Contractual privilege removal claim fails; appeal annulled as inadmissible legality-review overreach

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la 08.11.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate neexecutarea de către pârâţi a obligaţiilor contractuale prevăzute în art. 2.2. lit. ii) şi lit. iii) din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/13.12.2007 de Biroul Notarului Public D. şi, în consecinţă, să dispună radierea din cartea funciară a privilegiilor pentru diferenţele din preţul de cumpărare 1 şi 2, în valoare de 47.500 Euro fiecare, stabilite conform art. 2.2 din contract.

Prin sentinţa civilă nr. 1801/27.05.2021, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe civile, a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., care a fost respins prin decizia civilă nr. 353/02.03.2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Împotriva deciziei civile, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând modificarea în tot a acesteia şi a sentinţei primei instanţe, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Subsecvent expunerii extinse a circumstanţelor disputei litigioase, recurenta a dezvoltat ipoteza de casare reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că instanţele devolutive au făcut o interpretare greşită a art. 1546 C. civ. 1864 şi au încălcat art. 970 şi 971 din acelaşi act normativ.

O primă critică a vizat considerentul instanţei de apel potrivit căruia contractul de vânzare nu a fost ratificat de intimaţi, apreciind că acesta nu are în vedere încasarea de către aceştia a preţului contractual.

Recurenta a combătut şi raţionamentul instanţei, privind conţinutul mandatului acordat de intimaţi semnatarului contractului, susţinând că acesta avea dreptul de a negocia integral clauzele contractuale.

Totodată, a invocat dispoziţiile art. 970 C. civ., arătând că intimaţii-pârâţi au dat dovadă de rea-credinţă. Autoarea căii de atac a solicitat instanţei de recurs să dea eficienţă dispoziţiilor art. 2.4. din contractul de vânzare şi, reţinând neîndeplinirea de către intimaţi a obligaţiilor contractuale ce le revin, să constate ca final preţul contractual achitat la data semnării contractului de vânzare.

În viziunea recurentei, dacă s-ar admite că depăşirea limitelor mandatului de semnatarul contractului determină înlăturarea art. 2.2 lit. ii) şi iii) din contractul de vânzare, atunci ar deveni lipsită de cauză obligaţia corelativă a recurentei de a plăti resturile de preţ 1 şi 2, ceea ce determină radierea acestora din cartea funciară.

O altă critică a autoarei recursului s-a referit la refuzul primei instanţe de a da neprezentării la interogatoriu a intimatei C., efectul prevăzut de a art. 358 C. proc. civ. Deşi a recunoscut marja de apreciere a instanţei într-o astfel de situaţie, în sensul de a o considera fie o mărturisire deplină, fie numai început de dovadă, a afirmat că atitudinea intimatei trebuia echivalată unei mărturisiri, în sensul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale prevăzute în art. 2.2. lit. ii) şi iii) din contractul de vânzare.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la 24.11.2022, intimatul B. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca neîntemeiat.

Analizând excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu, în raport cu actele dosarului, criticile şi apărările formulate şi cu prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. Totodată, neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului de recurs este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile. În etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză, în vederea stabilirii situaţiei de fapt, rămân în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond, ca instanţe în faţa cărora are loc devoluţiunea cauzei.

Deşi subsumate formal art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile recurentei tind atât la o nouă evaluare a situaţiei de fapt, cât şi la reinterpretarea probatoriului, care să conducă, în ceea ce priveşte conţinutul mandatului, la o concluzie opusă celei reţinute de instanţele de fond.

În examinarea Înaltei Curţi, însă, concluzia instanţei de apel privind depăşirea limitelor mandatului şi inexistenţa unei ratificări a clauzelor contractuale din partea pârâţilor se întemeiază pe administrarea probatoriului şi nu este rezultatul greşitei interpretări sau aplicări a art. 970-971 sau 1.546 C. civ. 1864.

De altfel, recurenta nu reuşeşte să identifice acele statuări în drept ale instanţei de prim control judiciar pe care să le critice şi nici nu prezintă un raţionament propriu prin care, pornind de la starea de fapt stabilită de instanţa de prim control judiciar, să arate care era modul corect de aplicare a dispoziţiilor evocate, pentru o justă soluţionarea a apelului.

Aceasta impune concluzia că autoarea recursului încearcă să demonstreze eronata aplicare a unor dispoziţii legale pornind de la premisa că instanţa de apel a stabilit în mod eronat situaţia de fapt. Or, greşita aplicare a unor dispoziţii legale poate fi verificată în recurs numai prin raportare la situaţia de fapt stabilită de instanţele devolutive, deoarece controlul exercitat în calea extraordinară de atac este unul exclusiv de legalitate.

Motivele de recurs care pretind existenţa unei ratificări a mandatului acordat persoanei vizează temeinicia hotărârii, din moment ce instanţa de apel a statuat în fapt că nu s-a dovedit, prin nici un mijloc de probă că pârâţii ar fi ratificat, expres sau tacit, obligaţiile menţionate la art. 2.2 din contractul de vânzare.

Acest considerent se aplică eadem ratio şi criticii privind valoarea probatorie atribuită de instanţele devolutive interogatoriului pârâţilor, atât în privinţa neprezentării la interogatoriu a pârâtei C., cât şi cu referire la răspunsurile date de pârâtul B..

Mai mult, acest motiv de recurs, ce ar fi putut fi circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reprezintă reluarea unui argument expus în apel împotriva hotărârii primei instanţe şi nu vizează, deci, decizia recurată. Or, în măsura în care instanţa de apel a dat un răspuns elaborat acestui motiv de apel, prin reiterarea lui ca motiv de casare, acesta nu deduce instanţei de control o critică de nelegalitate specifică recursului; partea nu face decât să opună instanţei de recurs propria sa interpretare asupra valorii probatorii a unui fapt juridic, contrar dezlegării date de instanţa de fond.

În considerarea celor ce precedă, constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementată de art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 353/02.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2023.