Unpaid judicial stamp fee on appeal against annulment of arbitral award resulting in procedural annulment

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 mai 2022 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, A. S.A. a solicitat anularea hotărârii arbitrale nr. 62/27.04.2022 şi a încheierii şedinţei ON-LINE din 17.02.2022, pronunţate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat în dosarul nr. x/2021, în care a avut calitatea de pârât, reclamant fiind societatea B. S.R.L.

Totodată, a solicitat şi suspendarea executării hotărârii arbitrale, în temeiul prevederilor art. 612 coroborate cu dispoziţiile art. 484 din C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 110 din 26 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a fost admisă în parte acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 62 din 27 aprilie 2022 pronunţate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat - Sediul Zonal Craiova, în dosarul x/2021, de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

A fost anulată hotărârea arbitrală nr. 62 din 27 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat în Dosarul nr. x/2021 şi a fost trimisă cauza la Judecătoria Oradea, competentă material şi teritorial.

S-a respins cererea de suspendare a hotărârii arbitrale nr. 62 din 27 aprilie 2022, pronunţate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, în dosarul nr. x/2021, ca rămasă fără obiect.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., B. S.R.L. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 110 din 26 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

A solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, respingerea acţiunii în anulare formulată de către intimată.

Intimata-pârâtă A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

La 24 aprilie 2023, recurenta-reclamantă a transmis cerere prin care a solicitat sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru a răspunde unor întrebări preliminare vizând interpretarea Directivei nr. 97/2016.

La 9 mai 2023 intimata-pârâtă A. S.A. a formulat punct de vedere cu privire la solicitarea recurentei de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebări preliminare.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 110 din 26 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă legală extrinsecă cererii de recurs este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, nulitate necondiţionată de existenţa vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurenta nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi prin adresa comunicată acesteia la 10 februarie 2023, conform procesului-verbal de înmânare, i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 4257,27 RON, sub sancţiunea anulării cererii.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării.

Este de amintit că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal sesizată, motiv pentru care Înalta Curte nu va putea proceda nici la examinarea cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Curtea Europeană a Drepturile Omului a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil şi accesul la justiţie, că dreptul la justiţie nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 110 din 26 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 110 din 26 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2023.