Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1180/2023 AI generated

Negative conflict of jurisdiction: Prevalence of contractual prorogation clause over defendant’s domicile in tourism service disputes

Case Number Decizia nr. 1180/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

In a negative conflict of jurisdiction, the High Court of Cassation and Justice assigned the case to the Mangalia Court, resolving the deadlock between the Mangalia and Sector 1 Bucharest Courts which had respectively declined and rejected territorial jurisdiction. The dispute concerned a claim for unpaid fees under a domestic tourism service contract, where the defendant’s domicile lay in Sector 1 Bucharest, triggering the general rule of defendant’s residence for territorial competence under Article 107(1) of the Code of Civil Procedure. Although the defendant’s late invocation of the relative territorial incompetence exception initially seemed to cure the jurisdictional defect under Sector 1 Bucharest’s view, the High Court determined that the parties had validly agreed in a contractual arbitration clause to submit disputes to the courts of the service provider’s jurisdiction, which was located in Mangalia; relying on Article 126(1) and Article 135(4) of the Code of Civil Procedure, the Court established that this special agreement to jurisdiction prevailed over the default rule, rendering Mangalia the competent forum.

Legislator headnote

AI generated

art. 1530 C. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 208 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 126 alin. (1) C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction: Prevalence of contractual prorogation clause over defendant’s domicile in tourism service disputes: The dispute concerned a claim for unpaid fees under a domestic tourism service contract, where the defendant’s domicile lay in Sector 1 Bucharest, triggering the general rule of defendant’s residence for territorial competence under Article 107(1) of the Code of Civil Procedure. Although the defendant’s late invocation of the relative territorial incompetence exception initially seemed to cure the jurisdictional defect under Sector 1 Bucharest’s view, the High Court determined that the parties had validly agreed in a contractual arbitration clause to submit disputes to the courts of the service provider’s jurisdiction, which was located in Mangalia; relying on Article 126(1) and Article 135(4) of the Code of Civil Procedure, the Court established that this special agreement to jurisdiction prevailed over the default rule, rendering Mangalia the competent forum.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction territorial jurisdiction arbitration clause conflict rule article of civil procedure service contract

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Procedural provision cited in the dispositive to establish the regulatory jurisdiction of the Mangalia Court in resolving the negative conflict of competence.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 iunie 2021 pe rolul Judecătoriei Mangalia, înregistrată sub număr de dosar x/2021, reclamanta REGIA AUTONOMA ADMINISTRATIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT PRIN SUCURALA PENTRU REPREZENTARE ŞI PROTOCOL-NEPTUN a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând instanţei, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 38 350 RON reprezentând debit datorat rezultând din achitarea parţială a facturii nr. x/07.08.2018 seria x emisă în baza contractului de prestări servicii pentru turism intern nr. 4173/11.07.2018, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1164, art. 1170, art. 1270, art. 1272, art. 1516, art. 1530 C. civ. şi art. 192 şi următoarele C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2020 din 30 septembrie 2022 a Judecătoriei Mangalia, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivare, s-a reţinut că regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Judecătoria Mangalia a subliniat că, fiind vorba despre o acţiune în pretenţii, competenţa teritorială este relativă, iar excepţia de necompetenţă teritorială relativă - poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Astfel, dacă partea în drept invocă excepţia de necompetenţă teritorială, instanţa constatând că este fondată această excepţie, este datoare să-şi decline competenţa.

În consecinţă, prin raportare la regula de drept comun, instituită de prevederile art. 107 C. proc. civ., având în vedere că sediul pârâtei A. S.R.L. se află în Bucureşti, str. x, respectiv în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Mangalia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect pretenţii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub acelaşi număr de dosar.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că, raportat la obiectul cauzei, respectiv pretenţii, nu este instituită o competenţă exclusivă sau specială, astfel că normele de competenţă sunt de ordine privată şi, astfel, excepţia trebuia invocată de către pârâtă doar prin întâmpinare, întâmpinare ce este obligatorie în astfel de cauze, conform art. 208 C. proc. civ.

Având în vedere că pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale la primul termen de judecată, şi nu prin întâmpinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că instanţa iniţial învestită este competentă să judece cauza, necompetenţa teritorială fiind acoperită prin neinvocarea acesteia în termenul legal.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 2580/2023 din 17 martie 2023 pronunţată de Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei având ca obiect pretenţii, în favoarea Judecătoriei Mangalia. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Mangalia competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, această regulă se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

În cauză, părţile au inserat o clauză atributivă de competenţă, la Cap. V (intitulat "Clauze speciale"), art. 20 din contractul de prestări servicii turistice nr. x din 11 iulie 2018, stabilind competenţa de soluţionare a litigiilor apărute în favoarea "instanţelor judecătoreşti de drept civil din raza de activitatea a prestatorului".

Cum sediul prestatorului (reclamantei) REGIA AUTONOMA ADMINISTRATIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT PRIN SUCURALA PENTRU REPREZENTARE ŞI PROTOCOL-NEPTUN se află în Neptun, Club Bazin, str. x, jud. Constanţa, Înalta Curte constată că este competentă, din punct de vedere teritorial, Judecătoria Mangalia.

Pentru toate raţiunile înfăţişate, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2023.