Appellate ruling annulled for improper judge's signature; share-transfer nullity case remanded for retrial

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28.05.2013 sub nr. x/2012/a1 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, complet judecător-sindic, S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., a chemat în judecată pe pârâţii C., D., E. şi F., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a înscrisului încheiat în 23.02.2011 intitulat "act adiţional" la actul constitutiv al reclamantei şi a actelor subsecvente încheiate în baza acestuia - act constitutiv din 23.11.2011, rezoluţia nr. 2024/24.02.2011 pronunţată de directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Galaţi (în continuare, "O.R.C.") -, a înscrisului încheiat în 20.09.2011 intitulat "act adiţional" la actul constitutiv al reclamantei şi a actelor subsecvente încheiate în baza acestuia - act constitutiv din 20.09.2011, rezoluţia nr. 11104/21.09.2011 pronunţată de directorul O.R.C. -, a deciziei din 12.04.2021 a asociatului unic al reclamantei şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.04.2011 de notarul public G. din cadrul Biroului Notarilor Publici Asociaţi G. si H., cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii actelor sus-menţionate. De asemenea, a solicitat instanţei să dispună evacuarea pârâţilor E. şi F. din imobilul obiect al contractului de vânzare menţionat.

Prin încheierea din 19.09.2013, la solicitarea pârâţilor, prima instanţă l-a introdus în cauză pe I., în calitate de pârât, iar prin încheierea din 21.01.2014, a dispus, din oficiu, citarea în cauză a Oficiului Registrului Comerţului (O.R.C).

Prin încheierea din 03.02.2014, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a judecătorului-sindic, a disjuns şi declinat în favoarea instanţei civile capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a înscrisurilor intitulate act adiţional din 23.02.2011 şi 20.09.2011, a deciziei asociatului unic din 12.04.2011 şi a actelor subsecvente acestora.

Acţiunea a fost reînregistrată după disjungere sub nr. x/2014.

Prin încheierea din 11.04.2014, tribunalul a dispus introducerea în cauză în calitate de pâraţi a O.R.C. şi a lui I., iar prin încheierea din 06.06.2014, a dispus ca pârâţii E., F. si D. să fie scoşi din citativ, pentru că au calitate procesuală pasivă numai în dosarul din care acesta a fost disjuns.

Prin sentinţa civilă nr. 189/12.06.2015, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a actului adiţional încheiat la 23.02.2011 la actul constitutiv al reclamantei şi a actelor subsecvente - respectiv, actul constitutiv din 23.11.2011, rezoluţia directorului O.R.C. şi contractul de cesiune din 23.02.2011 -, a actului adiţional din 15.02.2011 şi a actelor subsecvente - actul adiţional şi actul constitutiv din 20.09.2011, ca şi rezoluţia O.R.C. nr. 11104/21.09.2011.

Împotriva sentinţei civile, au declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., şi C., apelurile fiind înregistrate pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, iar ca urmare a încheierii acesteia din 25.11.2015, transpuse la secţia a II-a Civilă a aceleiaşi instanţe.

Prin încheierea din 06.04.2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarelor penale nr. x/2015 şi nr. y/2015, înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.

Cauza a fost repusă pe rol în temeiul art. 415 C. proc. civ., la 08.06.2022.

Prin decizia nr. 225/14.06.2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar J.., şi ca neîntemeiat, pe cel declarat de pârâtul C..

Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs pârâtul C., solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei instanţei de apel, spre rejudecarea apelului, iar în subsidiar, reţinerea spre rejudecare, admiterea acestuia, cu consecinţa desfiinţării hotărârii primei instanţe şi a respingerii acţiunii.

După expunerea circumstanţelor şi a parcursului procesual al cauzei, recurentul a enunţat un prim set de critici, subsumate art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În primul rând, autorul recursului a invocat că instanţa de prim control judiciar a pronunţat hotărârea cu încălcarea normelor de procedură, aplicând C. proc. civ. 1865, prin raportare la data deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva societăţii reclamante, 17.09.2012, ignorând noua lege de drept substanţial şi procesual, aplicabilă faţă de 28.05.2013, data înregistrării cererii de chemare în judecată.

În al doilea rând, a criticat aplicarea art. 413 C. proc. civ., evocând că, deşi instanţa de apel a suspendat judecata căii de atac pentru soluţionarea dosarelor penale - apreciindu-le, deci, relevante pentru hotărârea ce urma să o pronunţe -, prin decizia recurată a respins susţinerile recurentului întemeiate chiar pe hotărârile pronunţate în cele două dosare penale, ca fiind formulate cu depăşirea termenului de motivare a apelului.

În viziunea autorului căii de atac, această soluţie este în vădită contradicţie atât cu raţiunea suspendării, cât şi cu prevederile art. 479 alin. (2) C. proc. civ., care permit instanţei de apel să completeze probele administrate şi să administreze probe noi, propuse potrivit art. 478 alin. (2) C. proc. civ.

Al doilea caz de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a dedus încălcarea autorităţii de lucru judecat a încheierii finale de cameră preliminară nr. 28/12.01.2022, pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2020, calificată drept hotărâre definitivă în sensul art. 28 alin. (1) C. proc. pen.., învestită cu autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile. A afirmat că starea de fapt conturată de considerentele din dosarul penal nu fusese descoperită la pronunţarea sentinţei civile apelate, aceasta reflectând că fostul administrator al S.C. A. S.R.L., I., a conceput un plan prin care să iasă din societate şi să nege, ulterior, această intenţie.

Totodată, a evidenţiat că autoritatea de lucru judecat trebuia recunoscută considerentelor prin care instanţa penală a exclus viciul de consimţământ în privinţa lui I., stabilind că semnăturile de pe actele atacate au fost executate de soţia sa, K., dar în baza unei delegaţii/împuterniciri primite de la pârât.

Autorul recursului a afirmat că ataşarea puterii de lucru judecat exclusiv dispozitivului hotărârii penale contravine art. 28 alin. (1) C. proc. pen.. şi că, în raport cu caracterul definitiv al încheierii prin care s-au respins plângerile împotriva ordonanţelor procurorului, reglementat de art. 340 şi 341 alin. (8) C. proc. pen., invocarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 419/2020 de către instanţa de apel a fost nelegală.

Recurentul a invocat şi incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

O primă critică subsumată acestui motiv s-a referit la încălcarea normelor ce reglementează probaţiunea, cu indicarea art. 1.169 C. civ. 1864.

A solicitat să se constate că a indicat prin apel o probă nouă, respectiv încheierea finală de cameră preliminară nr. 28/12.01.2022, subliniind că există îndoieli serioase cu privire la concluziile raportului extraprocesual de expertiză criminalistică şi, deşi solicitase efectuarea unei noi expertize în apel, utilitatea acestei probe a dispărut, ca urmare a aspectelor clarificate în dosarul penal.

Autorul recursului a conchis că instanţa de prim control judiciar a nesocotit art. 264 C. proc. civ., atunci când a statuat că este nerelevantă identitatea persoanei care a falsificat semnătura intimatului I. de pe actele societare şi a ajuns la o concluzie contrară instanţei penale, respectiv că beneficiarul acestor acte a fost recurentul.

O a doua critică a vizat încălcarea normelor de drept privind condiţiile de validitate a actelor juridice, reglementate de art. 1.179 C. civ.

A învederat că elementul fundamental (constitutiv) al actului juridic este voinţa juridică, în construcţia căreia intră două elemente, consimţământul şi cauza. Or, statuând că lipsa consimţământului intimatului a atras nulitatea absolută a celor două acte, care s-a extins şi asupra actelor subsecvente, instanţa de apel a contrazis statuările instanţei penale. Cum actele societare ce fac obiectul litigiului îndeplinesc toate condiţiile prevăzute de lege sub aspectul validităţii, autorul căii de atac a apreciat că nesemnarea lor de către primul administrator al societăţii nu era suficientă pentru a conchide că lipseşte consimţământul acestuia la încheierea actelor societare, din moment ce voinţa juridică reală a lui I. a fost aceea de a contracta, respectiv de a îl coopta în calitate de asociat pe recurent.

Autorul căii de atac a subliniat că dobândirea calităţii de asociat a fost licită şi realizată din dispoziţia expresă a intimatului I., care nu mai putea conduce societatea, în urma dobândirii calităţii de consilier judeţean.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar în 13.10.2022, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat; prin concluziile scrise din 25.10.2022, intimatul-pârât I. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Stabilind relevanţa procesuală a datei la care litigiul a fost demarat, conform art. 24 C. proc. civ., prin încheierea din 26.10.2022, Înalta Curte a dispus efectuarea procedurii de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., raportul fiind întocmit şi comunicat părţilor potrivit încheierii din 14.12.2022, fără ca acestea să depună puncte de vedere.

Prin încheierea din 08.03.2023, Înalta Curte a respins excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-pârât I. şi a admis în principiu recursul, stabilind termen de judecată pentru astăzi, 10.05.2023.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a corectat cadrul procesual subiectiv, stabilind că acesta nu îi mai include pe intimaţii-pârâţi D., F. şi E. şi a invocat, din oficiu, motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., observând că decizia recurată a fost semnată de preşedintele instanţei, în locul unuia dintre judecătorii care au pronunţat-o, împrejurare care trebuie analizată în raport cu art. 426 alin. (4) C. proc. civ., incident în cauză.

Analizând recursul în raport cu actele dosarului, criticile şi apărările formulate şi cu prevederile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Premergător, reaminteşte că prin încheierea din 26.10.2022, a dispus că, raportat la iniţierea demersului judiciar la 28.05.2013, prezentei cauze îi sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, în forma în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 310/2018; această statuare se întemeiază pe dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 şi pe art. 24, coroborat cu art. 192 alin. (2) C. proc. civ.

Soluţia acestui conflict de drept intertemporal constituie premisa analizei motivului de recurs de ordine publică invocat din oficiu, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În conformitate cu art. 425 alin. (3) C. proc. civ. "În partea finală a dispozitivului se vor arăta dacă hotărârea este executorie, este supusă unei căi de atac ori este definitivă, data pronunţării ei, menţiunea că s-a pronunţat în şedinţă publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege, precum şi semnăturile membrilor completului de judecată. (…)", iar potrivit art. 426 alin. (4) din acelaşi act normativ, "Dacă vreunul dintre judecători este împiedicat să semneze hotărârea, ea va fi semnată în locul său de preşedintele completului, iar dacă şi acesta ori judecătorul unic se află într-o astfel de situaţie, hotărârea se va semna de către preşedintele instanţei. Când împiedicarea priveşte pe grefier, hotărârea se va semna de grefierul-şef. În toate cazurile se face menţiune pe hotărâre despre cauza care a determinat împiedicarea".

Reglementând o situaţie de excepţie şi garantând respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, continuitatea, art. 426 alin. (4) C. proc. civ. stabileşte că preşedintele completului este cel care poate semna hotărârea în locul judecătorului indisponibil; numai în cazul în care acesta este, el însuşi, indisponibil - aspect care trebuie să rezulte din cuprinsul hotărârii -, semnarea se realizează de preşedintele instanţei. Această normă legală înlătură ipoteza unei neregularităţi derivate din nesemnarea hotărârii de către judecătorii aflaţi în imposibilitate de a semna, impunând, totodată, menţionarea în hotărâre a cauzei care determină împiedicarea, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în decizia nr. 26/2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 755 din 17.09.2019.

Procedura reglementată de dispoziţia evocată se impune a fi respectată întocmai, importanţa sa fiind reliefată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale care, în cuprinsul deciziei nr. 48/2022 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 197 din 09.03.2023 a statuat că, "Din coroborarea textelor legale se desprinde concluzia că semnarea hotărârii nu are numai rolul de însuşire a acesteia, ci şi de garantare a autorităţii sale. Prin urmare, semnarea hotărârii în condiţiile art. 426 alin. (4) din C. proc. civ. - în ipoteza în care după pronunţare şi după semnarea minutei unul dintre judecători este în imposibilitatea de a semna - are rolul de a autentifica faptul că actul jurisdicţional este un act al puterii judecătoreşti, cu regimul juridic aferent".

Aşadar, sancţiunea nulităţii este aplicabilă necondiţionat, atunci când hotărârea nu este semnată de judecătorul care a soluţionat procesul şi nici, în locul său, de preşedintele completului, fără ca acesta să se afle într-un caz de împiedicare. Altfel spus, nulitatea este incidentă dacă hotărârea are numărul legal de semnături, dar acestea nu aparţin judecătorilor care au pronunţat hotărârea şi nici judecătorului învestit cu această atribuţie, în temeiul art. 426 alin. (4) C. proc. civ., să semneze în numele primilor.

Analizând decizia recurată, instanţa supremă observă că aceasta este semnată, în numele unuia dintre membrii completului de judecată de preşedintele Curţii de Apel Galaţi, făcându-se menţiunea că "Pentru judecător L. aflată în concediu de odihnă semnează, conform art. 261 alin. (8) C. proc. civ. 1865 Preşedintele Curţii de Apel Galaţi, judecător M.".

Or, dând eficienţă considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că nu preşedintele instanţei, ci preşedintele completului de judecată avea competenţa de a semna decizia nr. 225/14.06.2022 în locul doamnei judecător L., care a fost împiedicată să semneze hotărârea.

În consecinţă, reţinând încălcarea art. 426 alin. (4) C. proc. civ., instanţa supremă va constata nulitatea deciziei recurate, urmând a dispune casarea acesteia şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel, care va soluţiona apelurile formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., şi de pârâtul C..

În continuare, instanţa supremă va lua în examinare criticile subsumate de recurent art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât, distinct de soluţia expusă anterior în privinţa motivului de ordine publică, decizia recurată urma a fi casată şi pentru încălcarea normelor de procedură ce reglementează judecata apelului.

Criticile autorului căii de atac privind încălcarea art. 478 alin. (2), (47)9 alin. (2) C. proc. civ. sunt fondate, întrucât instanţele devolutive nu au stabilit deplin situaţia de fapt a cauzei, nu au dat actelor şi faptelor deduse judecăţii calificarea juridică şi nu s-au prevalat de pârghiile recunoscute de lege pentru a lămuri sau sancţiona construcţia echivocă a acţiunii civile dedusă judecăţii.

Într-un prim considerent, Înalta Curte stabileşte ca, la reluarea judecăţii apelului, cadrul procesual obiectiv să fie corectat, pornind de la următoarele repere.

Pe de o parte, deşi din actele dosarului nu rezultă că reclamanta ar fi învestit instanţele cu o cerere de constatare a nulităţii absolute a contractului de cesiune din 23.02.2011 şi nici a actului adiţional din 15.02.2011 la actul constitutiv al S.C. A. S.R.L., anularea acestor acte a fost dispusă de instanţa de fond.

Pe de altă parte, ca urmare a disjungerii dispuse de instanţa de fond, ca şi a limitelor devoluţiunii fixate de apelurile declarate, obiectul acţiunii în nulitate absolută nu va mai include nici contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.04.2011 (păstrat în obiectul dosarului iniţial) şi nici decizia asociatului unic al S.C. A. S.R.L. din 12.04.2011, asupra căreia prima instanţă nu s-a pronunţat.

Consecutiv eliminării incongruenţelor regăsite şi a fixării obiectului acţiunii, instanţa de apel va examina în ce măsură demersul procesual al reclamantei întruneşte condiţiile reglementate de art. 32 C. proc. civ., în corelaţie cu finalitatea declinată de aceasta - anularea contractului de vânzare încheiat între reclamanta vânzătoare S.C. A. S.R.L şi pârâţii cumpărători E. şi F. -, şi cu decizia nr. 145/14.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul cu nr. x/2012, prin care această cerere a fost, definitiv, respinsă.

Din perspectiva cauzei acţiunii, cu referire la actul adiţional din 20.09.2011 încheiat între D. şi pârâtul C., se impune lămurirea motivelor care se pretinde că ar atrage nulitatea sa absolută, care nu sunt individualizate nici în acţiunea introductivă şi nici în hotărârea instanţei de fond; se va avea în vedere că acest act nu este subsecvent celorlalte acte juridice atacate prin acţiune.

Criticile prin care recurentul contestă calificarea drept motive noi în apel a concluziilor scrise formulate la 14.06.202 sunt fondate.

În examinarea Înaltei Curţi, argumentele în litigiu nu depăşesc cadrul procesual configurat în faţa primei instanţe şi nu puteau fi înlăturate în temeiul art. 478 alin. (1) C. proc. civ., de vreme ce, atât prin întâmpinare în etapa fondului, cât şi prin memoriul de apel, pârâtul C. a susţinut că pârâtul I. a consimţit la operaţiunile juridice prin care el a fost cooptat ca asociat al reclamantei şi, ulterior, a dobândit calitatea de asociat unic al acesteia.

Ambele părţi au evocat că actele juridice a căror nulitate absolută s-a cerut a fi constatată reflectă săvârşirea unor infracţiuni, de fals sau înşelăciune şi au adus la cunoştinţa instanţelor de fond că s-au prevalat de dreptul de a sesiza instanţele penale.

Actele dosarului reflectă că pârâtul I. a formulat plângere penală împotriva numiţilor E., F. şi C., care a fost clasată în dosarul penal nr. x/2013, soluţia fiind menţinută prin încheierea nr. 428/07.03.2017 a Judecătoriei Galaţi în dosarul nr. x/2016. Reclamanta S.C. A. S.R.L. a adus la cunoştinţa primei instanţe că a formulat, la 26.03.2015, plângere penală împotriva aceloraşi persoane, tribunalul apreciind, însă, că nu se impune suspendarea cauzei.

În apel, la solicitarea pârâtului C., instanţa a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarelor penale nr. x/2015 şi nr. y/2015, al căror obiect identic consta în cercetarea infracţiunilor prevăzute de art. 244 alin. (1), (32)2 alin. (1) şi 323 alin. (1) C. pen., în legătură cu actele constitutive ale S.C. A. S.R.L. şi cu actele adiţionale la acestea încheiate la 15.02.2011 şi 23.02.2011. Cele două dosare penale au fost întrunite, prin conexare, în dosarul nr. x/2015.

Curtea de apel a dispus reluarea judecăţii numai când ordonanţa de clasare dispusă în dosarul penal nr. x/2015 a rămas definitivă. În dosarul nr. x/2021, plângerea pârâtului C. a fost respinsă ca tardivă, iar în dosarul nr. x/2020, plângerea pârâtului I. a fost respinsă ca nefondată, soluţie ce s-a întemeiat inclusiv pe incidenţa principiului ne bis in idem, dat fiind că cercetarea faptelor imputate lui C. se realizase deja în dosarul penal nr. x/2013

În această configuraţie procesuală, criticile recurentului privind modul în care instanţa de apel a condus cercetarea judecătorească în apel, ulterior reluării judecăţii, trebuie să primească un răspuns adecvat în rejudecarea litigiului.

Din moment ce recurentul-pârât îşi conservase la nivel procesual dreptul de a deduce instanţei de apel apărarea prin care susţinea că pârâtul I. consimţise la naşterea celor două raporturi juridice care îi legau - la 15.02.2011, majorarea capitalului social, operaţiune prin care C. a devenit asociat al S.C. A. S.R.L. şi, la 23.02.2011, înstrăinarea integrală a participaţiei sale -, instanţa de apel nu o putea paraliza, prin respingerea ca tardive a motivelor ce o valorificau.

Complementar, instanţa de control judiciar era ţinută de a cerceta solicitarea de a cenzura hotărârea primei instanţe prin raportare la stabilirea situaţiei de fapt, fiind chemată să administreze nemijlocit probe care să adreseze inclusiv constatările ce reieşeau din dosarele penale şi care nu puteau fi ignorate, din moment ce opuneau aceleaşi părţi şi vizau o chestiune fundamentală pentru dezlegarea cauzei civile.

Considerentele expuse reliefează încălcarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 22 alin. (2), a art. 254 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 479 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 28/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 772 din 16.10.2015.

În consecinţă, se va dispune rejudecarea apelului pârâtului C., urmând a fi analizat integral memoriului de apel, dar şi susţinerile formulate de acesta pe parcursul etapei apelului, în corelaţie cu dezlegările instanţei supreme.

În măsura în care probatoriul administrat în rejudecare va confirma existenţa consimţământului lui I. la dobândirea calităţii de asociat de către C. în S.C. A. S.R.L., instanţa de apel va stabili în ce măsura mai este incidentă nulitatea absolută, în raport cu natura consensuală a actelor juridice şi cu semnarea lor de un împuternicit, soţia pârâtului cedent.

Criticile recurentului care tind la recunoaşterea autorităţii de lucru judecat a încheierilor din dosarele penale, expuse în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ. sunt nefondate şi vor fi înlăturate.

Instanţa supremă subliniază că analiza oportunităţii măsurii suspendării judecăţii se face din perspectiva raţiunii art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., adică pentru a asigura cadrul ca anumite chestiuni prejudiciale, cercetate în dosarul penal, să poată fi valorificate în procesul civil, dacă vor întruni condiţiile lucrului judecat.

Măsura suspendării judecăţii apelului nu obliga instanţa de prim control judiciar să accepte soluţia instanţei penale decât dacă în cauza penală se pronunţa o hotărâre definitivă, singura învestită cu autoritate de lucru judecat, în sensul art. 28 alin. (1) C. proc. pen.., ipoteză care - contrar susţinerilor recurentului - nu se verifică în cauză.

Aşadar, pentru considerentele prezentate în această decizie, Înalta Curte va decide, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., admiterea recursului şi, potrivit art. 497 C. proc. civ., casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, care va rejudecă apelurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de pârâtul C., în concordanţă cu aspectele dezlegate prin prezenta decizie, urmând a examina şi criticile subsumate de recurent motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Chiar dacă, formal, întinderea casării pare a fi totală, această măsură nu este determinată decât de natura motivului de ordine publică invocat de instanţa supremă; cu toate acestea, este necesar a se indica instanţei de rejudecare că cererile asupra cărora instanţa de fond nu s-a pronunţat şi cu privire la care nu s-a cerut completarea hotărârii, nu vor fi reanalizate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei nr. 225/14.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2023.