Peremption of recourse for lack of diligence in labor dismissal litigation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) declared the recurred appeal lapsed (perimat), thereby upholding the Court of Appeal's prior decision to lapse the first-instance appeal, which in turn confirmed the lower court's dismissal of the plaintiff's labor claims. The dispute involved a challenge to an employer's decision to terminate an employee, wherein the plaintiff sought annulment of the dismissal and compensation but failed to prosecute the appeal proceedings diligently. The decisive legal basis was Article 416 of the Code of Civil Procedure, under which the ICCJ found that the case remained dormant for more than six months due to the parties' fault following the last procedural act on June 22, 2022, and no statutory grounds for interrupting or suspending the lapse period under Articles 417 and 418 C. civ. proc. were present.
Legislator headnote
AI generatedart. 416 C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 420 alin. (1) C. proc. civ, art. 418 C. proc. civ; Peremption of recourse for lack of diligence in labor dismissal litigation: Prin încheierea din 22.06.2022, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din 26.01.2023, a stabilit termen pentru verificarea incidentului perimării şi a dispus citarea părţilor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 mai 2023
Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia Civilă, la 02.05.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei de concediere nr. 36/22.04.2019, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară concedierii, şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale şi de orice altă natură, indexate, majorate şi reactualizate, de care ar fi putut beneficia în situaţia în care pârâta nu ar fi emis decizia atacată, şi a sumei de 5.000 RON, daune morale.
Prin sentinţa civilă nr. 320/10.03.2020, Tribunalul Dâmboviţa, secţia Civilă a respins ca nefondată acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, a cărui judecată a fost suspendată, prin încheierea din 14.09.2020, de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pentru lipsa nejustificată a părţilor; prin decizia nr. 3113/13.12.2021, instanţa a constatat perimat apelul.
Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, susţinând că sancţiunea perimării a fost greşit aplicată, câtă vreme cererea de reluare a judecăţii apelului, formulată la 02.11.2021 se plasează în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ.
În motivare, autorul căii de atac a susţinut că recursul pe care l-a formulat împotriva încheierii de suspendare a judecăţii apelului, a avut efect suspensiv asupra termenului de perimare a căii de atac, care a subzistat până la comunicarea deciziei nr. 999/14.04.2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Prin încheierea din 22.06.2022, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din 26.01.2023, a stabilit termen pentru verificarea incidentului perimării şi a dispus citarea părţilor.
În dezbateri, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 şi 482 C. proc. civ., reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.
În accepţiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancţiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancţiune procedurală, cât şi de act de desistare a părţilor de la judecarea procesului.
Reglementată pentru a asigura soluţionarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar şi pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părţilor din proces, perimarea poate fi constatată de instanţă din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ. şi operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de textul de lege enunţat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni şi vina părţii.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că ultimul act de procedură a fost îndeplinit în cauză la 22.06.2022, când judecata a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. ulterior acestei date, părţile nu au mai efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală.
În aceste condiţii, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 şi art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 3113/13.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2023.