Survivor pension claim under Law 189/2000: admission of witness testimony as valid proof of 1942 ethnic persecution in absence of official refugee records
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension fund's appeal, upholding the appellate court's order to annul the pension decision and obligate the fund to grant survivor benefits to the plaintiff. The dispute concerned a claim by a surviving spouse for compensation under Law No. 189/2000 for ethnic persecution suffered by her husband during 1942, specifically challenging a refusal of benefits due to the absence of official refugee records. The court ruled that the appellant failed to prove its case, as the claimant successfully established the required factual circumstances through witness testimony and corroborating evidence. The decision relied on the normative provisions of Law No. 189/2000 and Government Decision No. 127/2000, which permit proof of ethnic persecution by any legal means, including witness declarations, when official documents are unavailable, thereby validating the first-instance findings that the claimant was entitled to the benefits.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 din Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Survivor pension claim under Law 189/2000: admission of witness testimony as valid proof of 1942 ethnic persecution in absence of official refugee records: Din actele dosarului se constată că în cauză, dovada refugiului soțului reclamantei, ca urmare a persecuțiilor etnice suferite, s-a făcut conform art. 4 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2000. care prevede că, în lipsa actelor oficiale, se poate face prin declarație de martor, dovada persecuției etnice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8800 din 9 decembrie 2003, la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta P.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Caraș Severin, anularea hotărârii nr. 173 din 19 septembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a-i stabili și acorda drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a lui P.S.
În motivare, reclamanta a arătat că soțul său s-a refugiat, în luna iulie, anul 1942, din localitatea de domiciliu. Dobricionești, județul Bihor, în localitatea Jebel, județul Timiș, ca urmare a persecuției etnice exercitate de regimul hortyst.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș Severin a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, motivând că reclamanta nu a prezentat acte oficiale din care să rezulte refugiul soțului acesteia.
Prin sentința civilă nr. 12/PI din 13 ianuarie 2004, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să îi acorde reclamantei, drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în cauză, declarațiile martorilor, se coroborează cu decizia de pensie, prin care surorii lui P.S., i-a fost acordată indemnizația prevăzută de Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș Severin. considerând că soluția dată este nelegală, prin aceea că instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate, și anume, adresa nr. 2161/2002. prin care Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale a comunicat reclamantei, că soțul acesteia nu figurează în evidențele deținute, cu privire la persoanele refugiate.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului se constată că în cauză, dovada refugiului soțului reclamantei, ca urmare a persecuțiilor etnice suferite, s-a făcut conform art. 4 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2000. care prevede că, în lipsa actelor oficiale, se poate face prin declarație de martor, dovada persecuției etnice.
Tot astfel, potrivit dispozițiilor art. 61, dovedirea situațiilor prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, se face cu acte oficiale, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În raport cu dispozițiile legale menționate, se constată că în mod corect, a reținut instanța, că soțul reclamantei, P.S., s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și că, deci, aceasta este îndreptățită să beneficieze de prevederile art. 3 din această lege.
În consecință, prezentul recurs urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Caraș Severin împotriva sentinței civile nr. 12 din 13 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2005.