Negative competence conflict resolved: jurisdiction assigned to employer’s workplace location based on claimant’s statutory choice despite contract termination
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence by definitively assigning jurisdiction to the Bucharest Tribunal, ruling that the claimant’s exercise of the statutory option to sue at their place of work fixed the competent court despite the subsequent termination of the employment contract. The dispute arose from a labor claim for unpaid wages and overtime, where the Bucharest Tribunal initially declined territorial jurisdiction on the basis that the claimant could not prove an active workplace within its circumscription, leading the Dambovita Tribunal to which the case was referred to also decline jurisdiction and escalate the conflict. Citing Articles 269(2) of the Labor Code, Article 210 of Law No. 62/2011, and Article 116 of the Code of Civil Procedure, the court established that labor legislation grants the claimant a right of option among competent courts, and that once a valid choice is made, the competent court cannot reassess its jurisdiction based on factual changes such as the cessation of the labor contract, thereby upholding the initial selection of the Bucharest Tribunal.
Legislator headnote
AI generatedart. 210 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, art. 135 C. proc. civ, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 116 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative competence conflict resolved: jurisdiction assigned to employer’s workplace location based on claimant’s statutory choice despite contract termination: Se reţine că, în materia conflictelor individuale de muncă, relevante pentru stabilirea competenţei sunt dispoziţiile art. 269 din Codul muncii şi cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 mai 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 15.07.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei 03.12.2021 - 28.02.2022, inclusiv orele suplimentare, a dobânzii legale şi a cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 6780/31.10.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamantul a învestit instanţa cu o cerere de soluţionare a unui conflict de muncă, însă nu a făcut dovada unui loc de muncă pe raza Municipiului Bucureşti, ca urmare, în temeiul art. 210 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, în circumscripţia căruia îşi are domiciliul reclamantul.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 445/08.03.2023, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, a statuat că, din moment ce reclamantul şi-a exercitat dreptul de opţiune între două instanţe deopotrivă competente, sesizând jurisdicţia în raza căreia se află locul său de muncă şi sediul angajatorului, competenţa instanţei astfel selectate nu mai poate fi pusă în discuţie.
Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Instanţa a fost învestită cu un conflict de muncă ivit între reclamantul A. şi pârâta S.C. B. S.R.L.
Se reţine că, în materia conflictelor individuale de muncă, relevante pentru stabilirea competenţei sunt dispoziţiile art. 269 din Codul muncii şi cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.
Astfel, potrivit art. 269 alin. (1) din Codul Muncii, "judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite conform legii", iar potrivit alin. (2), "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".
Totodată, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".
În sfera litigiilor de muncă, norma de competenţă teritorială instituită de legiuitor prevede în beneficiul reclamantului dreptul de a opta între mai multe instanţe, devenind incidente dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., care prevăd că "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".
Aşadar, în cazuri ca cel de faţă, în care normele de competenţă teritorială dau dreptul reclamantului să aleagă între mai multe instanţe, sesizarea uneia dintre acestea fixează definitiv competenţa teritorială a instanţei respective, iar alegerea reclamantului nu mai poate fi contestată.
În cauză, de vreme ce legea prevedea pentru reclamant o dispoziţie de favoare în alegerea instanţei competente, de care acesta s-a prevalat - învestind Tribunalul Bucureşti, instanţă în circumscripţia căreia a avut locul de muncă -, împrejurarea că, la momentul sesizării instanţelor, contractul individual de muncă era încetat, este lipsită de relevanţă şi nu permite instanţei învestite să îşi reevalueze competenţa.
Faţă de considerentele anterior expuse, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2023.