Inadmissibility of revision against interlocutory order; limitation of revision to final judgments on the merits

Contestaţie la executare. Cerere de revizuire a unei încheieri premergătoare. Consecinţe

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Căile extraordinare de atac. Recursul

Index alfabetic: Contestaţie la executare

Recurs la revizuire

Încheiere premergătoare

Cerere de judecare în lipsă

Principiul contradictorialităţii

Dreptul la apărare

C. proc. civ., art. 248 alin. (1), alin. (5), art. 424 alin. (5), art. 459 alin. (1),

art. 509 alin. (2), art. 513 alin. (3)

O caracteristică fundamentală a revizuirii constă în faptul că ea are, în principiu, ca obiect hotărâri date asupra fondului sau care evocă fondul. Prin excepție, sunt susceptibile de revizuire și hotărârile care nu evocă fondul, dar numai în situațiile prevăzute de art. 509 alin. (2) C. proc. civ.

O încheiere premergătoare, chiar dacă este tot o hotărâre judecătorească conform art. 424 alin. (5) C. proc. civ., nu poate face obiectul revizuirii, ci doar hotărârile prin care se soluţionează cauza în primă instanţă sau în căile de atac (sentinţe sau decizii), în condiţiile prevăzute de lege, pentru că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greşită a situaţiei de fapt prin hotărârea atacată.

Prin urmare, este corect raționamentul instanței de revizuire, în sensul că încheierea premergătoare nu poate fi atacată cu cerere de revizuire separat de sentinţa pronunţată de prima instanță, admiterea unei astfel de cereri nefiind de natură să schimbe soluţia dată prin sentinţă.

Faptul că instanța de revizuire a reținut ca fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 459 alin. (1) C. proc. civ., întrucât revizuentul a declarat apel atât împotriva încheierii premergătoare, cât și a sentinței pronunțate în fond de aceeași instanță, nu impietează asupra concluziei în ce privește inadmisibilitatea cererii de revizuire, întrucât, pentru a fi admisibilă, condițiile de exercitare a cererii de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 499 din 07 martie 2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 09.09.2020, sub nr. x/314/2020, contestatorul Inspectoratul de Poliție Județean X, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii la executare, cu anularea înştiinţării din data de 17.08.2020, emise în dosarul de executare nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc B., a încheierii nr. 4 de stabilire a onorariului şi a cheltuielilor de executare silită, a somaţiei emise în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 482/27.04.2017, pronunţată de Tribunalul Suceava şi de decizia civilă nr. 718/28.09.2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/86/2017*, a suplimentului la raportul de actualizare sumă din data de 18.01.2018 şi cu anularea încheierii din data de 22.02.2018, pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/314/2018.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, excepţia inadmisibilităţii formulării cererii exclusiv cu privire la modul de calcul al obligaţiilor de plată stabilite prin titlul executoriu, având în vedere că, în speţă, contestatorul nu contestă numărul de solde/salarii ale funcţiei de bază, ci doar cuantumul acestora, excepţia tardivităţii formulării cererii exclusiv cu privire la capătul de cerere privind anularea încheierii din data de 22.02.2018, excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind anularea încheierii sus-menţionate, precum şi cu privire la anularea şi suspendarea tuturor actelor de executare, excepţia neplăţii cauţiunii cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării silite.

Prin încheierea de şedinţă din 01.04.2021, pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/314/2020, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea contestatorului de cenzurare a sumei solicitate de executorul judecătoresc pentru serviciul de fotocopiere a dosarului de executare.

S-a respins cererea intimatului de comunicare a copiei răspunsului la întâmpinare.

S-a pus în vedere intimatului, prin citaţie, că îi stă la dispoziţie încheierea de şedinţă din data de 04.02.2021 în cadrul dosarului electronic, sub condiţia formulării unei cereri cu indicarea inclusiv a numărului de telefon mobil.

S-a respins solicitarea intimatului de anulare a cererii introductive de instanţă pentru nemotivarea în fapt.

S-a respins, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii formulării cererii, invocată de către intimat.

S-a admis excepţia tardivităţii formulării capătului de cerere privind anularea încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 22.02.2018, invocată de către intimat prin întâmpinare.

S-a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, invocată de către intimat prin întâmpinare.

S-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat privind anularea tuturor actelor de executare, raportat la soluţia din dosarul nr. y/86/2018, invocată de intimat.

S-a respins, ca neîntemeiată, excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la suspendarea executării silite - dosar nr. y/86/2018, invocată de intimat.

S-a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării silite pentru neplată cauţiunii (astfel cum a fost recalificată), invocată de intimat.

S-a respins solicitarea intimatului de decădere a contestatorului din dreptul de a invoca în această etapă procesuală excepţii relative şi de procedură, precum şi de a propune alte probe şi de a motiva în fapt şi în drept cererea de chemare în judecată.

S-a admis excepţia inadmisibilităţii formulării capătului de cerere privind anularea suplimentului la raportul de actualizare sumă, invocată din oficiu.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de contestator, de suspendare a executării silite în dosarul de executare nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc B., până la soluţionarea dosarului de faţă.

S-a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

S-a încuviinţat, pentru contestator, proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate.

S-a desemnat expert tehnic judiciar, prin tragere la sorţi, C.

S-a stabilit un onorariu de expertiză provizoriu în cuantum de 1.000 lei în sarcina contestatorului, căruia i s-a pus în vedere, prin citaţie, să facă dovada plăţii acestuia în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare, în termen de 5 zile de la data înştiinţării.

S-a prorogat pentru următorul termen de judecată stabilirea obiectivelor expertizei.

S-a pus în vedere ambelor părţi, prin citaţie, să depună la dosar, cu cel puţin 5 zile înainte de următorul termen de judecată, obiectivele pe care înţeleg să le propună pentru efectuarea expertizei contabile încuviinţate în cauză.

S-a amânat judecarea cauzei la data de 17.06.2021, completul C 11, ora 08:30, sala 352, pentru când a fost citat intimatul, contestatorul având termen în cunoştinţă.

Prin sentinţa civilă nr. 4462 din 04.11.2021, pronunţată de Judecătoria Suceava, s-au respins excepţiile nulităţii capătului de cerere având ca obiect întoarcere executare silită, prematurităţii formulării cererii de întoarcere a executării silite şi lipsei de interes a contestatorului în formularea cererii, toate invocate de către intimat.

S-a respins, ca tardiv formulat, capătul de cerere privind anularea încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 22.02.2018.

S-a respins capătul de cerere privind anularea tuturor actelor de executare, pentru autoritate de lucru judecat în raport cu sentinţa nr. 1118/25.09.2018, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. y/86/2018.

S-a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind anularea suplimentului la raportul de actualizare sumă.

S-a respins, în rest, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul Inspectoratul de Poliţie Judeţean X, în contradictoriu cu intimatul A.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel contestatorul Inspectoratul de Poliţie Judeţean X, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.

Intimatul A. a formulat apel în termen legal şi în temeiul dispoziţiilor art. 718 alin. (1) C. proc. civ., în referire la art. 466 C. proc. civ., atât împotriva sentinţei civile pronunţate de instanţa de fond cât şi împotriva încheierii ședință din 01.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/314/2020 al Judecătoriei Suceava, Secția civilă.

Prin decizia civilă nr. 352/22.03.2022 a Tribunalului Suceava, Secţia civilă, s-a admis apelul formulat de contestatorul-apelant Inspectoratul de Poliţie Judeţean X împotriva sentinţei civile nr. 4462 din 04.11.2021, pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/314/2020, în contradictoriu cu intimatul A.; a fost schimbată în parte sentinţa civilă atacată, şi în rejudecare, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul IPJ X în contradictoriu cu intimatul A., a fost anulată executarea silită şi toate actele de executare silită emise în dosarul de executare nr. x/2018, al B.E.J. B., fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Totodată, a fost respins apelul formulat de apelantul-intimat A. împotriva sentinţei civile nr. 4462/04.11.2021 şi a încheierii din 01.04.2021, pronunţate de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/314/2020.

Împotriva încheierii din 01.04.2021, pronunţate de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/314/2020, a formulat cerere de revizuire intimatul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind valorificat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, cele două hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice fiind: sentinţa civilă nr. 1118 din 25.09.2018, pronunţată în dosarul nr. y/86/2018, al Tribunalului Suceava, Secţia I civilă şi încheierea premergătoare interlocutorie din 01.04.2021, pronunţată de Judecătoria Suceava, Secţia civilă, în dosarul nr. x/314/2020 al Judecătoriei Suceava, Secţia civilă, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri judecătoreşti.

Prin încheierea nr. 1 din 16 iunie 2022, Curtea de Apel Suceava a admis excepţia necompetenței materiale funcţionale a Secţiei a II-a civilă a Curţii de Apel Suceava. A trimis cererea de revizuire formulată în cauză de intimatul A. spre competentă soluţionare Secţiei I civile a Curţii de Apel Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei I civile a Curţii de Apel Suceava la 15.07.2022.

La termenul de judecată din 13.09.2022, instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilității cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 459 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 2 din 13 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, Secţia I civilă, a fost respinsă cererea de revizuire împotriva încheierii de şedinţă din 01.04.2021, pronunţată de Judecătoria Suceava, Secţia civilă în dosarul nr. x/314/2020, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, revizuentul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., autorul prezentei căi de atac susține că sentința atacată nu respectă principiile garantării dreptului la apărare, contradictorialităţii și rolului judecătorului în aflarea adevărului, reglementate la nivel organic prin art. 13, art. 14, art. 20 și art. 22 alin. (7) C. proc. civ.

Totodată, în cazul în care instanța de recurs va aprecia că este vorba și de incidența unor nulități absolute sau relative condiționate, solicită să se țină cont de faptul că vătămarea intereselor procesual civile ale recurentului este evidentă, astfel cum rezultă din cererea de recurs.

Astfel, arată faptul că, chiar dacă pronunțarea sentinței civile recurate s-a făcut la primul termen de judecată, conform art. 425 alin. (1) lit. 1) în referire la art. 233 alin. (1)-(3) C. proc. civ., și în acord cu jurisprudența națională majoritară în această materie, aceasta trebuia să conțină, în partea introductivă, toate dispozițiile legale complete, reglementate expres imperativ, prin norme de ordine publică, inclusiv cu privire la momentul închiderii cercetării judecătorești, momentul deschiderii dezbaterilor asupra fondului sau asupra unei excepții procesuale care nu a fost unită cu fondul, sau a unei excepții ridicate din oficiu de către instanța de judecată, mențiuni exprese cu privire la existența în cadrul procesului civil a etapei deliberării.

Menționează faptul că, jurisprudența națională în materie este unanimă în sensul în care, lipsa totală sau parțială a acestor mențiuni exprese imperative, care să respecte condițiile art. 233 alin. (1)-(3) C. proc. civ., atrage nulitatea absolută a hotărârii judecătorești.

În aceeași ordine de idei, recurentul precizează că, prin nesocotirea dispozițiilor art. 233 alin. (1)-(3) C. proc. civ., s-a produs și încălcarea principiilor de drept mai sus enunțate.

Astfel, arată că, în cadrul sentinței recurate nu există mențiuni exprese cu privire la deschiderea sau închiderea dezbaterilor asupra fondului sau asupra dezbaterii în contradictoriu a excepției procesuale a inadmisibilității cererii de revizuire, excepție ridicată din oficiu de instanța de retractare, la primul termen de judecată, exclusiv în baza art. 459 alin. (1), în referire la art. 466 alin. (4) C. proc. civ., dar care, în mod neprocedural, nu a fost pusă de instanță în discuția părților, în dezbaterea procesuală, fie ea contradictorie sau nu, chiar dacă niciuna din părți nu a fost prezentă la primul termen de judecată.

Totodată, arată că instanța a invocat excepția inadmisibilității pe un alt considerent decât cel invocat prin întâmpinare, însă această excepție nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților, prin solicitarea instanței de judecată adresată ambelor părți, de precizare și argumentare a unor puncte de vedere în referire la noul temei juridic reținut de instanța de revizuire cu privire la noua excepție procesuală, invocată din oficiu, în temeiul art. 459 alin. (1) în referire la art. 466 alin. (4) C. proc. civ.

Mai invocă recurentul faptul că instanța nu a analizat fondul cererii de revizuire, precizând că rămâne în pronunțare doar asupra soluționării excepției procesuale invocate de instanță din oficiu.

Consideră că, în lipsa unor mențiuni exprese, obligatorii, cu privire la rămânerea în pronunțare și asupra fondului cererii de revizuire, instanța de revizuire trebuia să amâne pronunțarea asupra fondului și să pronunțe o încheiere premergătoare de amânare a pronunțării asupra fondului, încheiere de ședință care însă nu există la dosarul cauzei.

Totodată, consideră că această situaţie se poate interpreta şi în sensul în care instanţa de revizuire s-a antepronunţat, urmând să admită propria excepţie procedurală invocată din oficiu, dar nedezbătută procesual şi nepusă în discuţia contradictorie a părţilor.

O altă critică a recurentului priveşte faptul că, în practicaua sentinţei atacate, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la admiterea sau respingerea apărărilor de fond ale recurentului-revizuent, neputând fi verificat de către părţi sau de către instanţa de recurs, dacă aceste apărări de fond, prin care s-a invocat autoritatea de lucru judecat în sensurile detaliate prin cererea de revizuire, şi ulterior prin toate actele de procedură depuse de revizuent la dosarul cauzei, au fost sau nu au fost analizate, motivate efectiv, în sensul respingerii sau admiterii lor, de către instanţa de revizuire.

Apreciază că, şi acest aspect contravine principiilor procesului civil referitoare la garantarea dreptului la apărare, la contradictorialitate şi la rolul judecătorului în aflarea adevărului.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul susţine că motivarea instanţei de revizuire, de admitere a excepţiei inadmisibilităţii, este contradictorie.

Astfel, arată că, iniţial, în partea introductivă a motivării, instanţa de revizuire susţine faptul că cererea de revizuire este inadmisibilă pe temeiul juridic invocat din oficiu, al incidenţei art. 459 alin. (1), în referire la art. 466 alin. (4) C. proc. civ., făcând trimitere la faptul că recurentul, în calitate de apelant, a atacat doar hotărârea primei instanţe în procedura contestaţiei la executare, nu şi încheierea premergătoare supusă retractării, iar apoi, spre finalul motivării acestei excepţii invocate din oficiu, instanţa de revizuire susţine contrariul, în sensul că cererea de revizuire formulată de recurent este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile art. 459 alin. (1) raportat la art. 466 alin. (4) C. proc. civ., adică tocmai temeiul juridic invocat din oficiu de instanţa de revizuire.

În acelaşi sens, invocă faptul că, şi în finalul considerentelor, instanţa are o motivare contradictorie, reţinând pe de o parte că, încheierea supusă revizuirii este o hotărâre judecătorească, iar, pe de altă parte că, doar sentinţele şi deciziile judecătoreşti care evocă fondul pot fi revizuite.

Mai mult, susţine că exemplele limitative prezentate de instanţa de judecată nu au suport legal, de lege lata, majoritatea hotărârilor indicate nefiind supuse niciunei căi de atac.

Printr-o altă critică subsumată aceluiaşi motiv de casare, recurentul susţine că instanţa nu s-a pronunţat efectiv asupra excepţiei procesuale invocate de intimat prin întâmpinare.

Recurentul invocă şi faptul că decizia recurată conţine considerente străine, care nu au legătură nici cu excepţia procesuală ridicată din oficiu, nici cu excepţia procesuală invocată de intimat şi nici cu fondul cererii de revizuire, care nu pot constitui o motivare a respingerii cererii de revizuire.

În acest sens, recurentul arată că obiectul şi cauza cererii de revizuire, precum şi aspectele invocate de intimat prin întâmpinare, nu au nicio legătură cu suspendarea executării silite, la care face referire instanţa în decizia atacată.

În încheiere, solicită instanţei de recurs să constate faptul că instanţa de revizuire nu a analizat în niciun fel fondul cererii de revizuire, precum şi că s-a pronunţat exclusiv asupra unei excepţii dirimante invocate din oficiu şi nepusă în discuţia contradictorie a părţilor, în lipsa unor menţiuni procedurale esenţiale, cu privire la etapa închiderii cercetării procesului, la etapa deschiderii şi închiderii dezbaterilor asupra acestei excepţii noi invocate din oficiu, sau asupra fondului, la etapa deliberării, şi în condiţiile încălcării principiilor fundamentale ale procesului civil enunţate şi detaliate în cadrul motivelor cererii de recurs, toate aceste aspecte ducând în mod evident la vătămarea intereselor procesuale ale recurentului, în calitate de revizuent, vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, decât prin anularea, casarea, în totalitate a sentinţei recurate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 513 alin. (6) raportat la art. 486, art. 487, art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimatului Inspectoratului de Poliţie Judeţean X la 11 noiembrie 2022.

La 23 noiembrie 2022, intimatul a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

La 28 noiembrie 2022, întâmpinarea a fost comunicată recurentului, care a depus răspuns la întâmpinare.

La 23 februarie 2023, recurentul a depus note de şedinţă prin care a solicitat admiterea recursului şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul declarat în cauză, în baza motivelor invocate şi a normelor de drept incidente, Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Instanța supremă reține că recurentul-revizuent a criticat sentinţa pronunţată în revizuire pentru faptul că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 13, art. 14, art. 20 şi art. 22 C. proc. civ. prin raportare la dispoziţiile art. 233 alin. (1)-(3) şi art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

Criticile, subscrise motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire formulată de A. împotriva încheierii de şedinţă din 01.04.2021, pronunţată de Judecătoria Suceava, Secţia civilă în dosarul nr. x/314/2020, instanţa de revizuire a constatat că, deşi legal citate pentru termenul din 13 septembrie 2022, părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei. Totodată, a reţinut că, părţile au solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2, teza a II-a C. proc. civ.

Ulterior, instanţa de revizuire a arătat obiectul procesului, a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza, a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată în cauză, a constatat că, prin întâmpinarea depusă la dosar, s-a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, şi, a invocat, din oficiu, inadmisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispoziţiile art. 459 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât timp cât există calea de atac a apelului; a menţionat că rămâne în pronunţare pe excepţia invocată.

Recurentul a susţinut că instanţa de revizuire nu a menţionat în practicaua sentinţei atacate momentul închiderii cercetării judecătoreşti, momentul deschiderii şi închiderii dezbaterii asupra fondului sau a unei excepţii, precum şi că nu a făcut menţiuni exprese cu privire la existenţa în cadrul procesului civil a etapei deliberării. Astfel, a susţinut recurentul că, lipsa acestor menţiuni a dus la încălcarea principiilor contradictorialităţii, dreptului la apărare şi rolului activ al judecătorului, producându-i o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei.

Aceste susţineri nu pot fi primite, având în vedere prevederile art. 233 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., care reglementează cuprinsul încheierii de şedinţă, şi care au fost respectate de către instanţa de revizuire, în practicaua sentinţei recurate fiind arătate obiectul procesului, probele care au fost administrate, dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită şi dacă judecata a avut loc în şedinţă publică, precum şi cererile părţilor.

Având în vedere faptul că judecata s-a desfăşurat în lipsa ambelor părţi legal citate, în condiţiile art. 223 alin. (3) C. proc. civ., rezultă cu evidenţă că, la termenul din 13 septembrie 2022, instanţa nu putea proceda la o cercetare judecătorească în condiţii de oralitate respectiv nu putea da cuvântul părţilor asupra excepţiei inadmisibilităţii, invocată atât de intimat prin întâmpinare, cât şi de instanţă din oficiu.

În esenţă, recurentul impută instanţei de retractare că nu a delimitat prin încheiere, etapele judecăţii procesului (etapa cercetării procesului, etapa dezbaterii). Instanţa reţine că etapa cercetării procesului este o etapă a judecăţii în faţa primei instanţe, în cadrul căreia se administrează probe, se soluţionează excepţii de procedură şi orice alte incidente, în scopul pregătirii judecăţii în fond. Or, în speţă, instanţa era învestită cu o cale de atac în retractare, în cadrul căreia a intervenit o împrejurare de natură să pună capăt procesului, fără a mai fi necesară dezbaterea asupra fondului, în condiţiile art. 243 C. proc. civ. În atare situaţie, judecătorul se pronunţă asupra cauzei prin hotărâre.

Instanţa supremă reţine că, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Or, faptul că revizuentul a înţeles să nu se prezinte la termenul din 13 septembrie 2022 şi a solicitat judecata cauzei în lipsa părţilor legal citate, nu îi poate fi imputat instanţei de judecată, cât timp, potrivit dispoziţiilor art. 223 alin. (1) C. proc. civ., lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

În plus, instanţa supremă reţine că, deşi recurentul a invocat producerea unei vătămări prin lipsa menţiunilor la care a făcut referire, nu a arătat, în concret, care sunt aceste vătămări ale intereselor sale procesuale, în condiţiile în care a avut posibilitatea, de care a şi beneficiat, de altfel, de a-şi susţine pretenţiile şi apărările prin cererea de revizuire şi notele scrise depuse la dosar, revizuentul însuşi solicitând ca judecata cauzei să se facă în lipsa părţilor legal citate, asumându-și astfel faptul că cercetarea cauzei se va face pe baza susținerilor scrise ale părților, aflate la dosarul cauzei.

A mai susţinut recurentul faptul că, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pe un temei de drept diferit de cel invocat de intimat prin întâmpinare, fără a pune această nouă excepţie în discuţia părţilor, cu încălcarea principiului contradictorialităţii.

Aşa cum s-a arătat şi mai sus, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care instanța este obligată să verifice aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate. Împrejurarea că instanţa de revizuire a examinat cu prioritate îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a căii de atac deduse judecăţii sale, atât din perspectiva celor invocate prin întâmpinare, cât și pe baza unor temeiuri invocate din oficiu, nu poate fi reţinut ca un aspect de nelegalitate, dat fiind faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, iar, potrivit prevederilor art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, aspectele de admisibilitate se soluţionează cu prioritate.

Este de precizat că, în cadrul verificării condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, instanța nu este limitată la apărările formulate prin întâmpinare, întrucât potrivit art. 22 alin. (1) și (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 513 alin. (3) și art. 453 alin. (1) din același cod, instanța este obligată că verifice dacă sunt îndeplinite condițiile de exercitare a acestei căi extraordinare de atac.

Totodată, ceea ce legea impune, ca o garanţie fundamentală a respectării principiului contradictorialităţii, este numai citarea părţilor, iar nu şi înfăţişarea acestora în faţa instanţei de judecată personal sau prin reprezentant. O asemenea soluţie rezultă din interpretarea art. 14 alin. (1) C. proc. civ.: înfăţişarea părţilor nu este de esenţa soluţionării cauzei în condiţii de legalitate, instanţa putând hotărî asupra cererii dacă procedura de citare a fost regulat îndeplinită.

Este de necontestat că, în cauză, procedura ce citare a fost legal îndeplinită cu părțile, care au îndatorirea, potrivit art. 10 C. proc. civ., să își probeze pretențiile și apărările, precum și să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. Or, formulând o cerere de revizuire, autorul prezentei căi de atac trebuia să se aștepte că regula instituită de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. se va aplica și în cazul său.

Principiul contradictorialităţii şi, implicit, respectarea dreptului la apărare presupune a se asigura părţilor posibilitatea de a discuta şi combate orice element de fapt şi de drept, inclusiv de a combate excepţii invocate din oficiu. Câtă vreme această exigenţă a fost respectată, este la latitudinea părţii dacă îşi exercită sau nu drepturile procesuale.

Nu în ultimul rând, instanţa supremă reţine că este nefondată şi critica recurentului privind neanalizarea fondului cererii de revizuire, întrucât respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă face inutilă cercetarea fondului.

Totodată, observă că, recurentul a înţeles să invoce doar o pretinsă neîndeplinire a unor condiţii de formă ale hotărârii, fără a critica, în concret, şi modalitatea de aplicare a normelor de procedură care au fundamentat soluţia instanţei de revizuire. În acest context, criticile subscrise acestui motiv de casare apar a fi invocate în mod formal, de vreme ce, în esenţă, recurentul nu critică şi soluţia pronunţată cu privire la cererea de revizuire.

Subsumat motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurentul invocă, sub un prim aspect, faptul că sentinţa atacată cuprinde considerente contradictorii şi străine de natura cauzei, în ce priveşte motivarea admiterii excepţiei inadmisibilităţii, invocate de instanţă, din oficiu.

Înalta Curte reţine că acest motiv de casare este nefondat, instanţa de revizuire argumentând soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în acest sens raționamentul logico-juridic fiind expus într-o manieră ce poate face obiectul cercetării instanței superioare de control judiciar.

Ipotezele în care se poate ajunge la o nemotivare, în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pot fi date de existenţa unei contrarietăţi între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea este fondată, contradictorialitatea flagrantă dintre dispozitiv şi considerente, cum este cazul admiterii acţiunii prin dispozitiv şi justificarea în considerente a soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată, nemotivarea soluţiei din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii.

Verificând sentința atacată, instanța supremă reține că, pentru a admite excepția inadmisibilității, instanța de revizuire a reținut faptul că, în cauză, s-a solicitat revizuirea în parte a unei încheieri premergătoare susţinându-se că prin respingerea excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei la executare, pe care a invocat-o intimatul, revizuent în prezenta cauză, se încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1118/25.09.2018 a Tribunalului Suceava, prin care s-a soluţionat un alt litigiu între aceleaşi părţi, având ca obiect contestaţie la executare.

Totodată, s-a reținut faptul că revizuentul nu a solicitat revizuirea sentinței pronunțate asupra contestației la executare.

A mai reținut instanța de revizuire faptul că, din sintagma „nu se poate face apel decât odată cu fondul” (art. 466 alin. (4) C. proc. civ.) se înţelege şi faptul că nu este admisibilă atacarea numai a încheierii premergătoare, chiar după pronunţarea sentinţei, dacă nu se exercită apel şi împotriva hotărârii finale. Aceasta întrucât anularea sau schimbarea încheierii nu ar fi de natură să lipsească de efecte sentinţa ce conţine în fapt soluţia dată cererii de chemare în judecată. În mod similar, chiar dacă s-ar admite că se poate formula cerere de revizuire împotriva unei încheieri premergătoare, aceasta nu poate fi atacată separat de sentinţa pronunţată, admiterea unei astfel de cereri nefiind de natură să schimbe soluţia dată prin sentinţă, adică în speţă, admiterea cererii de revizuire, anularea încheierii, admiterea excepţiei inadmisibilității contestaţiei la executare, nu are niciun efect asupra soluţiei dată contestaţiei prin sentinţă, astfel cum a fost schimbată în apel.

A concluzionat instanța că, o încheiere premergătoare, chiar dacă este tot o hotărâre judecătorească conform art. 424 alin. (5) C. proc. civ., nu poate face obiectul revizuirii, ci doar hotărârile prin care se soluţionează cauza în primă instanţă sau în căile de atac (sentinţe sau decizii), în condiţiile prevăzute de lege, pentru că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greşită a situaţiei de fapt prin hotărârea atacată.

Într-adevăr, o caracteristică fundamentală a revizuirii constă în faptul că ea are, în principiu, ca obiect hotărâri date asupra fondului sau care evocă fondul. Prin excepție, sunt susceptibile de revizuire și hotărârile care nu evocă fondul, dar numai în situațiile prevăzute de art. 509 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, instanţa supremă reține că, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, încheierea prin care s-a respins excepția poate fi atacată numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel.

Raportat la aceste considerații teoretice, raționamentul instanței de revizuire, în sensul că, încheierea premergătoare nu poate fi atacată cu cerere de revizuire separat de sentinţa pronunţată de prima instanță, admiterea unei astfel de cereri nefiind de natură să schimbe soluţia dată prin sentinţă, apare ca fiind logic și judicios, criticile recurentului fiind nefondate din acest punct de vedere.

Totodată, faptul că instanța de revizuire a reținut ca fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 459 alin. (1) C. proc. civ., întrucât revizuentul a declarat apel atât împotriva încheierii premergătoare din 01.04.2021 a Judecătoriei Suceava, cât și a sentinței pronunțate în fond de aceeași instanță, nu impietează asupra concluziei în ce privește inadmisibilitatea cererii de revizuire, întrucât, pentru a fi admisibilă, condițiile de exercitare a cererii de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ. Or, chiar dacă instanța a constatat că revizuentul avea deschisă o cale extraordinară de atac împotriva încheierii premergătoare, exercitarea în concret a revizuirii nu se putea face decât cu respectarea dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., respectiv în condițiile prevăzute de lege.

În ceea ce privește întemeierea soluției pe considerente străine de natura pricinii, trebuie precizat, cu titlu preliminar, că dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. prevăd că o hotărâre poate fi casată dacă cuprinde „numai motive străine de natura cauzei”, astfel că, de principiu, existența pe lângă motivele consistente și a unor temeiuri complet străine de natura pricinii, nu poate justifica casarea hotărârii.

Prin urmare, chiar dacă instanța a reținut inițial că nu se contestă soluţia dată cererii de suspendare a executării silite pentru care s-a prevăzut separat calea de atac a apelului, instanța supremă constată că, în cadrul raționamentului logico-juridic care a dus la adoptarea soluției, instanța de revizuire a avut în vedere soluția dată contestației la executare, prin sentința pronunțată în cauză de Judecătoria Suceava, astfel cum a fost schimbată în apel. Astfel, prin sentința recurată s-a reținut faptul că, în speţă, admiterea cererii de revizuire, anularea încheierii, admiterea excepţiei inadmisibilității contestaţiei la executare, nu are niciun efect asupra soluţiei dată contestaţiei prin sentinţă, astfel cum a fost schimbată în apel.

Așadar, instanța supremă nu poate reține prezența unei motivări străine de natura cauzei care să determine casarea hotărârii.

Este nefondată și critica recurentului privind faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității invocată de intimat, prin întâmpinare.

Contrar susținerilor recurentului, analizând admisibilitatea cererii de revizuire raportat la motivele invocate în întâmpinare, prin sentința atacată s-a reținut faptul că, motivul de revizuire invocat de revizuent este reprezentat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar conform art. 509 alin. (2) din același cod, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul. Astfel, instanța a reținut că nu are a analiza dacă încheierea atacată evocă sau nu fondul.

De altfel, instanța supremă reține că recurentul nu are un interes real în susținerea acestei critici, întrucât, pe de o parte, nu este autorul acestei excepții, iar pe de altă parte, soluția instanței are la bază admiterea excepției inadmisibilității invocate din oficiu.

Prin urmare, se constată că, prin considerentele care au fundamentat sentința adoptată, instanța de revizuire nu a expus considerente contradictorii sau străine de natura cauzei în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., invocate de recurentul-revizuent A., sentința atacată fiind la adăpost de orice critică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinţei nr. 2 din 13 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, Secţia I civilă, ca nefondat.