Resolution of negative jurisdictional conflict over functional competence of appellate civil sections in commercial contract disputes under hierarchical review principles

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 12.06.2020, sub nr. x/2020, reclamanţii Primarul Oraşului Breaza şi Oraşul Breaza, prim primar, au chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi Prahova şi S.C. A. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în principal, să anuleze în parte încheierea nr. 1/22.01.2020, emisă de Camera de Conturi Prahova din cadrul Curţii de Conturi a României, iar, în subsidiar, să oblige pârâta S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 4.497,30 RON, reprezentând prejudiciu determinat la data controlului efectuat de auditorii Camerei de Conturi Prahova, constând în diferenţa între chiria încasată conform contractului încheiat cu pârâta, 229,31 RON şi cea calculată de auditori pentru o perioadă de 15 luni, 529,13 RON; obligarea aceleiaşi pârâte la plata sumei de 529,13 RON/lună, cu titlu de chirie, începând cu data controlului efectuat de Camera de Conturi Prahova din cadrul Curţii de Conturi a României şi până la finalizarea contractului încheiat cu S.C. A. S.R.L.

Prin încheierea din 12.06.2020, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata prejudiciului şi în continuare, a chiriei lunare şi a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale.

Prin sentinţa civilă nr. 535/26.06.2020, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr unic.

La termenul din 26.08.2021 Oraşul Breaza, prim primar, a precizat cadrul procesual al litigiului, în sensul că numai acesta are calitate de reclamant în cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 2229/09.09.2021, Judecătoria Câmpina a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă sub nr. x/2020*.

Prin decizia civilă nr. 143/02.02.2022, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii, apelantul a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Prin încheierea din 15.09.2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale procesuale funcţionale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile din cadrul aceleiaşi curţi de apel.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, potrivit art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, dacă o cauză este de competenţa unei secţii sau a unui complet specializat, atunci ea va fi soluţionată de aceasta şi că determinarea competenţei se realizează în raport cu natura, obiectul sau valoarea pretenţiei.

De asemenea, potrivit acestei instanţe, soluţionarea în apel a cauzei de către secţia I Civilă din cadrul Tribunalului Prahova nu este de natură a atrage, în etapa recursului, competenţa secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti, întrucât, ca urmare a adoptării C. civ., prin Legea de punere în aplicare nr. 71/2011, la nivelul tribunalelor şi curţilor de apel a avut loc o reorganizare sub aspectul competenţei materiale procesuale, în sensul că fiecare dintre acestea a stabilit ce tipuri de cauze intră în competenţa fiecărei secţii civile organizate în cadrul lor.

Astfel, constatând că procesul derivă din raporturi contractuale în care cel puţin una dintre părţi este profesionist, a stabilit că, potrivit Hotărârii Colegiului Curţii de Apel Ploieşti nr. 13/2018, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine secţiei a II-a Civile.

Dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr unic pe rolul secţiei a II-a Civile din cadrul aceleiaşi curţi de apel, care, prin încheierea din 17.11.2022, şi-a declinat competenţa în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie în vederea soluţionării lui.

În motivare, evocând prevederile art. 35 alin. (2) şi ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi considerentele deciziei nr. 31/2019 şi ale deciziei nr. 18/2016, ambele pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a apreciat că excepţia necompetenţei materiale procesuale nu mai putea fi adusă în discuţie în această etapă procesuală, ci doar în faţa instanţei de apel, care a fost prima instanţă la care funcţionează completuri specializate pentru cauze civile, distincte de cele cu profesionişti, astfel că numai în etapa apelului, raportat la art. 482 şi art. 131 C. proc. civ., competenţa materială procesuală putea fi stabilită eventual în favoarea completurilor specializate în litigii cu profesionişti.

Cum însă această problemă nu a fost ridicată în apel, iar procesul a fost soluţionat de secţia I Civilă a Tribunalului Prahova, a apreciat că această competenţă a rămas câştigată definitiv pentru secţia I Civilă.

A apreciat că o transpunere la acest moment a cauzei la secţia a II-a Civilă, specializată în litigii cu profesionişti, ar echivala implicit cu o schimbare în recurs a competenţei procesuale.

Prin urmare, a stabilit că soluţionarea recursului revine instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat decizia recurată, iar nu instanţei ierarhic superioare celei care se susţine că ar fi trebuit să soluţioneze cauza în primă instanţă sau în apel, potrivit criteriilor de stabilire a competenţei.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reţine următoarele:

Chestiunea litigioasă asupra căreia instanţele au statuat în mod divergent, declarându-se deopotrivă necompetente, vizează competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar.

În speţă, litigiul, obiect al dosarului de faţă, a fost soluţionat în primă instanţă de Judecătoria Vâlcea, apelul a fost soluţionat de secţia I Civilă a Tribunalului Vâlcea, iar recursul declarat împotriva deciziei tribunalului a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, instanţă care, prin încheierea din 17.05.2022, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile din cadrul aceleiaşi curţi de apel.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, astfel cum aceasta este reglementată de prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se realizeze din treaptă în treaptă, competenţa în căile de atac păstrându-se în mod corespunzător.

Asupra corespondenţei dintre competenţa specializată a instanţei de fond şi a celei din calea de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin decizia nr. 18/2016, că, potrivit principiului învestirii instanţelor de control judiciar din treaptă în treaptă, competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond se păstrează în mod corespunzător şi în căile de atac.

Aceeaşi concluzie derivă şi din decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că:

"organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare; (…) astfel, în condiţiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competenţa trebuie atribuită instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)".

Totodată, prin Minuta din 25 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă s-a reţinut că între secţiile aceleiaşi curţi de apel nu există posibilitatea invocării, din oficiu, în calea de atac, a necompetenţei materiale procesuale de către secţia instanţei ierarhic superioare corespunzătoare celei care a judecat litigiul în fond.

În aceste condiţii, văzând şi dispoziţiile art. 483 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată şi că obiectul recursului îl reprezintă decizia civilă nr. 143/02.02.2022, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti, instanţă superioară corespunzătoare secţiei din cadrul tribunalului care a soluţionat cauza în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2023.