispoziţiile din codul muncii referitoare la jurisdicţia muncii completându-se cu prevederile C. proc. civ. potrivit art. 275 din Codul muncii.
Conform art. 28 din Legea nr. 62/2011- (1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. (2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.
Prin decizia nr. 1/2013, pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 - în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011 - stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) - fost art. 284 alin. (2) - din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant. În considerentele acestei decizii, instanţa supremă a reţinut faptul că, "Practica neunitară ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii a fost generată de formularea imprecisă a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 care recunoşteau organizaţiilor sindicale posibilitatea de a formula acţiuni în justiţie în numele membrilor lor, pentru valorificarea drepturilor acestora izvorâte din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, fără a fi nevoie de un mandat expres din partea celor reprezentaţi în acest fel. Practica neunitară s-a menţinut şi după adoptarea Legii nr. 62/2011 privind dialogul social, în care se statuează expres asupra calităţii procesuale active a organizaţiilor sindicale atunci când introduc în justiţie o acţiune în numele membrilor lor, fiind identificată, în privinţa acţiunilor în justiţie formulate sub imperiul Legii sindicatelor nr. 54/2003."
În privinţa calităţii în care Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva a acţionat în prezenta cauză, se constată că reclamanţii împuternicesc sindicatul să formuleze în numele său acţiune în raport cu împuternicirile de la dosarul cauzei şi precizările depuse de aceştia.
În cuprinsul deciziei nr. 1/2013, anterior menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, argumentând soluţia în sensul competenţei teritoriale în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acţiunilor formulate de sindicate în numele membrilor lor, la sediul sindicatului, a arătat următoarele:
"Atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului. Într-o atare interpretare şi aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenţei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale. Această soluţie este aplicabilă şi în situaţia în care organizaţia sindicală acţionează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sindicat, având domiciliile în circumscripţiile unor tribunale diferite, în acelaşi temei al legitimării procesuale active extraordinare a organizaţiei sindicale".
În acest context, Înalta Curte constată că Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva a formulat acţiune în numele membrilor de sindicat menţionaţi în tabelele anexate acţiunii, astfel că, în aplicarea prevederilor art. 28 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 62/2011, Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva are calitate de reclamant.
Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2023.