Jurisdictional conflict over challenge to local council resolution altering surface rights fees: administrative rather than civil jurisdiction due to unilateral public act

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la 30.05.2022, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Suceava şi Consiliul Local al Municipiului Suceava, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea în parte a Hotărârii nr. 15/27.01.2022 a Consiliului Local al Municipiului Suceava, sub aspectul modificării pretins nelegale şi unilaterale a preţului stabilit de părţi prin contractul de acordare a dreptului de folosinţă nr. x/18.12.2012 şi înlăturarea tuturor obligaţiilor financiare, administrative şi/sau de orice altă natură stabilite prin această hotărâre, în sarcina reclamantei.

Prin sentinţa civilă nr. 6003/17.11.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea uneia dintre secţiile civile ale Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a evocat dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) şi c)1) şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi a reţinut că Hotărârea nr. 15/2022 emisă de Consiliul Local al Municipiului Suceava are ca obiect prelungirea duratei şi stabilirea indemnizaţiei datorate de reclamantă pentru dreptul de superficie asupra unui teren proprietate privată al municipiului Suceava, constituit printr-un contract care nu are natura unuia administrativ, întrucât nu priveşte punerea în valoare a unui bun public. A mai arătat că litigiul priveşte faza premergătoare încheierii unui contract civil şi nu are relevanţă faptul că una dintre părţi este o autoritate publică, astfel că instanţa competentă material este una civilă. Astfel, a evocat dispoziţiile art. 551 alin. (2) şi art. 693 alin. (1) C. civ. şi, reţinând incidenţa prevederilor art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1 şi art. 117 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) şi lit. c)1) şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a stabilit competenţa Tribunalului Suceava în soluţionarea cauzei.

Astfel învestit, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a pronunţat sentinţa nr. 58/14.03.2023, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea acestei soluţii, a evocat dispoziţiile art. 226 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., precum şi statuările Deciziei nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi a reţinut că determinarea competenţei materiale procesuale presupune stabilirea cu prioritate a obiectului şi naturii litigiului, şi nu a calităţii de profesionist a uneia dintre părţi. Astfel, faţă de obiectul prezentului litigiu, anume anularea unei hotărâri a unei autorităţi administrative locale deliberative, în raport cu faptul că litigiul cu profesionişti presupune să fi fost generat de modul de exercitare a activităţii economice a profesionistului, a statuat că instanţa competentă trebuie stabilită pe temeiul art. 1 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind instanţa de contencios administrativ de la sediul reclamantului, în speţă Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, instanţa competentă se stabileşte raportat la obiectul şi natura litigiului, faţă de care procesul intră sub jurisdicţia instanţelor civile sau a celor de contencios administrativ.

Cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea în parte a Hotărârii nr. 15/27.01.2022 a Consiliului Local al Municipiului Suceava, în ce priveşte modificarea unilaterală, de către proprietarul Municipiul Suceava, a preţului datorat de superficiarul S.C. A. S.A. pentru dreptul de folosinţă asupra unui teren proprietate privată al unităţii administrativ-teritoriale, pe care reclamanta l-a deţinut în temeiul contractului de acordare a dreptului de folosinţă nr. x/18.12.2012.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Examinând actul atacat, prin prisma acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că prin hotărârea a cărei anulare se solicită s-a aprobat prelungirea duratei de acordare a dreptului de folosinţă asupra unui teren proprietate privată a Municipiului Suceava către societatea reclamantă, precum şi preţul cedării dreptului de folosinţă.

Se cuvine subliniat că, deşi terenul în discuţie este proprietatea privată a Municipiului Suceava, acordul de voinţă al părţilor, în sensul prelungirii, prin act adiţional, a contractului nr. x/18.12.2012, nu pare că s-ar fi materializat.

În aceste condiţii, în speţă nu s-a dedus judecăţii o cerere care să vizeze un contract, pentru a se aprecia asupra incidenţei art. 2 alin. (1) lit. c)1) din Legea nr. 554/2004, ci, în mod exclusiv, o hotărâre de consiliul local, act administrativ individual emis de o autoritate publică locală în exercitarea atribuţiilor legale, acţiunii fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi atrăgând competenţa instanţei de contencios administrativ.

Cu privire la stabilirea instanţei competente material, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, (...) se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, (...) se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În speţă, emitentul actului administrativ individual atacată este Consiliul Local al Municipiului Suceava, autoritate publică locală, astfel că instanţa competentă material să soluţioneze cauza este tribunalul.

Stabilirea instanţei competente teritorial se va face pe temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (...)".

Din actele dosarului, a rezultat că reclamanta are sediul în municipiul Bucureşti, astfel că instanţa competentă teritorial este Tribunalul Bucureşti.

În consecinţă, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2023.