Conflict of jurisdiction between specialized and general civil sections over mortgage justification claims arising from a professional construction contract and insolvency suspension

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 01.10.2021 pe rolul Judecătoriei Şimleu Silvaniei, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună justificarea dreptului său de ipotecă legală, obligând pârâta să remită înscrisul necesar în formă autentică sau, în ipoteza împotrivirii, să dispună suplinirea consimţământului acesteia.

La 02.11.2021, reclamanta şi-a completat cererea, solicitând şi intabularea în cartea funciară a dreptului de ipotecă garantând o creanţă de 4.407.159,64 RON, arătând că a fost înscrisă cu această sumă în tabelul definitiv actualizat al creanţelor împotriva pârâtei, întocmit în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Sălaj.

Raportat la modificarea acţiunii, instanţa de fond a stabilit o taxă judiciară de timbru de 47.676,59 RON, achitată de reclamantă la 03.12.2021; cererea de reexaminare a fost respinsă prin încheierea din 15.11.2021, instanţa reţinând că acţiunea nu se timbrează potrivit regulilor aplicabile cererilor de carte funciară, ci potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 464/23.05.2022, Judecătoria Şimleu Silvaniei a admis atât excepţia inadmisibilităţii, cât şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în consecinţă, a respins cererea.

În esenţă, evocând art. 88 şi art. 75 din Legea nr. 85/2014, instanţa de fond a reţinut că acestea tind la suspendarea de drept a oricărei acţiuni ce vizează patrimoniul debitorului, inclusiv a celor care tind la grevarea acestuia şi, în consecinţă, a stabilit că demersul judiciar este lipsit de finalitate. Totodată, data formulării acţiunii, 01.10.2021, a fost considerată ca situându-se în afara prescripţiei, prin raportare la data finalizării lucrărilor de construire, 06.08.2014.

Împotriva acestei sentinţe civile, a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A.

Prin decizia civilă nr. 638/13.10.2022, Tribunalul Sălaj a admis apelul, a anulat hotărârea primei instanţe şi a dispus trimiterea cauzei acesteia, spre rejudecare. Instanţa de control judiciar a constatat greşita soluţionare a excepţiilor inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului material la acţiune, doar, pe de o parte, fără stabilirea prealabilă a ordinii impuse de art. 248 C. proc. civ. şi, pe altă parte, din perspectiva calculării greşite a termenului de prescripţie şi a aplicării eronate a art. 75 şi 88 din Legea nr. 85/2014, în raport cu data înscrierii provizorii a dreptului de ipotecă.

Împotriva deciziei civile, a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar C., solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii recurate, cu consecinţa respingerii apelului S.C. A. S.A.

Recursul a fost înaintat Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, care - prin decizia civilă nr. 56/R/09.02.2023 - a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II-a Civile a instanţei.

Pentru a decide astfel, a reţinut că litigiul, care derivă din activitatea profesională a pârâtei S.C. B. S.R.L., a fost soluţionat în primă instanţă de Judecătoria Şimleu Silvaniei, iar în apel de secţia Civilă a Tribunalului Sălaj, instanţă structurată numai în două secţii, penală şi civilă.

În contrast, a evidenţiat că la nivelul Curţii de Apel Cluj există secţii organizate potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, iar cauzele cu profesionişti sunt soluţionate de către secţia a II-a Civilă.

Evocând decizia nr. 17/17.09.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi reiterând că pretenţiile reclamantei derivă dintr-un contract de antrepriză generală, specific activităţii pe care o derulează profesioniştii, această instanţă a apreciat că litigiul este unul cu profesionişti şi revine în competenţa materială procesuală a secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Cluj.

La rândul său, prin decizia civilă nr. 73/16.03.2023, secţia a II-a civilă a Curţii de Apel Cluj a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei I Civile din cadrul aceleiaşi instanţe, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a decide astfel, s-a raportat la considerentele deciziei nr. 18/17.10.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru soluţionarea recursului în interesul legii, reţinând că acţiunile care au ca obiect nulitatea, anularea, încheierea, executarea sau desfiinţarea contractelor încheiate în contextul derulării activităţii de producţie, distribuţie şi consum al bunurilor materiale sunt de competenţa instanţelor/secţiilor specializate. Subsecvent, a reţinut că litigiul dedus judecăţii în prezentul dosar nu se încadrează între litigiile enumerate exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, întrucât are ca obiect o acţiune de carte funciară, fără legătură cu activitatea profesioniştilor sau a întreprinderilor. A subliniat, totodată, că actul juridic din care derivă disputa litigioasă, contractul de antrepriză, nu face obiectul cauzei.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Cluj, pentru următoarele considerente:

Aşa cum relevă în mod just instanţele aflate în conflict, competenţa instanţei de recurs nu poate deriva, în litigiul dedus judecăţii, din cea a instanţelor de fond, în faţa cărora a fost dedus spre soluţionare unor secţii unificate: secţia mixtă a Judecătoriei Şimleu Silvaniei şi secţia civilă a Tribunalului Sălaj, unde nu sunt constituite completuri de apel specializate pentru soluţionarea cauzelor cu profesionişti.

Statuările divergente ale celor două secţii ale Curţii de Apel Cluj în privinţa competenţei materiale procesuale derivă din calificarea naturii juridice a pricinii, care devine necesară pentru prima dată în recurs, întrucât, în parcursul procesual al cauzei, această instanţă este prima care cuprinde structuri specializate.

În acest context, Înalta Curte reţine că soluţionarea conflictului de competenţă impune a se verifica cu titlu prealabil, dacă instanţele de fond, indiferent de împrejurarea că nu au judecat în secţii sau completuri specializate, au dat actelor şi faptelor deduse judecăţii o calificare juridică; în caz afirmativ, aceasta se impune instanţei de control judiciar în faza verificării competenţei, în care nu se poate încă examina legalitatea hotărârii atacate.

Raportat la art. 22 alin. (4) C. proc. civ., instanţa supremă reţine că judecătorul este cel care dă sau stabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, în primul caz, dacă partea însăşi nu a indicat un temei juridic, iar în cel de-al doilea, dacă partea a invocat un temei juridic greşit sau impropriu pretenţiilor formulate.

În cauza de faţă, calificarea dată de instanţele de fond ar clasifica litigiul în categoria celor rezultând din exploatarea unei întreprinderi, întrucât conflictul opune două secţii civile, dintre care una specializată în soluţionarea cauzelor de genul celor avute în vedere, cu titlu exemplificativ, de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Sunt relevante statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, expuse în decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 237 din 06.04.2017 (în continuare "decizia nr. 18/2016"), în sensul că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Examinând hotărârile pronunţate în etapele devolutive ale cauzei, Înalta Curte observă că instanţa de fond a calificat acţiunea drept evaluabilă în bani şi nu ca pe o acţiune de carte funciară care nu pune în discuţie fondul dreptului; aceeaşi instanţă a fixat termenul de început al cursului prescripţiei extinctive prin raportare la data finalizării lucrărilor ce au făcut obiectul contractului de antrepriză generală nr. x/14.03.2014 încheiat de părţile litigante.

Acestea fiind limitele în care instanţele de fond au calificat actele şi faptele deduse judecăţii, instanţa supremă va reţine, în consecutivitatea impusă de decizia nr. 18/2016, că este necesar a verifica în ce măsură prezentul proces relevă elemente comune cu cele enumerate exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Analiza contractului de antrepriză generală nr. x/14.03.2014 relevă că reclamanta şi-a asumat preluarea în antrepriză generală a execuţiei lucrărilor pentru realizarea obiectivului "amenajare bazine existente, construire clădire recepţie şi restaurant, amplasare căsuţe lemn" situat în Băile Boghiş, jud. Sălaj, com. Boghiş, în conformitate cu proiectul tehnic pus la dispoziţie de pârâtă, ca beneficiar. Aceasta impune concluzia că părţile au contractat în exercitarea activităţii lor profesionale şi că pretenţiile litigioase decurg din exploatarea unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ.

Totodată, instanţa supremă reiterează că, deşi reclamanta a configurat actul sesizator ca o acţiune în justificare tabulară reglementată de art. 899 C. civ., instanţele de fond au exclus acţiunea din categoria cererilor în materie de carte funciară care nu pun în discuţie fondul dreptului. În aceste condiţii, dezlegarea cauzei este susceptibilă a pretinde nu numai aplicarea normelor juridice ce reglementează publicitatea imobiliară, ci şi interpretarea contractului, din moment ce ipoteca ce garantează antreprenorului plata preţului cuvenit pentru lucrare este circumscrisă efectelor contractului, în raport cu prevederile art. 1.869 C. civ.

Mai mult, examinarea cadrului procesual schiţat în recurs reflectă că instanţa de control judiciar este chemată să statueze, în primul rând, asupra efectelor pe care le produc în cauză art. 75 şi 88 ale Legii nr. 85/2014, cu privire la care instanţa de apel, opus primei instanţe, a considerat că nu au aptitudinea de a invalida de plano cererea introductivă.

Aceste elemente ce definesc procesul de faţă impun repartizarea recursului în competenţa materială procesuală a jurisdicţiei specializate, care soluţionează nu numai litigiile enumerate exemplificativ în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci şi pe acelea care privesc activitatea curentă a profesioniştilor.

Aşa fiind, reţinând că la nivelul Curţii de Apel Cluj sunt constituite secţii specializate organizate potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în vigoare la data sesizării instanţelor, iar secţia a II-a Civilă soluţionează cauzele cu profesionişti, instanţa supremă constată că acesteia îi revine competenţa de a soluţiona prezentul recurs.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2023.