Pension recalculation appeal inadmissible as appellate judgment final in social insurance dispute.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Secția a II-a civilă) dismissed the claimant's appeal (recurs) as inadmissible, thereby leaving intact the appellate decision (no. 5514/2022 of the Bucharest Court of Appeal) that had upheld the first-instance ruling rejecting the social insurance claim for pension recalculation as unfounded and dismissing claims against two respondents for lack of passive standing. The dispute arose from a June 2021 action seeking revision of all pension decisions and payment of rights from the 2004 retirement date, directed against the labor ministry, the national pension house, and the local pension house. The decisive legal basis was Article 483(2) of the Civil Procedure Code, as amended by Law No. 310/2018, which excludes appeal (recurs) from judgments rendered in labor and social insurance disputes, making the appellate decision final upon pronouncement under Article 634(1)(4); the court applied the principle of legality of remedies, prioritizing the inadmissibility exception over the passive-standing and nullity exceptions raised by the respondents.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ; Pension recalculation appeal inadmissible as appellate judgment final in social insurance dispute: 5514/2022 of the Bucharest Court of Appeal) that had upheld the first-instance ruling rejecting the social insurance claim for pension recalculation as unfounded and dismissing claims against two respondents for lack of passive standing. The dispute arose from a June 2021 action seeking revision of all pension decisions and payment of rights from the 2004 retirement date, directed against the labor ministry, the national pension house, and the local pension house. The decisive legal basis was Article 483(2) of the Civil Procedure Code, as amended by Law No. 310/2018, which excludes appeal (recurs) from judgments rendered in labor and social insurance disputes, making the appellate decision final upon pronouncement under Article 634(1)(4); the court applied the principle of legality of remedies, prioritizing the inadmissibility exception over the passive-standing and nullity exceptions raised by the respondents.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 mai 2023
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 2 iunie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub număr de dosar x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Muncii, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti - Casa Locală de Pensii Sector 6 Bucureşti şi Casa Naţională de Pensii Publice solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să fie revizuite toate deciziile din dosarul său de pensie şi să-i fie acordate drepturile legale începând cu anul ieşirii la pensie, respectiv 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 8959 din 21 decembrie 2021, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor MINISTERUL MUNCII şi CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, care, prin decizia nr. 5514/2022 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit de soluţia instanţei în apel, fără a-şi încadra susţinerile în temeiul de drept al art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 5514/2022 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Intimata CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive; iar intimatul MINISTERUL MUNCII ŞI SOLIDARITĂŢII SOCIALE a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, precum şi excepţia nulităţii recursului.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.
Se constată că, în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 5514/2022 din 19 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018:
"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Prin acţiunea promovată, reclamantul A. a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să fie revizuite toate deciziile din dosarul său de pensie şi să-i fie acordate drepturile legale începând cu anul ieşirii la pensie, respectiv 2004.
Astfel, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii - recalculare pensie - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu de asigurări sociale.
Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Se impune precizarea faptului că excepţia inadmisibilităţii căii de atac este prioritară excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţiei excepţiei nulităţii recursului, întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 5514/2022 din 19 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 5514/2022 din 19 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2023.