Invalidity of cassation appeal for altering legal basis of revision and failing to articulate specific grounds under Romanian Code of Civil Procedure
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (ICCJ) annulled the appeal (recurs) declared by the National Fund for the Guarantee of Credits for Small and Medium Enterprises, thereby upholding the Court of Appeal's decision which had annulled the claimant's request for legal reopening and subsequent revision as tardy; the claimant effectively lost at the appellate level, leaving the underlying 2015 civil judgment and the 2016 appellate decision rejecting the guarantee's opposition intact. The dispute concerned a post-judgment remedy where the public-law entity claimant sought to annul a civil sentence regarding its creditor rights in an enforcement procedure, arguing it had not been properly notified; however, it initially filed the revision request under Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure, but subsequently attempted to justify its untimeliness under Article 509(1)(7) in the appeal. The decisive legal basis for the Supreme Court's nullification was the violation of the mandatory requirements for appellate motivation under Articles 486(1) and 489(2) of the Code of Civil Procedure, as the appellant failed to provide specific arguments demonstrating how the lower court misapplied the law and impermissibly altered the legal basis of the revision claim from Article 509(1)(8) to Article 509(1)(7), which is prohibited as a new plea in cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 186 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 511 C. proc. civ, art. 191 C. civ, art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Invalidity of cassation appeal for altering legal basis of revision and failing to articulate specific grounds under Romanian Code of Civil Procedure: The dispute concerned a post-judgment remedy where the public-law entity claimant sought to annul a civil sentence regarding its creditor rights in an enforcement procedure, arguing it had not been properly notified; however, it initially filed the revision request under Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure, but subsequently attempted to justify its untimeliness under Article 509(1)(7) in the appeal. The decisive legal basis for the Supreme Court's nullification was the violation of the mandatory requirements for appellate motivation under Articles 486(1) and 489(2) of the Code of Civil Procedure, as the appellant failed to provide specific arguments demonstrating how the lower court misapplied the law and impermissibly altered the legal basis of the revision claim from Article 509(1)(8) to Article 509(1)(7), which is prohibited as a new plea in cassation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to order the annulment of the appeal due to lack of proper motivation.
Full text
Şedinţa publică din data de 09 mai 2023
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 29 septembrie 2022, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, cererea de revizuire formulată de FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. - IFN (F.N.G.C.I.M.M. - S.A. - IFN) împotriva sentinţei civile nr. 10294/06.11.2015 pronunţate în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Botoşani, rămasă definitivă prin respingerea apelului formulat de A. S.A. prin decizia nr. 1526 - A/12.07.2016, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013.
Revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire şi anularea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii contestaţiei la executare formulate de contestatoarea B., cu consecinţa recunoaşterii creanţei sale înscrise în procedura de executare în dosarul nr. x/2014 al BEJ C., creanţă rezultată din raporturi juridice de drept civil, astfel cum a statuat Tribunalul Botoşani prin sentinţa civilă nr. 13/19.01.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2013.
În temeiul dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., a solicitat repunerea în termenul procedural de depunere a cererii de revizuire, motivat de faptul că nu i-a fost comunicată cererea contestatoarei şi nici soluţiile pronunţate în dosarul nr. x/2014, respectiv sentinţa civilă nr. 10294/06.11.2015 a Judecătoriei Botoşani şi decizia nr. 1526 - A/12.07.2016 a Tribunalului Botoşani, astfel că nu a avut posibilitatea de a interveni în cursul soluţionării acestuia.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi următoarele C. proc. civ.
Prin decizia nr. 276 din 17 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a admis excepţia tardivităţii cererii de repunere în termen, invocată din oficiu.
A anulat, ca tardiv formulată, cererea de repunere în termen.
A admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire.
A anulat, ca tardiv formulată, cererea de revizuire a petentei FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. - IFN (F.N.G.C.I.M.M. - S.A. - IFN) împotriva sentinţei civile nr. 10294/06.11.2015 pronunţate în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Botoşani, în contradictoriu cu intimaţii B., D., A. S.A. şi E. S.R.L. - prin administrator judiciar F..
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. - IFN (F.N.G.C.I.M.M. - S.A. - IFN), în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, admiterea cererii de repunere în termen, iar, pe fondul cauzei, admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.
În motivare, recurentul a invocat faptul că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în speţă a prevederilor art. 186 raportat la art. 511 C. proc. civ., susţinând că instanţa de judecată în mod greşit a reţinut, în considerentele hotărârii, că acesta nu se mai afla în termenul prevăzut de lege pentru a putea solicita repunerea în termen.
În acest context, a învederat că, întrucât este o persoană juridică de drept public (fiind înfiinţată prin H.G. nr. 1211/2001), astfel cum acesta este definită de legiuitor în art. 191 C. civ., temeiul de drept aplicabil cererii de revizuire era reprezentat de art. 511 alin. (1) pct. 7 coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
Cu privire la hotărârea nr. 10294/06.11.2015 pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. x/2014, a susţinut că nu a fost apărat, instanţa de judecată dispunând asupra unui drept ce îi aparţinea, fără a-l cita.
Mai arată recurentul că, în opinia sa, termenul de 1 an trebuie calculat de la data respingerii căii extraordinare de atac formulate împotriva sentinţei civile nr. 10294/06.11.2015 pronunţate de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. x/2014, respectiv de la data pronunţării deciziei nr. 54/2022 de către Tribunalul Botoşani, în dosarul nr. x/2021 - 25.02.2022.
În încheiere, susţinând că, în mod eronat instanţa de judecată a admis excepţia tardivităţii cererii de repunere în termen şi a cererii de revizuire, reiterează solicitarea de admitere a recursului, casarea hotărârii recurate, admiterea cererii de repunere în termen, iar, pe fondul cauzei, admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.
La 13 februarie 2023, intimata B. a formulat, în termen legal, întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată, subliniind faptul că, prin motivele de recurs s-a invocat un alt temei de drept decât cel pe care a fost întemeiată cererea de revizuire în faţa instanţei de fond. Astfel, arată că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi urm. C. proc. civ., în timp ce temeiul de drept invocat prin cererea de recurs este reprezentat de art. 509 alin. (1) pct. 7, inadmisibil de invocat pentru prima oară în recurs.
La 21 februarie 2023, întâmpinarea formulată de intimata B. a fost comunicată recurentului, aceasta formulând răspuns la întâmpinare, la 23 februarie 2023.
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte reţine că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanţă cu principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.
În privinţa recursului, una dintre condiţiile esenţiale stabilite de legiuitor este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Aceasta înseamnă că titularul recursului este ţinut să îşi conformeze conduita procesuală acestor exigenţe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs.
Obligaţia de a motiva recursul presupune nu numai evocarea unei simple nemulţumiri în raport cu soluţia atacată, ci implică obligaţia de a arăta motivul/motivele de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., precum şi dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului/motivelor de casare invocat/e la procedura derulată în faţa instanţei anterioare şi/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanţă sau raţionamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.
În cazul în care criticile formulate nu se încadrează în mod real în motivul/motivele de casare invocate şi nici într-un alt motiv de recurs prevăzut de lege, este incidentă sancţiunea nulităţii căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte constată că autorul recursului a indicat în susţinerea cererii dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fără a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate.
Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii cererii de repunere în termen şi excepţia tardivităţii depunerii cererii de revizuire, excepţii pe cale le-a admis şi a anulat, ca tardiv formulate, atât cererea de repunere în termen cât şi cererea de revizuire. În motivarea deciziei atacate, s-a arătat că, cererea de repunere în termen trebuia formulată în termen de o lună de la data încetării împiedicării (necunoaşterea pronunţării hotărârii a cărei revizuire s-a cerut) iar, din cuprinsul cererii de revizuire, a reieşit că revizuentul a luat cunoştinţă de existenţa hotărârilor susţinut a fi potrivnice la 21.07.2021, data recepţionării contestaţiei formulate de intimata B.. Aşa fiind, raportat la data încetării împiedicării - 21.07.2021 şi data formulării cererii de repunere în termen - 29.09.2022, Curtea a concluzionat că cererea de repunere în termen a fost formulată cu depăşirea termenului de o lună defipt prin art. 186 alin. (2) raportat la art. 511 C. proc. civ., revizuentul fiind decăzut din dreptul de a o formula, conform dispoziţiilor art. 185 C. proc. civ.. De asemenea, cu privire la cererea de revizuire, Curtea de Apel a reţinut că, subsecvent, cum cererea de repunere în termen a fost lovită de nulitate, acceaşi sancţiune a operat şi în privinţa revizuirii.
Înalta Curte notează că recurentul, prin recursul formulat, nu face referire la considerentele deciziei recurate, susţinerile sale nereprezentând critici concrete, din perspectiva modalităţii în care Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 185-186 C. proc. civ., respectiv art. 508 şi art. 511 din acelaşi cod, nefiind formulate strict în concordanţă cu argumentele reţinute de instanţă şi în raport de care au fost admise excepţiile tardivităţii cererii de repunere în termen, respectiv a cererii de revizuire.
Altfel spus, autorul recursului nu demonstrează în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele instanţei în fundamentarea acesteia, în ce anume s-a materializat aceasta în cadrul deciziei recurate şi nici nu a arătat care era, în viziunea sa, modalitatea în care instanţa era ţinută să aplice în mod corect prevederile legale.
De asemenea, Înalta Curte constată că, deşi cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi urm. C. proc. civ. şi a fost analizată de instanţa de judecată din perspectiva acestui motiv de revizuire, prin cererea de recurs, recurentul a susţinut că temeiul de drept al cererii de revizuire a fost, de fapt, art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
Prin urmare, sunt întemeiate apărările intimatei B., formulate prin întâmpinare, potrivit cărora, pentru prima dată, prin motivele de recurs, s-a invocat un alt temei al cererii de revizuire faţă de cel ce a făcut obiectul cererii în faţa primei instanţe, ceea ce este inadmisibil, în speţă găsindu-şi aplicare prevederile art. 478 alin. (3) raportat la art. 494 C. proc. civ., în recurs neputându-se schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici formula pretenţii noi.
Se impune a se reţine faptul că, simpla invocare a anumitor dispoziţii legale, în speţă a art. 186 şi art. 511 C. proc. civ., fără o dezvoltare corespunzătoare în drept, care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres şi limitativ prin dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., împiedică exercitarea controlului de legalitate al deciziei recurate.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că aspectele prezentate de recurent nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi cum, în cauză, nu pot fi identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.
În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. - IFN (F.N.G.C.I.M.M. - S.A. - IFN) împotriva deciziei nr. 276 din 17 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. - IFN (F.N.G.C.I.M.M. - S.A. - IFN) împotriva deciziei nr. 276 din 17 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 mai 2023.