Revizuire inadmisibilă: limitarea contestației în anulare la erori materiale și omisiuni de motivare conform art. 318 C. proc. civ. 1865

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la 22 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, petentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei nr. 1361 din 13 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010 şi împotriva sentinţei nr. 1170 din 28 februarie 2019, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 26/2020 din 10 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 1361 din 13 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010 şi împotriva sentinţei nr. 1170 din 28.02.2019, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 3 septembrie 2020, sub acelaşi număr de dosar.

Prin decizia nr. 1872 din 7 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020 a fost admis recursul, fiind casată decizia nr. 26/2020 din 10 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi trimisă cauza spre rejudecare curţii de apel, reţinându-se că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la 17 martie 2021, sub nr. x/2020*.

Prin sentinţa civilă nr. 28 din 12 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 1361 din 13 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010 şi împotriva sentinţei nr. 1170 din 28 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la 22 iunie 2022 sub dosar nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 28 din 12 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2020, în temeiul dispoziţiilor art. 509 pct. 5 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 47 din 28 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 28 din 12 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei sentinţe, revizuentul A. a formulat calea de atac intitulată "apel", prin care a solicitat, în temeiul art. 175 alin. (1) C. proc. civ., admiterea apelului, anularea sentinţei nr. 47 din 28 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin decizia nr. 489 din 7 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022 a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinţei civile nr. 47 din 28 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei atacate şi stabilirea unui termen pentru soluţionarea recursului, întrucât dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanţa respingând recursul s-au admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare, să fie înlăturată excepţia tardivităţii formulării recursului, ca fiind vădit nefondată.

În motivare, contestatorul A. susţine că recalificarea căii de atac şi invocarea din oficiu a excepţiei tardivităţii recursului este rezultatul unei erori materiale, conform art. 318 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, sentinţa civilă nr. 47 din 28 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022 se impunea a fi anulată, întrucât calificând eronat atât, calea de atac, cât şi termenul de exercitare a acesteia, Curtea de Apel Bucureşti a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Mai susţine contestatorul că, potrivit dispoziţiilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimatul este obligat să depună întâmpinarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată, or după cum se poate observa, în cauză, întâmpinarea formulată de către intimata Camera Deputaţilor i-a fost comunicată de către instanţă la data de 6 martie 2023, cu o zi înainte de termenul de judecată, fapt pentru care, deciziei atacate îi sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale.

În continuare, contestatorul arată că, respingând recursul s-au admiţându-l numai în parte, instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare, precum art. 304 pct. 5, 8, 9 şi art. 3041, în sensul că instanţa de revizuire, nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului, astfel că, în cauză sunt incidente dispoziţiile prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, contestatorul A. se consideră îndreptăţit să solicite admiterea contestaţiei în anulare astfel cum a fost formulată în scris şi depusă la dosarul cauzei.

Prin întâmpinarea depusă la 19 aprilie 2023, intimata Camera Deputaţilor prin Secretarul General al Camerei Deputaţilor B. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate raportate la temeiul de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

În speţă, contestatorul A. şi-a întemeiat, în drept, calea extraordinară de atac pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. de la 1865.

Din analiza dispoziţiilor evocate rezultă că legiuitorul a statuat admisibilitatea contestaţiei în anulare speciale în cazul a două situaţii, respectiv "când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale" şi "când instanţa respingând recursul s-au admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".

Prin prezenta contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constata că sunt reluate argumentele folosite în susţinerea cererii de revizuire ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 - respinsă ca inadmisibilă, astfel că, motivele de fapt evocate de contestator nu pot fi încadrate în niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 318 (1) C. proc. civ. de la 1865, în condiţiile în care textele care reglementează calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare sunt de strictă interpretare.

Totodată, se reţine că în cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Astfel, sintagma "greşeală materială" din textul de lege se referă la o greşeală făcută prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată, astfel că, recalificarea căii de atac şi admiterea excepţiei tardivităţii nu pot fi calificate drept o greşeli materiale, în sensul reglementat de lege, în speţă fiind vorba despre o apreciere a unor dispoziţii legale de către instanţă.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatorului, referitoare la nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege, conform art. 208 C. proc. civ., aspect ce ar atrage decăderea din dreptul de a mai propune probe şi a invoca excepţii, se constată că această situaţie nu poate fi încadrată drept o greşeală materială a instanţei în soluţionarea căii de atac promovate, aceasta deoarece, în speţă întâmpinarea intimatei, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat a fost depusă, în termenul legal la 1 martie 2023, iar cauza a fost soluţionată la 7 martie 2023.

Motivul prevăzut la teza a II-a a art. 318 alin. (1) C. proc. civ., invocat în speţă, are în vedere erori ale instanţei de recurs constând în omisiunea de a cenzura unele dintre motivele de recurs.

Din analiza acestui motiv, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reţinută incidenţa evocatei norme, având în vedere că aspectele de critică pretins neanalizate de instanţa de recurs, nu sunt motive de nelegalitate, ci critici referitoare la netemeinicia deciziei atacate, având în vedere că prin susţinerile făcute recurentul a repus în discuţie situaţia de fapt, precum şi reinterpretarea probatoriului, aspecte care în lipsa unei argumentaţii în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanţei de recurs.

Ipoteza invocată de către contestator sub aspectul analizat ar presupune ca instanţa de recurs, în analiza motivelor de recurs invocate, să fi respins recursul fără a se fi pronunţat asupra unuia dintre ele, invocat în mod expres de parte, însă omis, din eroare, de către instanţă.

Referitor la motivul ce vizează omisiunea instanţei de control judiciar de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate, se constată că acesta nu este incident în cauză, întrucât calea de atac extraordinară a fost soluţionată ca urmare a admiterii unei excepţii de procedură, instanţa neintrând în analiza propriu-zisă a motivelor invocate în cererea de recurs.

În acest context, se constată nemulţumirea contestatorului privind soluţia pronunţată pe excepţia tardivităţii recursului, aspect ce nu poate justifica sau atrage incidenţa vreunui motiv de contestaţie în anulare împotriva deciziei atacate.

Totodată, se reţine că aspectele privind soluţia pronunţată sau cu privire la argumentele care au format convingerea instanţei de recurs nu pot constitui motiv de admisibilitate a contestaţiei în anulare, iar aspectele invocate în motivarea cererii nu reprezintă omisiuni şi erori materiale, în sensul art. 318 C. proc. civ.

În consecinţă, se constată că dezlegarea dată recursului, prin decizia a cărei anulare se solicită, nu este rezultatul omisiunii de cercetare a vreunui motiv de recurs şi nici a unor erori materiale, iar prezenta contestaţie în anulare este nefondată din perspectiva dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.

Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite cerinţele art. 318 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 489 din 7 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 489 din 7 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata CAMERA DEPUTAŢILOR prin SECRETARUL GENERAL AL CAMEREI DEPUTAŢILOR B..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2023.