Conflict of jurisdiction over execution contestation: Buzău court retains competence as the executing court that authorized forced execution
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning the case to the Buzău Court of Law, Civil Section, overruling the Făurei Court of Law's declination. The dispute arose from an execution contestation filed against a forced execution procedure initiated on a credit contract, where the Buzău Court initially asserted territorial incompetence based on the debtor's domicile within Făurei's jurisdiction, while the Făurei Court declined to hear the matter, asserting that the Buzău Court, which had previously granted authorization for forced execution, remained the sole competent "executing court." Relying on Articles 651(1) and (3), 666, and 714 of the Civil Procedure Code, and interpreting the principle of the unity of the executing court pursuant to the unified interpretation established in Decision RIL No. 20/2021, the Supreme Court held that the court which authorized the forced execution retains exclusive territorial competence to adjudicate all subsequent incidents, including execution contestations, for the entire duration of the procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (3) C. proc. civ, art. 651 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 714 C. proc. civ; Conflict of jurisdiction over execution contestation: Buzău court retains competence as the executing court that authorized forced execution: The dispute arose from an execution contestation filed against a forced execution procedure initiated on a credit contract, where the Buzău Court initially asserted territorial incompetence based on the debtor's domicile within Făurei's jurisdiction, while the Făurei Court declined to hear the matter, asserting that the Buzău Court, which had previously granted authorization for forced execution, remained the sole competent "executing court." Relying on Articles 651(1) and (3), 666, and 714 of the Civil Procedure Code, and interpreting the principle of the unity of the executing court pursuant to the unified interpretation established in Decision RIL No. 20/2021, the Supreme Court held that the court which authorized the forced execution retains exclusive territorial competence to adjudicate all subsequent incidents, including execution contestations, for the entire duration of the procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to establish the court's authority to resolve the negative conflict of competence and assign the case to the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 mai 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 august 2018, pronunţată de Judecătoria Buzău, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite introdusă de Biroului Executorului Judecătoresc A.; a fost încuviinţată executarea silită ce formează obiectul dosarului de executare silită 1787/2018, în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit nr. x, emis de B. S.A. în vederea recuperării creanţei rezultată din titlu executoriu, împotriva debitoarei C..
Prin cererea înregistrată la 17 noiembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Buzău, sub număr de dosar x/2022, contestatoarea C., în contradictoriu cu intimata D., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite din dosarul execuţional nr. x/2018 al BEJ A..
De asemenea, contestatoarea a formulat şi cerere de suspendare a executării silite.
Prin sentinţa nr. 6345/2022 din 13 decembrie 2022, Judecătoria Buzău, secţia Civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făurei, reţinând, că în cererile având ca obiect contestaţie la executare, competenţa teritorială este exclusivă, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, iar părţile nu o pot înlătura.
Astfel, s-a arătat că la data de înregistrării cererii de executare silită la executorul judecătoresc, respectiv 24 iulie 2018, domiciliul debitoarei era în sat Jugureanu, str. x, com. Ulmu, jud. Brăila, conform cărţii de identitate şi verificărilor în Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor (RNEP), dispuse de instanţă.
Conform anexei Hotărârii de Guvern nr. 337/1993 privind stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, com. Ulmu, jud. Brăila, se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Făurei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Făurei sub acelaşi număr de dosar.
Judecătoria Făurei a reţinut că potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Dosarul de executare nr. 1787/2018 a fost deschis la cererea creditorului D. înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A., împotriva debitoarei C. în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit nr. x, încheiat între B. S.A. în calitate de împrumutător şi C. în calitate de împrumutat.
S-a constatat că prin încheierea din 7 august 2018, pronunţată de Judecătoria Buzău, în dosarul nr. x/2018, instanţa a admis, fără a verifica domiciliul debitoarei, cererea intimatei privind încuviinţarea executării silite a debitoarei C., Judecătoria Buzău, devenind astfel instanţa de executare.
În raport cu prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. şi cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia RIL nr. 20/2021 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, Judecătoria Făurei a arătat că încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.
Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale.
Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 309 din 15 martie 2023 pronunţată de Judecătoriei Făurei, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Buzău, secţia Civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Cauza dedusă judecăţii are ca obiect contestaţia la executare formulată de C. împotriva executării silite din dosarul execuţional nr. x/2018 al BEJ A..
Înalta Curte reţine că determinarea instanţei de executare în soluţionarea contestaţiei la executare se face prin raportare la dispoziţiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din acelaşi cod. Normele legale evocate stabilesc că aceasta se introduce la instanţa de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabileşte că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Instanţa de executare, în competenţa căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, conform art. 666 şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.
Totodată, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă.
De altfel, dispoziţiile legale anterior menţionate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021 a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reţinut la punctul 71 că "ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare".
Astfel, se păstrează principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori întoarcerea executării silite.
În condiţiile în care, în speţă, prin încheierea din 7 august 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Buzău a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de BEJ A. şi a încuviinţat executarea silită împotriva debitoarei C., s-a stabilit definitiv că instanţa de executare este Judecătoria Buzău şi, prin urmare, aceasta va soluţiona orice incidente apărute în cursul executării silite (în speţă - contestaţia la executare), în caz contrar fiind încălcate prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru toate raţiunile înfăţişate, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatoarea C., în favoarea Judecătoriei Buzău, secţia Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2023.