Negative conflict resolved: Bucharest Tribunal competent to lift preventive seizure after criminal proceedings ended
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence by assigning the case to the Bucharest Tribunal, which prevails over the Ploiești Court of First Instance. The claimant sought a declaration that a preventive seizure (sechestru asigurător) imposed on its immovable property in a criminal case had ceased by law, or, alternatively, its lifting and removal of the land registry entries, based on Articles 956–957 of the Civil Procedure Code; the lower courts had disagreed on jurisdiction, with the Bucharest Tribunal declining in favor of the Ploiești Court, and the latter reciprocally declining. The Court held that, after the criminal action was left unresolved under Article 25(5) of the Criminal Procedure Code and the injured party continued its civil claim before the Bucharest Tribunal (invoking Article 397(5) C. proc. pen.), the relevant action on the merits lies with that civil court, so, under the principle that the court competent to hear the main action also handles accessory security measures, the Bucharest Tribunal is competent to rule on the lifting or maintenance of the seizure; Article 250(8) C. proc. pen. was inapplicable because the criminal proceedings had ended. The decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 C. proc. civ, art. 250 alin. (8) C. proc. pen, art. 527 C. proc. civ, art. 397 alin. (5) C. proc. pen, art. 954 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ; Negative conflict resolved: Bucharest Tribunal competent to lift preventive seizure after criminal proceedings ended: The claimant sought a declaration that a preventive seizure (sechestru asigurător) imposed on its immovable property in a criminal case had ceased by law, or, alternatively, its lifting and removal of the land registry entries, based on Articles 956–957 of the Civil Procedure Code; the lower courts had disagreed on jurisdiction, with the Bucharest Tribunal declining in favor of the Ploiești Court, and the latter reciprocally declining. The Court held that, after the criminal action was left unresolved under Article 25(5) of the Criminal Procedure Code and the injured party continued its civil claim before the Bucharest Tribunal (invoking Article 397(5) C. proc. pen.), the relevant action on the merits lies with that civil court, so, under the principle that the court competent to hear the main action also handles accessory security measures, the Bucharest Tribunal is competent to rule on the lifting or maintenance of the seizure; Article 250(8) C. proc. pen. was inapplicable because the criminal proceedings had ended. The decision is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 mai 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 20.02.2023, reclamanta S.C. A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală (în continuare, "D.I.I.C.O.T") şi Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. (în continuare, "TRansgaz"), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate încetarea de drept a sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor sale imobile în favoarea pârâtei TRANSGAZ, prin ordonanţa emisă la 13.05.2015 în dosarul penal nr. x/2014, iar în subsidiar, ridicarea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor sale imobile şi radierea menţiunilor cu privire la sechestrul penal din cartea funciară.
Prin sentinţa civilă nr. 553/08.03.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, a statuat că, după soluţionarea în mod definitiv a dosarului penal, singura acţiune de fond ce poate privi măsurile asigurătorii penale este contestaţia la executare, fundamentându-şi concluzia pe dispoziţiile art. 957 raportate la art. 954 şi art. 651 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 250 alin. (8) C. proc. pen.
La rândul său, prin încheierea de dezînvestire nr. 608/06.04.2023, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, a arătat că, potrivit art. 527 C. proc. civ., procedura judiciară privitoare la sechestrul asigurător este una necontencioasă şi se adresează, în temeiul art. 954 alin. (1) din acelaşi act normativ, instanţei competente să judece procesul în prima instanţă.
A reţinut că măsurile asigurătorii au fost instituite în dosarul penal nr. x/2017, în care acţiunea civilă a rămas nesoluţionată, iar pârâta TRANSGAZ a introdus acţiunea la care face referire art. 397 alin. (5) C. proc. pen.. sub nr. x/2022 în faţa Tribunalului Bucureşti, aceasta fiind acţiunea relevantă în raport cu art. 954 alin. (1) C. proc. civ. A observat că prin cererea amintită, pârâta TRANSGAZ urmăreşte obţinerea unui titlu executoriu împotriva mai multor pârâţi (inclusiv a reclamantei din prezenta cauză, S.C. A.) pentru plata sumei de 570.511,06 RON, reprezentând daune-interese pentru acoperirea prejudiciului suferit de TRANSGAZ în urma acţiunilor ce au făcut obiectul cercetărilor în cauza penală.
Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Cererea introductivă este întemeiată pe art. 956-957 C. proc. civ., iar aplicarea acestor dispoziţii legale, prin raportare la prevederile C. proc. pen., a condus jurisdicţiile în conflict la statuări divergente în privinţa instanţei căreia, competentă fiind să judece procesul în primă instanţă, îi revine şi atribuţia soluţionării cererii de ridicare a sechestrului asigurător.
Aşadar, în dosarul penal nr. x/2017, reclamanta a avut calitatea de parte responsabilă civilmente, iar prin decizia penală nr. 1281/A/26.10.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă TRANSGAZ, pârâtă în cauza de faţă.
Este necontestat de părţi că, subsecvent deciziei penale amintite, reclamanta S.C. A., prevalându-se de art. 397 alin. (5) C. proc. pen.., a sesizat Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă cu cererea înregistrată sub nr. x/2022, exercitând astfel acţiunea civilă; ulterior, în urma declinării competenţei de către secţia iniţial învestită, dosarul a fost transpus pe rolul secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2022*.
În acest cadru procesual, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 250 alin. (8) C. proc. pen.., întrucât litigiul nu priveşte modul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse într-un proces penal aflat în curs, ci menţinerea sau ridicarea măsurilor de indisponibilizare a bunurilor, din perspectiva legii civile, dat fiind că prorogarea de competenţă, care atribuise instanţei penale judecata acţiunii civile, a încetat.
Curtea Constituţională a României a statuat, prin deciziile nr. 184/2017 şi 234/2017, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 10.07.2017 şi, respectiv, nr. 556 din 13.07.2017, că dispoziţiile art. 397 alin. (5) C. proc. pen.. reglementează un caz de menţinere de drept a măsurii asigurătorii, care, ulterior, în cadrul procesului civil, poate fi ridicată în condiţiile C. proc. civ.
În acest context, devin relevante principiile care guvernează judecarea cererilor privind măsurile asigurătorii în materie civilă. Astfel, aceste măsuri sunt accesorii unei acţiuni de fond şi, ca urmare, revin în competenţa instanţei căreia îi revine şi atribuţia de a soluţiona, în primă instanţă, cererea prin care se tinde la obţinerea titlului executoriu; simetric, instanţa care a instituit măsura asigurătorie are şi competenţa de a dispune ridicarea ei.
Aşa fiind, întrucât, subsecvent soluţiei dispuse în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., prin care acţiunea sa civilă a rămas nesoluţionată, persoana vătămată, pârâta TRANSGAZ, a optat să o continue în faţa jurisdicţiei civile, sesizând, ca instanţă de fond, Tribunalul Bucureşti, această instanţă este competentă să judece şi cererile în legătură cu măsurile asigurătorii dispuse anterior, în procesul penal.
Aşadar, faţă de ansamblul considerentelor expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2023.