Conflict of jurisdiction between specialized civil sections: consolidation of trial court material competence at first instance bars appellate re-evaluation of professional liability specialization

Şedinţa publică din data de 09 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Ploieşti, la 02 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta Comuna Măgureni a solicitat obligarea pârâtei ANAF - DGRFP Ploieşti - Trezoreria Boldeşti-Scăeni la plata către reclamantă a sumei de 22.048,31 RON, reprezentând garanţie de bună execuţie constituită de societatea A. S.R.L., în contul x deschis la pârâtă şi aflat la dispoziţia reclamantei, sumă ce va fi actualizată cu rata inflaţiei, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 11 iulie 2019, până la data plăţii efective, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 41 din H.G. nr. 395/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 989 din 05 februarie 2021 Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de instanţă, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă la 28 septembrie 2021 sub acelaşi număr unic, respectiv x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 1213 din 28 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă acţiunea formulată de reclamanta Comuna Măgureni, în contradictoriu cu pârâta ANAF - DGRFP Ploieşti - Trezoreria Boldeşti-Scăeni, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Comuna Măgureni, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, apelul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la 22 septembrie 2022 sub acelaşi număr unic, respectiv x/2020.

Prin încheierea pronunţată în şedinta publică în data de 08 decembrie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, excepţie pe care a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, în cauză, ambele părţi au calitatea de profesionişti, obiectul judecăţii - pretenţii - derivă dintr-un contract încheiat între profesionişti, că acţiunea a fost întemeiată pe instituţia răspunderii contractuale, precum şi faptul că în cauză au fost invocate dispoziţii privind achiziţiile publice, astfel că litigiul este unul ce priveşte executarea contractului, respectiv deblocarea garanţiei de bună execuţie.

Invocând considerentele Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 38/2018, instanţa a arătat că, pentru cauzele precum cea care face obiectul dosarului, competenţa funcţională a fost stabilită în favoarea secţiei a II-a Civilă.

S-a mai reţinut faptul că nu are importanţă la nivelul cărei secţii a fost înregistrată iniţial cauza în faţa instanţei de fond, întrucât legiuitorul a lăsat în sarcina Colegiului de Conducere al fiecărei instanţe modalitatea efectivă de organizare şi de înfiinţare a unor completuri specializate sau chiar obligativitatea infiinţării lor or, dacă s-ar păstra raţionamentul, ar însemna ca hotărârea de colegiu a unui tribunal să determine efectiv şi modalitatea de organizare a instanţei superioare, lăsând fără efect hotărârea colegiului acesteia din urmă.

Prin urmare, a concluzionat că în cauză, cererea formulată de reclamantă este de competenţa materială procesuală a secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Ploieşti, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei secţii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Ploieşti, la 20 decembrie 2022, sub numărul de dosar x/2020

La termenul de judecată din 18 ianuarie 2023, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a Civile.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a secţiei a II-a Civile, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa de conflict a reţinut dispoziţiile art. 131 şi art. 129 din C. proc. civ., precum şi cele statuate prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Totodată, a arătat că, întrucât Tribunalul Prahova, secţia I civilă, la primul termen de judecată, respectiv la 25 februarie 2022, la care părţile au fost legal citate, în faţa primei instanţe, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ. a procedat, din oficiu, la verificarea şi stabilirea competenţei în soluţionarea pricinii şi a constatat că este competent general, material şi teritorial să judece pricina, invocarea excepţiei de necompetenţă materială de soluţionare a cauzei de către secţia I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti ulterior acestui moment procesual nu mai era posibilă întrucât a avut loc o consolidare a competenţei materiale procesuale în mod definitiv în privinţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea.

Pe cale de consecinţă, întrucât excepţia de necompetentă nu a fost invocată în condiţiile menţionate, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 13 februarie 2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două secţii specializate ale aceleiaşi instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Ploieşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. necompetenţa este de ordine publică "în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat.".

Prin prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a stipulat că:

"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.".

Conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.".

Totodată, prin dispoziţiile art. 136 C. proc. civ., legiuitorul recunoaşte existenţa unui conflict de competenţă între secţiile sau completele de judecată ale aceleiaşi instanţe, "Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere. (...) Dispoziţiile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul completelor specializate.".

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele legale, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cele două secţii ale Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă şi secţia a II-a Civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece apelul formulat în cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate fiind reciproce.

Cu privire la competenţa specializată a completului de judecată învestit cu soluţionarea unui proces, competenţă subsumată competenţei materiale procesuale, notează instanţa supremă faptul că aceasta constituie un aspect care se analizează în etapa judecăţii în primă instanţă, fie cu ocazia verificării competenţei în condiţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., fie cu aceea a soluţionării excepţiei de necompetenţă.

Prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.

Potrivit deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

"Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare; (…) astfel, în condiţiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competenţa trebuie atribuită instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…).".

Prin Decizia nr. 4/24.04.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii (nepublicată în Monitorul Oficial al României la data redactării prezentei decizii), s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:

- cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;

- în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).

Se constată că, în primă instanţă, soluţionarea litigiului a revenit secţiei I Civile a Tribunalului Prahova, în materie civilă, şi nu unei secţii în cadrul căreia funcţionează complete specializate în soluţionarea litigiilor cu profesionişti.

Se mai reţine faptul că, prin încheierea din 25 februarie 2022, instanţa de fond a procedat la verificarea competenţei şi, în temeiul art. 131 C. proc. civ., a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza.

Prin urmare, având în vedere că, în primul ciclu procesual (fond), litigiul a fost soluţionat de un complet specializat în materie civilă, în calea de atac competenţa de soluţionare a apelului revine secţiei din cadrul curţii de apel corespunzătoare secţiei din cadrul tribunalului care a pronunţat hotărârea atacată, completul învestit cu soluţionarea căii de atac neputând face abstracţie de competenţa completului ce a soluţionat procesul în primă instanţă şi, cu încălcarea limitei temporale prevăzute de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., să îşi aprecieze, în mod contrar, competenţa specializată în funcţie de natura şi obiectul procesului.

Dat fiind faptul că litigiul a fost soluţionat în fond de secţia civilă a tribunalului, deşi exista o altă secţie specializată în soluţionarea litigiilor privind activitatea profesioniştilor, în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 mai 2023.