Cassation annulled for unpaid stamp duty and rejected as inadmissible, leaving appellate order reversing post-insolvency fraudulent dividends final

Şedinţa publică din data de 09 mai 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la 09 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei în insolvenţă B. S.R.L., a formulat acţiune în anulare, prin care a solicitat instanţei să dispună constatarea nulităţii absolute a operaţiunilor prin care asociatul unic şi, totodată, administratorul statutar al debitoarei, dl. C., a dispus repartizarea dividendelor în sumă de 341.744 RON în favoarea sa şi compensarea acestei sume cu o parte din datoria pe care acesta o avea de achitat către societatea B. S.R.L., operaţiuni efectuate după deschiderea procedurii de insolvenţă, fără acordul prealabil al judecătorului-sindic sau al administratorului judiciar, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, respectiv asociatul debitoarei să datoreze în continuare societăţii B. S.R.L. şi suma de 341.744 RON ce a făcut obiectul operaţiunilor de repartizare a dividendelor şi de compensare.

A mai solicitat desemnarea unui curator special de către instanţa de judecată, în temeiul art. 53 alin. (3) din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, având în vedere că debitoarea B. S.R.L. nu are desemnat un administrator special, care să reprezinte interesele debitoarei în cadrul acţiunii în anulare.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

La 20 august 2019, reclamanta A.. a solicitat instanţei să dispună citarea şi introducerea în cauză a moştenitorilor, ca urmare a decesului pârâtului C., după introducerea acţiunii în anulare ce formează obiectul dosarului, astfel: D., în calitate de fiică a decedatului, respectiv E., în calitate de soţie supravieţuitoare.

Prin sentinţa civilă nr. 2268 din 21 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D. şi a respins cererea împotriva acesteia, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte acţiunea, în contradictoriu cu pârâta E. şi a dispus anularea operaţiunilor prin care s-a dispus repartizarea dividendelor, în sumă de 341.744 RON, în favoarea fostului asociat unic şi administrator statutar, C., prin compensarea acestei sume cu datoriile pe care acesta le avea faţă de societatea debitoare B. S.R.L.

A dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii operaţiunii a cărei anulare s-a dispus prin sentinţă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 2099 din 26 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul reclamantei.

A schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că:

A respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei E..

A admis cererea.

A obligat ambele pârâte la repunerea în situaţia anterioară.

Prin încheierea de şedinţă din 11 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 2099 din 26 noiembrie 2021 cu privire la numele pârâtei faţă de care s-a respins prin decizia menţionată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, anume Vremera D. (corect), iar nu E. (cum greşit s-a menţionat).

Prin încheierea civilă nr. 24 din 11 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de stabilire a onorariului curatorului special formulată de petenta G..

Prin încheierea de şedinţă din 11 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 2099 din 26 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, formulată de pârâtele Vremera-D. şi E..

Împotriva deciziei nr. 2099 din 26 noiembrie 2021 şi a încheierii de şedinţă din 11 martie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2016, pârâtele Vremera-D. şi E. au declarat recurs, precizând că motivele de recurs vor fi depuse după comunicarea motivării încheierii din 11 martie 2022, în raport de dispoziţiile art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

Prin motivele de recurs depuse la 10 aprilie 2022, recurentele-pârâte, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat casarea deciziei recurate şi reţinerea cauzei spre rejudecare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă la 14 aprilie 2022, sub nr. x/2016.

La 09 mai 2022, curatorul special al intimatei-pârâte B. S.R.L., G., a formulat o cerere de stabilire a remuneraţiei şi obligare a recurentelor-pârâte la plata remuneraţiei.

La 11 mai 2022, în termen legal, intimata-reclamantă A.. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 06 iunie 2022, recurentele-pârâte au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea apărărilor intimatei-reclamante şi admiterea recursului astfel formulat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, iar, prin încheierea din 07 martie 2023 s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, cu menţiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere, în 10 zile de la comunicare.

La 28 martie 2023 recurentele-pârâte au formulat punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţiile netimbrării şi inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la excepţia netimbării recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 2099 din 26 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, Înalta Curte reţine următoarele:

Articolul 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru instituie regula caracterului timbrabil al oricărei acţiuni, excepţiile fiind de strictă interpretare şi aplicare. Prin jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, Decizia nr. 401 din 13 iunie 2017, Decizia nr. 169 din 29 martie 2018, Decizia nr. 27 din 17 ianuarie 2019, Decizia nr. 432 din 4 iulie 2019, Decizia nr. 260 din 22 aprilie 2021) s-a statuat, cu valoare de principiu, că accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi, implicit, nici realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit.

Accesul la justiţie presupune, aşadar, respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, condiţie prealabilă şi extrinsecă actului de procedură (cererea de recurs), fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, în vreme ce alin. (3) al aceluiaşi articol instituie sancţiunea nulităţii recursului pentru neîndeplinirea acestei cerinţe, dispoziţie concordantă cu art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit căruia, dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Cuantumul taxelor judiciare de timbru este reglementat pentru etapa recursului de dispoziţiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, alin. (1) instituind o taxă fixă în cuantum de 100 RON pentru invocarea motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ., în vreme ce alin. (2) instituie o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50% din taxa datorată în raport de suma contestată, pentru acţiunile evaluabile în bani, în situaţia invocării motivului de recurs prevăzut de pct. 8.

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În cauza de faţă, prin rezoluţia de primire a dosarului din 27 aprilie 2022, s-a stabilit în sarcina recurentelor-pârâte obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.511,22 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, cuantumul taxei judiciare de timbru fiind determinat prin raportare la criticile formulate de parte, precum şi la caracterul evaluabil în bani al acţiunii, susceptibil de timbrare conform cotei procentuale prevăzute de art. 3 din acelaşi act normativ.

Prin actul de procedură comunicat la 05 mai 2022, li s-a pus în vedere recurentelor-pârâte obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul determinat de instanţă, precum şi posibilitatea de a formula cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurentele-pârâte au formulat, la 16 mai 2022, cerere privind reexaminarea taxei judiciare de timbru. Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2016/a2, iar prin încheierea pronunţată la 08 iunie 2022 instanţa a respins ca tardivă cererea.

De asemenea, la 12 mai 2022, recurentele-pârâte au formulat cerere privind acordarea ajutorului public judiciar, sub forma scutirii, reducerii, eşalonării ori amânării plăţii taxei judiciare de timbru. Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2016/a1, iar prin încheierea pronunţată la 21 iunie 2022, instanţa a respins cererea.

Împotriva acestei încheieri, la 14 iulie 2022, recurentele-pârâte au formulat cerere de reexaminare, solicitând admiterea cererii în sensul acordării ajutorului public judiciar prin modalitatea reducerii sau eşalonării taxei de timbru, cerere ce a fost respinsă prin încheierea din 28 septembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.1.

Având în vedere că plata taxelor judiciare de timbru este o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, în raport de fiecare fază procesuală, obligaţia de achitare anticipată a acestora este justificată, ca şi sancţiunea anulării cererii, în caz de neplată, aşa cum s-a apreciat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul liber la justiţie nu este un drept absolut. În legătură cu stabilirea taxelor judiciare de timbru, instanţa europeană a reţinut că, deşi instituirea taxei judiciare de timbru reprezintă o ingerinţă în exercitarea dreptului de acces la justiţie, prin aceasta se urmăreşte un scop legitim, vizând, în esenţă, buna administrare a justiţiei. Astfel, s-au reafirmat coordonatele dreptului de acces la o instanţă, în sensul că dreptul de a sesiza tribunalul, ca un element esenţial al dreptului la un tribunal, nu este absolut, ci poate fi limitat prin lege, statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere în acest sens.

Prin urmare, având în vedere că recurentele-pârâte nu au înţeles să achite taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac a recursului, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ. se impune admiterea excepţiei nulităţii, cu consecinţa anulării, ca netimbrat, a recursului declarat de recurentele-pârâte Vremera-D. şi E. împotriva deciziei civile nr. 2099 din 26 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din 11 martie 2022, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului recurs este reprezentat, pe de o parte, de decizia nr. 2099 din 26 noiembrie 2021, iar, pe de altă parte, de încheierea de şedinţă din 11 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 2099 din 26 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Prin urmare, se constată că, la originea prezentului litigiu se află cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin care reclamanta A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei în insolvenţă B. S.R.L., a formulat acţiune în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, prin care a solicitat instanţei să dispună constatarea nulităţii absolute a operaţiunilor prin care asociatul unic şi, totodată, administratorul statutar al debitoarei, a dispus repartizarea dividendelor în sumă de 341.744 RON în favoarea sa şi compensarea acestei sume cu o parte din datoria pe care acesta o avea de achitat către societatea B. S.R.L., operaţiuni efectuate după deschiderea procedurii de insolvenţă, fără acordul prealabil al judecătorului-sindic sau al administratorului judiciar, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, respectiv asociatul debitoarei să datoreze în continuare societăţii B. S.R.L. şi suma de 341.744 RON ce a făcut obiectul operaţiunilor de repartizare a dividendelor şi de compensare.

Aşadar, cererea de chemare în judecată a fost promovată în cadrul unui dosar privind procedura insolvenţei, reglementată de dispoziţiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Potrivit art. 45 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 85/2014, "Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: i) judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar pentru anularea unor acte ori operaţiuni frauduloase, potrivit prevederilor art. 117-122 şi a acţiunilor în nulitatea plăţilor sau operaţiunilor efectuate de către debitor, fără drept, după deschiderea procedurii;".

Articolul 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 are următorul conţinut:

"Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive.". Totodată, conform art. 46 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel.".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

Nu în ultimul rând, instanţa supremă are în vedere şi dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., conform cărora:

"Sunt hotărâri definitive: 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;", respectiv alin. (2) al aceluiaşi articol "Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării.".

Faţă de conţinutul prevederilor art. 43 alin. (1) şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, raportat la art. 45 alin. (1) lit. j) din acelaşi act normativ, rezultă că decizia nr. 2099 din 26 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, are caracter definitiv de la data pronunţării.

Întrucât este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., rezultă că decizia sus-menţionată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind incidente dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Cât priveşte încheierea de şedinţă din 11 martie 2022, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 2099 din 26 noiembrie 2021 a aceleiaşi instanţe, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 446 C. proc. civ., conform cărora, "Încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii sau completarea.".

De asemenea, se impun a fi reţinute şi dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.".

Recunoaşterea exercitării unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, în cazul în care hotărârea recurată are caracter definitiv de la pronunţarea sa, potrivit dispoziţiilor art. 634 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs, devine operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ. şi, ca atare, recursul astfel promovat este inadmisibil.

Reţinând că decizia nr. 2099 din 26 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, este definitivă de la pronunţare, pe cale de consecinţă, nici încheierea din 11 martie 2022, având ca obiect lămurirea dispozitivului acestei decizii, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Aşa fiind, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 43 alin. (1) şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, se impune admiterea excepţiei inadmisibilităţii cu consecinţa respingerii, ca inadmisibil, a recursului declarat de recurentele-pârâte Vremera-D. şi E. împotriva încheierii de şedinţă din 11 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În ceea ce priveşte cererea formulată de G. în calitate de curator special al intimatei-pârâte B. S.R.L., înregistrată la 09 mai 2022, prin care se solicită stabilirea remuneraţiei cuvenite, precum şi a părţii căreia îi revine obligaţia de plată, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. (1) teza finală C. proc. civ., "(...) instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant".

Potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, "Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanţă, prin încheiere, stabilindu-se totodată şi modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calităţii sale, ţinându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraţia va putea fi majorată".

Se constată că, în speţă, numita G. a fost desemnată în calitate de curator special al societăţii B. S.R.L. de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin încheierea pronunţată la 08 mai 2019, stabilindu-se, totodată, onorariul provizoriu în sumă de 500 RON, în sarcina reclamantului.

Deşi art. 58 C. proc. civ. nu limitează atribuţiile curatorului doar în faţa instanţei care l-a desemnat, fiind posibilă menţinerea acestuia şi în căile de atac, în această situaţie, instanţele de control judiciar nu vor putea stabili o nouă remuneraţie, întrucât nu ele au procedat la desemnarea curatorului, acesta din urmă având posibilitatea de a se adresa instanţei care l-a desemnat cu o cerere de majorare a remuneraţiei, în funcţie de activitatea desfăşurată.

Prin urmare, se impune a se reţine faptul că petenta G., la încetarea calităţii sale de curator special al intimatei-pârâte B. S.R.L., are posibilitatea de a se adresa Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă cu o cerere de majorare a remuneraţiei, deoarece, potrivit dispoziţiilor legale precitate, atare atribuţie este în căderea instanţei care a desemnat curatorul, instanţa de recurs neavând posibilitatea de a stabili, ea însăşi, direct în această etapă procesuală, onorariul curatorului special.

De asemenea, se constată că o cerere similară de stabilire a remuneraţiei cuvenite a mai fost formulată de petentă şi în faţa instanţei de apel, fiind respinsă ca neîntemeiată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin încheierea civilă nr. 24 din 11 martie 2022.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea curatorului special G. de stabilire a remuneraţiei şi obligare a recurentelor-pârâte la plata remuneraţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentele-pârâte Vremera-D. şi E. împotriva deciziei civile nr. 2099 din 26 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Respinge recursul declarat de recurentele-pârâte Vremera-D. şi E. împotriva încheierii de şedinţă din 11 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Respinge cererea curatorului special G. de stabilire a remuneraţiei şi obligare a recurentelor-pârâte la plata remuneraţiei.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 mai 2023.