Competence for enforcement challenges: application of territorial jurisdiction rules based on the debtor's domicile at the time of enforcement initiation.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (High Court) resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Ploieşti Court, definitively ruling in favor of the Ploieşti jurisdiction against the Bucharest Court. The dispute involved a debtor's challenge to the authorization and execution of forced measures, which was initiated against a defendant residing in Ploieşti; the Bucharest Court initially dismissed the case based on a misapplication of territorial competence, leading the Ploieşti Court to raise a counter-exception and refer the negative conflict to the High Court. The High Court determined that under Article 25(1) of the Code of Civil Procedure, the procedural rules in force at the time the enforcement was initiated in 2015 apply, specifically Article 651(1), which designates the court in the debtor's domicile or seat as the competent enforcement court, thereby overriding any claims based on the executor's location.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 25 alin. (1) C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Competence for enforcement challenges: application of territorial jurisdiction rules based on the debtor's domicile at the time of enforcement initiation: Preliminar, va reţine că potrivit art. 25 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi", este aplicabilă litigiului norma de procedură referitoare la competenţă în forma în vigoare la data demarării executării silite, 10.11.2015.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 mai 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30.05.2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă, contestatoarea A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata B. S.A. ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, a somaţiei de executare, a dispoziţiei de poprire şi a executării silite efectuate în dosarul nr. x/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc C..
Prin sentinţa civilă nr. 7709/07.09.2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că art. 651 C. proc. civ. impune instanţei criteriul domiciliului debitorului în stabilirea competenţei teritoriale, iar în cauză acesta era în Ploieşti, la data sesizării organului de executare - 27.02.2015.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 1255/28.02.2023, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia propriei necompetenţe teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că instanţa de executare competentă material şi teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite este cea în circumscripţia căreia se află sediul executorului judecătoresc care a încuviinţat executarea silită, iar această calitate îi rămâne câştigată pe întreaga durată a procedurii execuţionale.
Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, pentru următoarele considerente:
Preliminar, va reţine că potrivit art. 25 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi", este aplicabilă litigiului norma de procedură referitoare la competenţă în forma în vigoare la data demarării executării silite, 10.11.2015.
Instanţa supremă reaminteşte că soluţia legislativă a determinării instanţei de executare prin raportare la sediul organului de executare, a fost declarată neconstituţională prin decizia nr. 348/2014 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 529 din 16.07.2014 şi, ulterior, a fost modificată prin Legea nr. 138/2014.
Ca urmare, reţinând că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare.", Înalta Curte va observa că art. 651 alin. (1) teza I din acelaşi act normativ dispunea, la data relevantă pentru prezenta cauză, că "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
În acest context normativ, notând că domiciliul contestatoarei s-a aflat în Ploieşti începând cu anul 1997, astfel cum rezultă din fişa de evidenţă a persoanelor aflată în dosarul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, Înalta Curte urmează a reţine că Judecătoriei Ploieşti îi revine competenţa de a soluţiona contestaţia la executare, astfel că, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2023.