Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1034/2023 AI generated

Territorial competence for labor-derived pension classification claims under alternative forum choice

Case Number Decizia nr. 1034/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning exclusive territorial competence to the Sibiu Tribunal, Section I Civil, thereby upholding the plaintiff's choice of forum and rendering the previous declination of competence by the Tulcea Tribunal moot. The case involved an action for the judicial establishment that specific periods of past employment in a computing operator role should be classified under the second, 100% work group for pension purposes, where the defendant state pension agency was the passive party because the original employer had been legally radiated. The court determined that although the dispute involves pension classification, it derives from labor relations, triggering the imperative provisions of Article 269(2) of the Labor Code and Article 210 of the Social Dialogue Law, which grant the plaintiff the irrevocable right to choose between the court of their domicile or the place of work; consequently, the plaintiff’s selection of their domicile court was valid and could not be contested by the defendant or the court, establishing the legal basis for the Sibiu Tribunal’s competence.

Legislator headnote

AI generated

art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Territorial competence for labor-derived pension classification claims under alternative forum choice: Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, apreciindu-se că, raportat la obiectul cererii, acţiune în constatare, instanţa competentă este cea de la sediul pârâtei - Tribunalul Tulcea.

Keywords

AI generated
pension rights territorial jurisdiction assigned competence right of establishment social dialogue negative conflict of jurisdiction

Cited Legislation

AI generated
art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, apreciindu-se că, raportat la obiectul cererii, acţiune în constatare, instanţa competentă este cea de la sediul pârâtei - Tribunalul Tulcea.
art. 210 din Legea nr. 62/2011
(2) din Codul muncii şi ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, instanţa competentă să soluţioneze cauza este instanţa sesizată de reclamant, anume Tribunalul Sibiu.
art. 135 alin. (1) C. proc. civ
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Sibiu, secţia I civilă şi Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin.
art. 135 alin. (4) C. proc. civ
Pentru considerentele ce preced, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă.

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 2 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 18 aprilie 2022, sub nr. de dosar x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că activităţile desfăşurate în funcţia de operator calculator la fostul CICE - Centrul Teritorial de Calcul Tulcea, fosta SSI CTCE Tulcea, fosta B., radiată, în perioada 01.04.1987 - 24.01.1992, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%.

Prin sentinţa civilă nr. 505 din 20 octombrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de A., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, în favoarea Tribunalului Tulcea.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, apreciindu-se că, raportat la obiectul cererii, acţiune în constatare, instanţa competentă este cea de la sediul pârâtei - Tribunalul Tulcea.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, la data de 9 noiembrie 2022, sub acelaşi număr de dosar, iar la termenul de judecată din 31 ianuarie 2023 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 109 din 31 ianuarie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022 Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

De asemenea, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamantul are domiciliul pe raza judeţului Sibiu. Or, raportat la dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, instanţa competentă să soluţioneze cauza este instanţa sesizată de reclamant, anume Tribunalul Sibiu.

3. Cauza a fost inregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 17 martie 2023.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Sibiu, secţia I civilă şi Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalul Sibiu, secţia I civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cererea reclamantului de a se constata că activitatea desfăşurată într-o perioadă de timp determinată, în beneficiul fostului angajator, se încadrează, potrivit legii, într-o anumită grupă de muncă (superioară), este o acţiune în constatare, astfel cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 13/2016.

Calitatea de pârâtă în cadrul cererii o deţine Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, legitimarea procesuală pasivă a acesteia rezultând din împrejurarea că fostul angajator al reclamantului, cu ultim sediu în Tulcea, nu mai există din punct de vedere juridic, fiind radiat.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a caselor teritoriale de pensii în cadrul acţiunilor pentru reconstituirea vechimii în muncă, respectiv al celor în constatare, s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, prin decizia nr. 2/2016, reţinându-se în esenţă că, deşi nu este debitor în raportul juridic de drept substanţial, nefiind parte în raportul de muncă, casa teritorială de pensii reprezintă singura entitate chemată să valorifice, în procesul de stabilire a drepturilor de pensie, aspectele ce ţin de activitatea desfăşurată, grupa de muncă şi vechimea realizată.

Acţiunea, al cărei scop este obţinerea pe cale judecătorească a unui document doveditor privind încadrarea activităţii într-o anumită grupă de muncă, are caracter prealabil în raport cu cererea ulterioară de stabilire a drepturilor de pensie şi care, faţă de domiciliul reclamantului, urmează a fi adresată Casei Judeţene de Pensii Sibiu.

Nu mai puţin, raportat la obiectul său, litigiul este unul derivat din raporturile de muncă, ceea ce determină incidenţa în cauză a dispoziţiilor de competenţă prevăzute la art. 269 alin. (2) Codul muncii şi a art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, în acord cu care reclamantul are dreptul de a alege instanţa competentă dintre cele două instanţe deopotrivă competente conform legii.

Aceste dispoziţii au caracter imperativ, dreptul de alegere fiind reglementat numai cu privire la instanţele prevăzute de lege, fie tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, fie cel în a cărui circumscripţie se află locul de muncă.

Împrejurarea că, la data sesizării instanţei, raportul de muncă al reclamantului este încetat, fostul angajator fiind radiat, nu este de natură sa afecteze dreptul de opţiune conferit de lege, competenţa rămânând una alternativă.

Or, reclamantul, prin raportare la textele de lege sus menţionate, a optat să introducă cererea la instanţa competentă material de la domiciliul său, situat în Sibiu, opţiunea sa neputând fi contestată nici de către pârâtă şi nici de către instanţă. Prin urmare, competenţa Tribunalului Sibiu, ca instanţă sesizată de reclamant, a fost stabilită în mod definitiv.

Pentru considerentele ce preced, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 mai 2023.