Insurance moral damages claim: cassation appeal declared inadmissible due to statutory prohibition of appeal in insurance matters

Şedinţa publică din data de 09 mai 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi cu intervenitul forţat C., obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 RON, cu titlul de daune morale, pentru vătămările suferite şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1349 şi urm. din C. civ., art. 49, art. 50 şi urm. din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, art. 1, art. 26, art. 27 din Normele nr. 23/2014, de aplicare a Legii nr. 136/1995.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Prin sentinţa civilă nr. 3737/2021 din 09 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi cu intervenitul forţat C..

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale.

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4975 RON şi 120,23 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul A. şi pârâta B. S.A.

Apelantul-reclamant a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate cu consecinţa admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind prescrisă.

Prin decizia civilă nr. 906A din 06 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A., ca nefondat.

A admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3737/2021 din 09.12.2021, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu apelantul-reclamant A. şi cu intimatul-intervenient C..

A schimbat în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că:

A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins cererea de chemare în judecată în consecinţă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

În motivare, sub aspectul admisibilităţii recursului, subliniază autorul recursului că, întrucât prin calea de atac exercitată critică modalitatea în care instanţa de apel a interpretat prescripţia răspunderii şi, implicit, modul de aplicare a dispoziţiilor art. 1394 şi 2537 C. civ., recursul nu este prohibit de dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., obiectul cauzei având la bază răspunderea civilă delictuală.

În continuare, recurentul-reclamant susţine că hotărârea atacată este nelegală, instanţa de apel aplicând greşit normele de drept material, în speţă art. 2537 alin. (1) pct. 3 şi art. 1394 C. civ.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluţia din 02 februarie 2023 s-a fixat termen de judecată la 09 mai 2023 pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de instanţă, din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, se constată că reclamanta a învestit Tribunalul Ilfov, secţia civilă la 21 decembrie 2020 cu o cerere în materia asigurărilor, întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 şi urm. din C. civ., art. 49, art. 50 şi urm. din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, art. 1, art. 26, art. 27 din Normele nr. 23/2014, de aplicare a Legii nr. 136/1995, solicitând obligarea pârâtei B. S.A. la plata de daune morale pentru vătămările suferite în urma producerii accidentului rutier din 13 martie 2017, precum şi a cheltuielilor de judecată.

În astfel de litigii, instanţele nu sunt învestite doar cu stabilirea răspunderii civile delictuale, ci şi cu cereri complexe de antrenare a răspunderii contractuale a asigurătorului, derivând din contractul de asigurare RCA. În acest sens, prin Decizia nr. 13 din 18 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că:

"În litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale şi morale formulate de terţele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulaţie, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitatea de intervenient forţat sau de pârât alături de asigurătorul RCA, […], competenţa materială procesuală revine secţiilor specializate".

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 21 decembrie 2020, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019.".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018 legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Având în vedere că, în speţă, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 906A din 6 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în apel, într-o cerere pronunţată în materia asigurărilor, în raport de dispoziţiile legale precitate, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 906A din 6 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 906A din 6 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 mai 2023.