Inadmissibility of cassation appeal against appellate decision in action to annul cooperative general assembly decision due to statutory exclusion of further appeal

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 mai 2021 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă-contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat ca instanţa să dispună anularea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a B. nr. 2/15.04.2021.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 44 alin. (5) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei.

Reclamantul A. a depus o cerere completatoare, prin care a solicitat instanţei să dispună revocarea administratorilor şi cenzorilor societăţii motivat de faptul că nu au făcut dovada depunerii garanţiilor prevăzute de art. 48 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1/2005, respectiv art. 57 alin. (7) din Legea nr. 1/2005, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată .

Prin sentinţa nr. 449/2021 din 21 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă-contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revocare a administratorilor şi cenzorilor; s-a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a B. nr. 2/15.04.2021, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B.; s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect revocarea administratorilor şi cenzorilor B.; reclamantul A. a fost obligat să plătească pârâtei B. suma de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul A. a declarat apel împotriva sentinţei primei instanţe, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin decizia nr. 217/2022 din 6 mai 2022, a admis apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 449 din 21 octombrie 2021 a Tribunalului Iaşi, aceasta fiind schimbată în parte, în sensul că reclamantul A. a fost obligat să plătească pârâtei B. suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin deciziei; a respins cererea intimatei privind cheltuielile de judecată în apel.

Împotriva deciziei nr. 217/2022 din 6 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, recurentul-reclamant A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, cu consecinţa admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 şi următoarele din C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 22 iulie 2022.

Intimata-pârâtă B. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 din C. proc. civ. totodată, a solicitat obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.000 RON, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanţei aflate la fila x.

Recurentul-reclamant A. nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluţia din 16 ianuarie 2023, s-a fixat termen de judecată la 4 mai 2023 pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul de judecată acordat în cauză, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la prevederile art. 95 alin. (8) din Legea nr. 1/2005 coroborat cu art. 216 alin. (3) şi (7) din C. civ. şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul se impune a fi respins, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul declarat în cauză are ca obiect decizia nr. 217/2022 din 6 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în cadrul unui litigiu având ca obiect anularea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a B. nr. 2/15.04.2021.

Dispoziţiile art. 95 alin. (8) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei stabilesc că hotărârile adunărilor generale şi deciziile comitetului director contrare legii, actului constitutiv şi statutului pot fi atacate în justiţie.

Potrivit art. 216 alin. (3) din C. civ. (2009), "cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către instanţa competentă în circumscripţia căreia persoana juridică îşi are sediul, în contradictoriu cu persoana juridică în cauză, reprezentată prin administratori. Hotărârea instanţei este supusă numai apelului", iar, în conformitate cu art. 216 alin. (7) din acelaşi cod, prevederile prezentului articol se aplică în măsura în care prin legi speciale nu se dispune altfel.

Având în vedere că în legea specială (Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei) nu se regăsesc dispoziţii care să reglementeze procedura de soluţionare a acţiunii în anulare reglementate de art. 95 alin. (8) din Legea nr. 1/2005, în speţă, devine aplicabilă norma generală de la art. 216 alin. (3) din C. civ. (2009), cu denumirea marginală "Nulitatea actelor emise de organele persoanei juridice".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) fraza finală din C. proc. civ., "…nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Cum, din coroborarea textelor de lege anterior evocate, reiese că, în astfel de litigii, este exclus dreptul la recurs, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Prin urmare, decizia nr. 217/2022 din 6 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2021, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curţii de apel a fost menţionată calea de atac a recursului nu poate crea părţilor o cale de atac în afara cadrului legal, aşa cum impun şi dispoziţiile art. 457 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 217/2022 din 6 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

În ceea ce priveşte solicitarea formulată de recurentul-reclamant A. privind reducerea cheltuielilor de judecată dovedite de intimată, Înalta Curte reţine că, în raport de dispoziţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa poate să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Este notoriu că, aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, partea care a câştigat procesul nu poate obţine rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil. O asemenea concluzie se impune şi în dreptul intern.

Realitatea şi necesitatea cheltuielilor ţin de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă şi indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia şi au fost privite de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil, spre a obţine serviciul avocatului la calitatea preconizată, ca garanţie a succesului său.

Caracterul rezonabil al cheltuielilor impune ca, în raport cu natura activităţii efectiv prestate, complexitatea, riscul litigiului ori reputaţia celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.

Or, în raport cu obiectul cauzei, cu durata procesului, cu apărările efectuate şi faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurentul-reclamant A. privind reducerea onorariului de avocat şi îl va obliga pe acesta la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 217/2022 din 6 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, ca inadmisibil.

Respinge cererea formulată de recurentul-reclamant privind reducerea onorariului de avocat.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2023.