Jurisdictional conflict over unpaid gambling license taxes resolved in favor of administrative and fiscal civil section

Şedinţa publică din data de 27 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 28.05.2021, reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc l-a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând instanţei obligarea acestuia la plata unei despăgubiri în suma de 49.000 RON în baza dispoziţiilor art. 1357 şi următoarele din Noul C. civ., sumă ce reprezintă contravaloarea taxei de licenţă şi respectiv de autorizare pentru jocuri de noroc de tip slot machine, taxe datorate şi neachitate, formată din 25.000 RON taxa anuală de licenţă, 24.000 RON taxă anuală autorizaţie de exploatare.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 alin. (1), art. 1357-1358, art. 1365 din Noul C. civ. şi O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.

Prin sentinţa civilă nr. 665 din 3 februarie 2021, Judecătoria Piteşti a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul A. şi a respins, ca prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc.

Prin decizia civilă nr. 4645/03.12.2021, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2019, a fost respins apelul declarat de apelantul-reclamant.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs recurentul-reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 11.10.2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia I-a civilă, a declinat în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, competenţa soluţionării recursului.

Pentru a pronunţa această soluţie, secţia I civilă a reţinut că litigiul este unul care se poartă în contradictoriu cu un profesionist, în legătură cu acte îndeplinite în exercitarea activităţii sale profesionale, şi întrucât cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti ulterior datei de 15 martie 2016, respectiv la data de 7 martie 2022, a apreciat că în mod greşit a fost repartizată pe rolul respectivei secţii, faţă de Hotărârea nr. 5/10 martie 2016 dată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, dar şi faţă de O.M.J. nr. 1103/2021.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019*, primind termene aleatoriu de judecată la data de 6.02.2023.

La termenul de judecată din data de 06.02.2023, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Piteşti.

Prin decizia nr. 123/R-COM din 6 februarie 2023 a fost admisă excepţia necompetenţei materială procesuale a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Piteşti. A fost declinată competenţa soluţionării cauzei, în favoarea secţiei I civilă a Curţii de Apel Piteşti. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata recursului şi înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamantul Oficiul Naţional Pentru Jocuri de Noroc a solicitat obligarea pârâului A. la repararea unui prejudiciu care ar fi produs de acesta din urmă printr-o faptă ilicită, reclamantul invocând, în acest sens, ca temei al cereri sale, prevederile art. 1357 C. civ.

Astfel, persoana chemată în judecată este pârâul A., ca persoană fizică, prin urmare litigiul nu poate fi unul cu profesionişti, întrucât, pe de o parte, niciuna dintre părţi nu are calitate de profesionist, în sensul art. 3 C. civ., iar pe de altă parte, rezultă doar dintr-o pretinsă faptă ilicită, invocată ca fiind săvârşită de către intimatul-pârât ca persoană fizică, iar nu ca persoană autorizată să exercite activităţi economice.

Reţinând că litigiul nu decurge, în mod direct, din activitatea unui profesionist, şi nici nu este un litigiu care să aparţină unei materii specializate care să intre în competenţa secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţa a apreciat că nu poate reveni acestei secţii competenţa de a soluţiona recursul ci, dimpotrivă, într-o atare ipoteză revine secţiei I Civilă, de drept comun, competenţa de a soluţiona recursul exercitat în prezenta cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două secţii ale aceleiaşi instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Referitor la determinarea competenţei materiale procesuale se reţine că prin Decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul determinării competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

Pentru a decide astfel, instanţa supremă a avut în vedere considerentul nr. 174 din Decizia nr. 18/2016, stabilind că "pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare".

Instanţa este cea care trebuie să aprecieze asupra competenţei materiale procesuale proprii în soluţionarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit, decelând "elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate" de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Înalta Curte constată că cele patru categorii prevăzute de art. 226 din Legea nr. 71/2011 sunt grefate activitatea comercială sau economică şi izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist comerciant.

În concepţia Noului C. civ., profesioniştii sunt toţi cei care exploatează o întreprindere, astfel cum prevede art. 3 alin. (2).

Acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect o cerere în despăgubiri formulată de reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc prin care a solicitat instanţei obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri în suma de 49.000 RON sumă ce reprezintă contravaloarea taxei de licenţă şi respectiv de autorizare pentru jocuri de noroc, taxe datorate şi neachitate, formată din 25.000 RON taxa anuală de licenţă, 24.000 RON taxă anuală autorizaţie de exploatare, acţiunea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1349 alin. (1), art. 1357-1358, art. 1365 din Noul C. civ. şi O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.

Prin urmare, litigiul poate fi circumscris noţiunii de exploatare a unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ. în condiţiile în care activitatea desfăşurată de pârât este reglementată prin lege şi presupune obţinerea unei licenţe, precum şi plata taxelor legale.

Aşadar, activitatea pentru care este chemat în judecată pârâtul este o activitate economică ce se supune reglementării prevăzute de O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, atât sub aspectul autorizării dar şi sub aspect fiscal.

În consecinţă, chiar dacă persoana chemată în judecată este pârâul ca persoană fizică, litigiul este unul cu profesionişti având în vedere natura şi obiectul cauzei, pârâtul fiind chemat în judecată pentru încălcarea regulilor de autorizare ca persoană autorizată să exercite activităţi economice, prin urmare litigiul aparţine unei materii specializate.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competenţa materială funcţională este reglementată prin dispoziţii de ordine publică, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2023.